miercuri, 25 iulie 2012

pe cine și cum mai hrănim?


Ieri am vorbit despre  noi și despre nepoțeii noștri, de o vreme  vorbim despre  noi, ca neam.
Despre câte ni se întâmplă și nu se mai limpezesc.Știam că am undeva, pe o pagină de blog, un chip ciudat, pe care, când cineva mi l-a dăruit,  l-am făcut eroul  unei povești  . //
 Auzi tot mai des spunându-se îngăduitor oameni suntem.
Nimic din ce este omenesc nu ne este străin, completa gânditorul. Sau total străin, cred eu.Fiecare știe că trebuie să facă bine ce face.  În interiorul lui chiar asta vrea.dar  intervin atâția factori , într-o singură clipă.   Așa că omul simte și celălalt impuls. Acela de a face doar ceea ce îi place, chiar dacă , astfel, acționează împotriva binelui. Împotriva aproapelui.
Suntem suma tuturor lucrurilor pe care le facem, dar, cred eu, și a celor pe care le gândim, și , dintr-un motiv sau altul,  nu le spunem. Ajungem suma  voinței proprii și a expresiei de a face bine.Dar și de a provoca rău.Constatăm asta zi de zi, clipă de clipă.
Blaise Pascal vorbea de  a doua natură, care ar face ca omul să perceapă  răul, ca fiind  normal pentru om.
Până unde ajungem cu înțelegerea?Cât putem îndrepta?Suntem în stare să îndreptăm?De ce spunem,  tot mai des,  adevărul este, totdeauna, la mijloc?Deseori, chiar descoperim că așa este. Antica idee cum că ar fi  două principii, independente binele și răul pare depășită.Ființa noastră nu este , pur și simplu,  bună. Nu este, pur și simplu, rea.Este, spun evoluționiștii,  deschisă spre bine, deschisă spre rău.Spre Lumină. Dar și spre întuneric. Citeam cândva, nu mai știu sigur, dacă în Confesiuni sau într-o prefață că Rousseau zicea că am fi egali de la Dumnezeu. 
Biblia zice că Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea sa.Deci ființa este bună. Adică a fi, a exista este  bine. Apare, imediat, tăgada..Sunt amândouă, binele și răul, logice?Sau răul, întunericul este ilogic?
 Și dacă aici, în lumea noastră nu avem totdeauna răspunsuri, în povești găsim, cel puțin pentru o vreme, dacă nu răspunsuri, cel puțin idei.Se povestește că o bătrână indiancă Cherokee discuta cu nepotul ei tocmai despre lupta asta din sufletul omului- dintre bine și rău. 
 Pentru  a fi înțeleasă de către cel mic, bătrâna  o compară cu o luptă dintre doi lupi.
Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, se  lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie- Și?..întreabă, uimit, copilul..
Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Copilul ascultă, se uită în zare , către păduri, acolo unde știa că  se ascund lupii, și o întreabă pe  bătrână:
-Cine o să câștige, bunico? 
Răspunsul vine imediat:Cel pe care îl vom hrăni.// 
tu ce spui?

32 de comentarii:

  1. Nu te supara, nu trebuie neaparat sa postezi acest lucru, dar ai omis ceva: jertfa lui Iisus la Calvar. Prin El oamenii ajung la Dumnezeu, daca exista alta cale nu mai trebuia sa fie crucificat: o samanta nu poate incolti daca nu moare mai intai. Oamenii vor basme, dar: "Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine(Ioan 14:6 BO)". Deci putem filosofa despre una sau alta dar la Dumnezeu nu ajungem decat prin El.
    Bineinteles ca daca totul e asa de simplu multora nu o sa le placa, dar ne-am nascut din Adam si nu avem alta scapare, avem asta in genele noastre. Iisus e Dumnezeu, e viu, si ne spune cum sa traim daca vrem sa-I fim placuti Lui. Nu ne forteaza, nu ne incurca in traditii si filosofii. Dumnezeu nu ne-a dat o religie, o traditie sau o filosofie ci ni l-a dat pe Fiul Sau.
    Cand in liceu am zis ca vreu sa ma fac preot, toti au ras de s-au prapadit, diriginta a spus ca am probleme(era pe vremea lui Ceausescu), dar nu vroiam asta ca sa pacalesc pe oameni(amagindu-i cu tot felul de traditiii si superstitii), ci ca sa le spun Adevarul. Binele si raul erau influentate atunci de comunism, acum de liberalism. Binele si raul nostru vor fi intotdeauna inselatoare.
    Ma ierti ca am scris atata si nu trebuie sa postezi daca ti se pare ca dau cu stangu-n dreptu'. Multumesc de rabdare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te-am citit de câteva ori, Robert!
      Îmi doream să citească și alții, așa suntem noi, facem cam multe doar de suprafață.
      Tu suferi, ești profund, iar judecățile tale, deși sunt limpezi, dor.
      Doare chiar și concluzia.Sau, mai ales, ea-

      Binele si raul nostru vor fi întotdeauna înșelătoare.
      Mulțumesc pentru grija cu care tratezi problemele noastre de oameni, mereu aflați în derută.

