sâmbătă, 16 februarie 2013

cine fură azi


  un ou mâine va fura un bou?

 Copiatul-  amintiri din copilărie, tehnică(de lucru) sau  fraudă?

 O  recentă întâmplare peste care  voi trece m-a trimis cu gândul la     propria-mi  experiență  din  copilărie.
Eram  în clasa a VII-a, rândul de la fereastră, banca a doua. 

Lucrare de control la Constituție. Pentru cine nu  știe,  constituția era pe atunci ceea ce astăzi înseamnă cultură civică. Sau educațíe cetățénească.
 Profesorul, domnul Mișu M,  fie-i țărâna ușoară,  secretarul școlii,  suplinitor cu jumătate de normă, ne preda constituția  și muzică. Că era suplinitor, asta aveam s-o aflu câțiva  ani mai târziu,  după bacalaureat, când  fostul meu profesor mi-a sugerat ceva dincolo de ceea ce mintea mea era în stare să priceapă că ar fi fost  posibil.

 Își dorise toată viața să fie învățător, nu trecuse de admitere. Părinții lui fuseseră învățători.
  Voia și el, ca măcar în ultimii  10/15 ani  de viață, să aibă o situație  profesională stabilă. Și, probabil, la timpul potrivit, o pensie  mai  bunicică.
 S-a gândit el, cu mintea lui de om în toată firea, și mi-a cerut- nici mai mult , nici mai puțin- participăm la examenul de admitere în Școala pedagogică și să facem un aranjament.

Până aici, nimic neobișnuit, doar că eu, ocupanta   locului din fața lui( aranja el treaba asta),  n-aș fi scris numele meu  pe cele două teze, Limba română și matematică,   l-aș fi scris pe al lui.
 Și el ,  bineînțeles, ar fi scris numele meu, iar când lucrările ar fi fost terminate, urma  să le schimbăm între noi. ( numele noastre  de familie erau   identice, el fiind văr de-al treilea cu tatăl meu)
 Mai ales că eu nu-mi doream să fiu învățătoare..
Tatăl meu n-a aflat niciodată nimic din strategia rudei sale, nu i-am spus, intuind că  i-ar fi aplicat  o corecție pe măsura intenției.
 Domnul Mișu a rămas  suplinitor toată viața lui.

       Eram așadar la ora de constituție,  profesorul a intrat în clasă , ne-a anunțat că ne dă lucrare, s-a dus la tablă și a scris subiectul.
Nu aveam manuale, învățam  de pe notițe.
  Nu știu din ce motive  nu învățasem  lecția. Nu puteam accepta ideea ca eu, premianta școlii,  să dau  foaia albă.
 Am scos  caietul, un maculator cu foi gălbui, foșnitoare ( 0,65 lei), în clasă era liniște perfectă, am pus caietul pe genunchi, genunchii nu se opreau din tremurat, ce tremurat!! foșnea caietul, profesorul se plimba cu mâinile la spate,  nu reușeam să mă concentrez, nu-mi mai recunoșteam scrisul.
Mi se părea că prin rama  ochelarilor lui cu sticlă groasă, domnul Mișu se uita fix la mine. Într-o fracțiune de secundă, m-am hotărât-   m-am aplecat, am prins caietul de margini și, cu toată forța pe care o mai aveam, l-am aruncat pe sub bănci.  S-a oprit bietul de el tocmai în spatele clasei.
 Nu știu dacă am fost pedepsită, știu doar că am  terminat clasa a VII-a tot premiantă. 

Și mai știu că  niciodată  de atunci  n-am mai avut  vreo tentativă de a copia. Ca profesoară, celor prinși în  cursă le- am aplicat  sancțiunile promise   la începutul orei.
La revederile cu ai mei colegi de liceu,  mulți s-au lăudat cât de inventivi în materie de copiat au fost ei  în toți anii de școală.
 Aș fi pus mâna în foc pentru   premianta de la uman.  

