duminică, 21 octombrie 2012

Pereat tristitia!

Doar Argeșul și un  zăvoi de plopi   despărțea satele noastre.
Am aflat asta,  în ziua în care diriginta noastră, cea mai extraordinară DOAMNĂ  pe care am întâlnit-o  în toată viața mea, Diana Alexandrescu, profesoara noastră de latină, a completat catalogul.
Eram cei mai tari dintre paralelele  bobocilor   din liceul teoretic Grigore Alexandrescu!
Colega mea de clasă, din antepenultima bancă, de pe rândul din mijloc-despre ea o să vorbesc, deși nu i-am cerut permisiunea- era foarte ambițioasă.
Cea mai ambițioasă din clasă.
 Pe atunci, concurența era ceva organic,  nu ne spusese nimeni că trebuie să învingi pe cineva. Sau ceva.

Toți,  în jur de patruzeci la număr, veneam în liceu , în urma unui concurs   foarte exigent,  din împrăștiatele  școli ale  regiunii. Pe atunci, teza la Limba română cuprindea, obligatoriu, un subiect de sinteză. 
La matematică  nu puteai spera să fii  admis, dacă îți scăpase vreun exercițiu sau vreo problemă  din  culegerea Gheba.
Zeci de exerciții pe o pagină.
Era singura, dar ce  culegere!
Cum gândeam, ce speram?
 Aripi crescute din suflet,  zbor  mult mai sus decât zidurile școlii!
 N-am fost niciodată prietene, eram   colege și la  internat, se întâmpla să mergem sâmbăta acasă pe jos, în grup- ce contează 12 km , când ai  16/17 ani? ne mai întorceam luni, întâmplător , în același autobuz.
 După bacalaureat, vreme de  vreo douăzeci de ani, nu ne-am văzut, viața are regulile și  testele ei.. ne-am bucurat la prima noastră revedere, ce frumos a fost! ea , ca noi toți, de altfel,  și-a povestit  succesul-  profesie, casă, familie!
Știi, avem obiceiul să-i criticăm pe unii că exagerează.și ce dacă, zic acum, la experiența mea de viață, fiecare își are propriul drum, propria traiectorie.
Deunăzi,  am întâlnit-o  aici, în spațiul ăsta  deschis.
Era la o fereastră.
Am salutat-o și i-am spus că ne vom revedea peste câteva săptămâni.
Ce mi-a spus nu mai contează, poate că bănuiești.
Ceva ce m-a lovit așa  puternic peste față, peste gânduri.
 Nu mai poate veni.
 Îi pare rău .
 Atât.
Vezi?  alergăm , sperăm, adunăm și brusc,  doar ea știe de ce,  viața  îți dă lovitura sub centură..
 Astăzi, am deschis calculatorul.
 Aveam un mesaj de la  colega mea.
De la adolescenta energică și  bătăioasă, cu  două cozi răsucite pe deget, din antepenultima bancă, pe rândul din mijloc,  în fața lui Bunea -  traducerea imnului Gaudeamus pe care l-am cântat în  multe, multe  rânduri.
 Ea  mă întreabă dacă  îi știu traducerea.. o știu, o știu de atunci din clasa a VIII-a, când  am scris-o în maculatorul foșnitor cu foi galbene.. l-am  cântat, împreună, toți colegii de clasă, la banchet,  noi,  cei 40 de hoți  ai lui Ali-Baba,  cum ne-a botezat domnul doctor Mihai Călin , pe atunci cel mai  des rostit nume de băiat din liceu.
L-am cântat și l-am tradus  cu  toți elevii mei, la finele gimnaziului,  de-a lungul  anilor
Colega mea , pe care o  vreau ambițioasă ca atunci,   mi-a trimis traducerea  vechiului și mereu tânărului imn .
 Eu îl scriu aici. Așa cum mi l-a trimis fosta mea colegă de liceu.
De ce?
Așa, pur și simplu.
//
Când se va striga catalogul, va fi absentă
Motivat.
Sper, cred, sunt convinsă că  la următoarea revedere,  va fi  în locul ei. 
Pe rândul din mijloc!









Ati stiut vreodata traducerea versurilor imnului Gaudeamus igitur?
Pentru toti prietenii si colegii care au implinit 10, 15, 20, 25, 30,35, 40, 45, 50... de ani de la absolvirea unei scoli.