      Ștergere
  2. Cred ca adevarul sta in spusele lui Mark Twain: "Dintre toate creaturile Domnului, există doar una care nu poate fi făcută sclavă a biciului. Aceea este pisica. Dacă omul ar putea fi încrucişat cu o pisică, omul ar fi îmbunătăţit, dar ar deteriora pisica."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Astăzi , parcă toată lumea este dezamăgită.
      Cât despre învățături,ele ne arată în latura omenească, întunecată,apropiată de sălbăticie.
      Cea de lup rău.

      Ștergere
    2. Nu sunt deloc dezamagit! Asta este lumea in care traim. Sunt convinsa ca nu exista nici bine absolut, nici rau absolut. Va dati seama prin ce pericol am trecut? Pericolul de a trai intr-o lume terna, fara provocari.

      Ștergere
    3. Nu sunt deloc dezamagit! Asta este lumea in care traim. Sunt convinsa ca nu exista nici bine absolut, nici rau absolut. Va dati seama prin ce pericol am trecut? Pericolul de a trai intr-o lume terna, fara provocari.

      Ștergere
    4. Eu văd lucrurile altfel- lumea toată este încleștată. Chestia este că nu reușește să te provoace. Simți că nu-i( mai) aparții. Pentru că n-o înțelegi. Este un paradox.
      p.s. recitesc „Condiția umană„.

      Ștergere
  3. Excelenta povestioara! Mi-a placut!
    Italo Calvino a scris cu multa gratie o opera pe care am citit-o de nenumarate ori in copilarie. Si aceasta e legata de bine si rau. Vicontele injumatatit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur, Vera, să aflu, în sfârșit, și o formulare detașată, luminoasă.
      Avantajul de a fi departe.
      Noi am cam îghițit partea plină a paharului.
      O zi bună, draga mea!

      Ștergere
  4. Servus
    Pot să spun un singur lucru: prin relativizare continuă, pînă şi truismele şi-au pierdut sensul şi nu mai ştim ce lup hrănim.
    Cînd vom fi mîncaţi vom şti dar, va fi prea tîrziu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tibi,
      Dacă raportez concluzia ta la parabola bătrânei Cherokee, ajung la ideea că ne-am putea trezi, într-o zi , că noi înșine ne înghițim noi propriile suflete.
      Atât de crud să sfârșim?

      Ștergere
    2. Gina
      Mai ştii vorba aceea: dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă.
      Nu crezi că sîntem exact în această situaţie?
      Eu aşa cred; pentru că am pierdut aproape cu toţii capacitatea de a recunoşte unde greşim şi perseverăm.
      - - -
      Alexandru Vlahuta - Homo Homini Lupus

      Zadarnic ! – Lupta se-nteteste,
      Si nu-i alegere de arma.
      Sub pumnul grosolan al fortei
      Dreptatea celui slab se sfarma.

      Durerile vin tot mai multe,
      Mai mari si mai adânc simtite.
      De unde sapi lumina, curge
      Iar întuneric ce te-nghite.

      Un pas, un gând, o scaparare,
      Si îndoiala te-nfioara.
      Pe umeri tot mai slabi apasa
      Din ce în ce mai grea povara.

      Sub planul sfânt de înfratire
      Sporeste ura bestiala:
      Tot omul e-un vrajmas la pânda,
      Toata cruzimea e o fala;

      S-azvârl-a patimilor valuri
      Din subredele stavilare,
      Si peste pulberea de pravili
      Domneste oarba-nversunare.

      Zadarnic gânduri razvratite
      Izbesc eterna piramida,
      Spre vârful careia cu totii
      Se bat o cale sa-si deschida ...

      Mai sus, mai sus ... scrâsnind se-ndeasa;
      Sub multi prapastia se casca.
      Nu tuturor li-i dat sa zboare,
      Dar câti nu stiu sa se târasca!

      Asupra omului de mâine
      S-apleaca palida stiinta,
      Si-l vede mai nervos, mai sceptic,
      Mai înrait de suferinta ...

      Zadarnic! – Lupta se-nteteste,
      Si nu-i alegere de arma.
      Sub pumnul grosolan al fortei
      Dreptatea celui slab se sfarma.

      Ștergere
    3. Tibi, nu caut anul apariției poemului de mai sus, doar îl raportez la o carte a lui„România pitorească, scrisă în primul an al secolului XX.
      Concluzia ar fi că, după mai bine de un secol, nația noastră este guvernată tot de „ hoho homini lupus (est).