Popularul cantec academic "Gaudeamus igitur" ("Sã ne bucurãm, asadar"sau "Prin urmare, să ne ...") , sau doar "Gaudeamus", este cântat sau recitat mai ales la ceremoniile de absolvire. Numeroase scoli, colegii, universitãti sau societãti academice il considera imnul lor oficial.
 De fapt este un cantec despre viata si durata ei
"De Brevitate Vitae" ("Despre scurtimea vietii").
Face parte din traditia "CARPE DIEM" ("TRAIESTE CLIPA") si elogiaza bucuria vietii. S-a cantat prima data in secolul al XVIII-lea(C.W. Kindleben, 1781) si are la baza un manuscris în limba latinã din 1287.
Gaudeamus igitur Iuvenes dum sumus.
Post iucundam iuventutem
Post molestam senectutem
Nos habebit humus.
  ne bucurãm, asadar,
Cât încã suntem tineri
Fiindcã dup-o tinerete agitatã,
Si-o bãtrânete-ngreunatã,
tãrâna ne va avea pe toti.
Ubi sunt qui ante nos
In mundo fuere?
Vadite ad superos
Transite in inferos
Hos si vis videre.
Unde-s, oare
Cei ce-au trãit înainte-ne?
Poti s-ajungi pânã-n Ceruri
Sau sã pãsesti prin Iad
De doresti sã-i revezi.
Vita nostra brevis est
Brevi finietur.
Venit mors velociter
Rapit nos atrociter
Nemini parcetur.
 Viata ne este scurtã
Va fi terminatã prea curând,
Moartea vine fulgerãtor
Atroce ne agatã-n ghearele-i.
Nimeni nu-i crutat de-aceasta.
Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet;
Vivant membra quaelibet;
Semper sint in flore.
 Trãiascã Scoala!
Trãiascã profesorii!
Trãiascã fiecare-ntrebãtor!
Trãiascã fiecare-ntrebãtoare!
Fie ca ei sã-nfloreascã de-a pururi!
Vivant omnes virgines
Faciles, formosae.
Vivant et mulieres
Tenerae, amabiles,
Bonae, laboriosae.
 Trãiascã toate fecioarele
Binevoitoare si curate la suflet!
Trãiascã, de-asemeni,
Femeile tandre, iubitoare
si pline de hãrnicie!
 Vivat et res publica
et qui illam regit.
Vivat nostra civitas,
Maecenatum caritas
Quae nos hic protegit.
 Trãiascã patria
Si cei ce-o conduc!
Trãiascã-ne orasul
si binefãcãtorii acestuia
Care, prin caritatea lor, ne oferã sigurantã!
Pereat tristitia,
Pereant osores.
Pereat diabolus,
Quivis antiburschius
Atque irrisores.
 Fie ca tristetea sã piarã!
Fie ca urâtorii sã piarã!
Fie ca Diavolul sã piarã!
Fie ca oricine-i împotriva scolii noastre,
Oricine-ar râde de-aceasta, sã piarã !

15 comentarii:

  1. Eu m-am intalnit acum cativa ani cu un coleg de luceu. Arata cu 20 de ani mai batran decat mine. Am aflat ca era grav bolnav. Mi-e teama sa il mai caut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihai, iartă-mă că intervin. Caută-l, fără teamă. Să nu fie prea târziu.

      Ștergere
    2. De ce să nu-l căutați?
      Ce mult contează o vorbă bună, un umăr oferit discret, dar din suflet. Nu știu de ce, poate că greșesc, dar față de colegii mei de liceu, nu am rețineri. Îi simt aproape deși sunt departe.
      Cât de rău îmi pare pentru cei suferinzi, pentru cei care nu mai sunt.
      La revederea trecută, am aflat că buna mea colegă de bancă, Pufu, nu mai este, apoi Victorița, sportiva, și încă vreo alți câțiva. La nici 50 de ani și-au încheiat socotelile cu viața..

      Ștergere
  2. Eu aș fi spus „trăiască studenții/studentele însetați/însetate de cunoaștere” pentru „vivat/vivant membrum/membra quodlibet/quaelibet”, chiar dacă nu este o traducere mot-a-mot. În rest, ce vremuri, ce cultură ați apucat și am apucat să trăim în tinerețile noastre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am păstrat traducerea ei. Așa cum mi-a trimis-o.
      În strofa la care vă referiți, așa se traduce, cum spuneți dumneavoastră. Cred că ea a vrut să construiască o metaforă- așa eram noi la vârsta aceea- întrebători- întrebam și ne întrebam.
      Da, ce vremuri!
      Învățam dintr-o reală plăcere, chiar dacă aveam și profesori foarte exigenți, de teama cărora nu prea dormeam, dacă, de exemplu , știam că o să mă asculte la chimie sau la fizică.
      Câțiva dintre dumnealor trăiesc,vin, de fiecare dată, este o mare, mare plăcere să simți că au dispărut granițele- catedră/bancă.
      Mă doare că școala noastră tot alunecă, aș vrea să pot face , cumva, ceva , nu știu cu cine să mă războiesc mai întâi. Copiii rămân copii, ei pot asculta, pot fi ajutați să înțeleagă bunul mers al lucrurilor.
      Problema o constituie adulții, fie ei profesori, părinți, miniștri etc.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Să ne bucurăm, Ifim!
      Îmi place să gust partea plină a paharului!
      Este totdeauna tonică!

      Ștergere
  4. Buna ziua, doamna Gina!
    Cu multa emotie am citit si am re(re) citit fiecare gand al dumneavoastra, asternut aici si-am lacrimat... nu stiu de ce, nu va pot spune.
    Emotii puternice m-au impresurat si mi-au trezit amintiri frumoase din perioada scolii.
    Aveti un har divin de-a povesti! Sper, din tot sufletul meu sa fie prezenta colega dumneavoastra prezenta la intrunire. Mi-e tare drag sa va ascult, de fiecare data.
    Va imbratisez cu mult drag.
    O duminica minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      În orașul meu suntem vreo zece colege de facultate- ne vedem rar, deși nu ne despart distanțe fizice.
      Culmea! Ne despart distanțe sufletești.
      Nu ne-am întâlnit de când am terminat facultatea , și sunt niște ani buni, niciodată.
      Vezi tu, ca studenți, deja, aveam orgolii, fiecare voia un post mai bun, funcționa legea pilelor. De fapt, era în floare.
      Cu ai mei colegi de liceu m-am văzut de patru ori, în ultimii cinci ani, de două ori.
      Este altceva- cred că ne cheamă sufletele noastre de adolescenți. Eram puri, niște copii cu aripi mai mari decât noi! Anul trecut ziceam că nu mă mai duc la revedere, prea erau interesați doar de friptură și de vin. Apoi, m-am răzgândit- mi-e dor de ei!
      Mă doare că atâția sunt suferinzi. Chiar mă doare.
      Când a dispărut o colegă de promoție, tot profesoară de română, am plâns-o o săptămână, apoi, am tot auzit de câte cineva.
      Asta este viața, un lanț, din care verigile, mai întâi slăbesc, apoi se rup.
      Cred că latinii judecau excelent, când spuneau „Carpe diem„

      Ștergere
  5. Impresionanta relatare.Ai facut foarte bine sa afisezi traducerea lui "Gaudeamus igitur"!Nu prea am studiat latina in scoala,cantam primele strofe fara sa stim, ce spun ele!

    "Amintirile sunt parfumul sufletului."-G.Sand

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Traducerea poate fi ușor modificată, deși esența aceasta este!
      Iubesc acest imn,este nu doar solemn, este atât de natural gândit, că nu poți să nu-l simți,să nu-l trăiești!
      Și dacă ai în minte varianta românească, chiar că îl simți mai aproape de suflet!
      Așa cum sunt și amintirile, nu?

      Ștergere
  6. Cred ca fiecare secunda de studiu - si fiecare prilej de a invata ceva - e un izvor de bucurie. Si har. Multumesc, Gina, pentru acest post care ne aduna din nou in jurul invataturii cu ce are mai bun in ea.

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru că, draga mea Irina, nu este alta mai plăcută zăbavă, vorba cronicarului, decât cetitul cărților.
      O mie de gânduri frumoase și un mereu tânăr Gaudeamus într-o toamnă aurie, cu parfum de amintiri!

      Ștergere
  7. Mereu o sa-mi transmita emotii acest cantec,dar de fiecare data emotiile sunt altfel.:)

    Prieteniile neconditionate in liceu se cladesc,chiar daca nu tot timpul ne dam seama.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este, Angi, cele mai frumoase și durabile prietenii au vârsta adolescenței!

      Ștergere