      Recunosc- nu mă mai văd că aș putea aparține vreuneia dintre părțile aflate în încleștare.
      Refuz cu toată forța mea agresivitatea,insultele, dușmănia, ura.

      Ștergere
    4. Gina
      Mă bucur enorm că reuşeşti.
      Din păcate, eu nu pot. :(

      Ștergere
    5. Tibi,
      Oricare dintre noi știe că ura naște ură.

      Ștergere
    6. Gina
      La mine este vorba despre îngrijorare.

      Uite ce am scris într-o postare destul de recentă:

      "Asta e părerea mea. Voi faceţi ce doriţi, chiar dacă acest lucru ne va afecta pe ansamblu. Să fiţi iubiţi. Eu îmi iubesc neamul, indiferent ce-ar face. Bine?"

      Chiar sînt foarte îngrijorat.

      Ștergere
    7. Tibi,
      Fiind diferiți, iubim diferit, avem așteptări și îngrijorări diferite.

      Ștergere
    8. Gina,
      Din acest motiv îmi place atît de mult spectacolul lumii. :)

      Ștergere
  5. Daca intr-un kg de vopsea alba ,ai pus cateva grame de negru,amestecand se obtine evident un alb impur,gri...insa daca intr-un kg de negru ai pus cateva grame de alb,amestecand nici nu se observa diferenta,tot negru arata.
    Suntem impuri,imperfecti.Asa a fost sa fie decand cu decaderea din drepturi paradisiace,ramane aspiratia spre mai bine si desigur iubirea,care asa cum Biblia spune;"acopera o multime de pacate"...asta e desigur un alb divin!

    ps;stiam povestioara cu talc...o stii pe aceea cu furnicuta muncitoare??!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai am recitit, pe sărite, recunosc, „Memento mori„.
      Am o tristețe, care se acutizează- este senzația că lumea , noi toți suntem în derivă.
      Ca niște „umbre pe pânza vremii„.

      p.s. îmi spui povestea furnicuței muncitoare?

      Ștergere
    2. Mi-a placut mult:

      http://www.ozibuna.net/cartea-cu-povesti/61-furnicuta-muncitoare.html#.UBAoZ2GdDaQ

      In rest,ce sa spun...totul in esenta e trist,doar clipele ferice ne sunt lasate uneori ca mangaiere.

      Ștergere
    3. Am citit povestioara și mi-a plăcut!Mulțumesc frumos!

      „Elefantul nu e fiară pentru că striveşte la fiecare pas câteva furnici.„Nicolae Iorga


      Fericirea vine, de cele mai multe ori , din percepție!

      Ștergere
  6. Eu multumesc! De cand am avut si atacul cerebral imi e mereu teama ca nu mai reusesc sa ma fac inteles. Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adesea, cuvintele sunt neputincioase, Robert! ca și gesturile.
      Îți doresc să învingi!

      Ștergere
  7. Doamna, fie-mi iertat, ma bag si eu ca boul desi nu-mi fierbe oala.
    Dar exemplul ales cu lupii mi se pare caraghios. Indianca aia cu nume de jeep nu se putea gandi la boi, adica vaci, daca neamul meu tot e sacru pe acolo? De lup vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…n-am auzit in viata mea amarata de bou.
    Scghimbati personajele, ca invata copiii prostii!

    RăspundețiȘtergere
  8. Deja mi-am călcat pe suflet, să accept comentariul..când văd „cezar„, caut un pietroi.
    Să revenim la boii/lupii noștri.
    Promit să fac o îmbunătățire, doar dacă aduceți un desen potrivit „cap de bou, jumătate alb, jumătate negru „.
    p.s. vă dau voie să găsiți un alint potrivit pentru„ Indianca aia cu nume de jeep„

    RăspundețiȘtergere
  9. boul/iac, cu posibil pseudonim literar, a mai trecut pe aici. În forță.N-am pus semnul întrebării. Nici nu obișnuiesc să răspund cu aceeași monedă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu am mai fost. Dar cum sa raspundeti unui bou cu aceeasi moneda? Poate un nepot de-al meu de pe la Timisoara. A cam tras chiulul la scoala de boi si maniere elegante CEZAR al meu. Si cand nu chiulea, ii impungea pe profesori asa ca grija mare cu boul mic!

      Ștergere
    2. Zău că-mi pare rău că aveți o asemenea rudă.
      Nu merită nicidecum numele de vițel. Nici de bou.
      Este o jivină otrăvită, certată cu gramatica, respectul, onoarea.
      Grijă? să nu-i mai văd urma pe aici!!

      Ștergere
    3. Ah ce chelfaneala am sa-i trag boului!
      Si i-am spus sa nu-si mai bage copita prin spatii interzise.
      Scuzele mele, doamna! Promit ca il voi castra!

      Ștergere
    4. Eu știu să citesc printre rânduri.

      „Boii se leagă cu funia,oamenii, cu vorba. „

      Ștergere