Era  foarte mândră când i-a povestit franțuzicăi  că n-a fost teză la care să nu fi copiat...

  Este prea îndrăzneață întrebarea - tu  ai copiat?

28 de comentarii:

  1. Este fabulos să aveți amintiri despre cum nu ați copiat!

    În ceea ce mă privește, s-ar putea zice că am copiat la toate tezele și extemporalele la chimie, în toți cei patru ani de liceu. Numai că era copiat propriuzis, în sensul că scriam ce vedeam la colegul de bancă, fără să înțeleg nimic și cu profesoara hotărâtă să nu mă lase corigent, nici măcar trimestrial. De obiecei, luam 6 sau 7, că abar nu aveam ce scriu, iar cel după care copiam lua 10. Toată lumea știa că nu sunt bun la chimie, pentru că nu mi s-a părut niciodată de rușine să se vadă că nu știu atunci când nu știu. În rest, nu am avut motive să copiez.

    Desigur, era rușine să nu știu atunci când nu știam ceva, dar aia era rușinea mea și trebuia să trăiesc cu ea. Am avut un examen oral la engleză, în ultimul an la facultate, când am rugat-o pe doamna profesoară să îmi dea examenul fără să răspund, jurând că știu subiectele, dar că sunt prea bolnav să mă concentrez pe ele. Și m-a crezut, dar nu a putut să îmi dea mai mult decât 5. Ceea ce, pentru mine, a fost perfect, pentru că altfel mai trebuia să aștept un an ca să îmi dau licența.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că păstrăm depozitate într-un colțișor de memorie și, cumva, într-altul de suflet, imaginile și întâmplările care ne-au marcat profund, fie ele pozitive, fie negative.
      În cazul meu, întâmplarea s-a asociat cu o mare frică.
      A rămas acolo.

      Chimie?nu cred că a existat elev din liceul nostru care să fi îndrăznit vreodată să se gândească la copiat.
      Era suficient să auzi „ vine babacu „, că îngheța și musca.( dacă ar fi nimerit pe acolo)
      p.s.la facultate, pentru primul examen de„ fonetică„, aveam vreo douăzeci și șase de cursuri.
      Nu le-am „ parcurs„ pe toate.
      Cum se întâmplă când vrei să nu ai parte de ghinion,am primit un subiect pe care îl știam perfect și unul despre care aveam o vagă idee-„ fonetica instrumentală„.
      Nu „ mergea ” deloc la domnul profesor Marin Z. Mocanu cu jumătăți de măsură.Un subiect știut= 4( patru).
      Mă știa de la seminar, unde răspundeam mai mereu.
      Văzând că nu prea mă grăbesc să trec la subiectul al doilea, mi-a acordat p șansă, sugerându-mi niște întrebări.
      N-o să vă vină să credeți- poate că nici eu n-aș crede dacă mi s-ar povesti, dar ăsta-i adevărul- am „ citit„ două răspunsuri în ochii lui.
      Drept care, am primit nota 6( șase).
      La următorul lui examen, am luat 9( nouă) fără probleme.

      Ștergere
  2. :))
    Sarut'mana, Gina.
    Dap, am copiat: la mate, la fizica, la chimie...
    Nu sunt nici mandru, dar nici nu ma rusinez. Acum, dupa "trecut-au anii", frumusetea liceului tocmai in "nebunii" de acest gen a ramas. "aducerile aminte" sunt alcatuite din lucruri iesite din tipare, reguli etc... cele ce-ti dadeau frisoane (fie pozitive, fie negative).
    Aceste "iesiri" din tipare si standardizari ne spun ca nu suntem roboti si nu trebuie sa fim roboti, pentru ca daca Dumnezeu ne voia roboti, eram deja roboti!

    Las la portita... ghiocei. Mai e un pic si vine "anotimpul indragostitilor".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andrei,
      Mai întâi„ culeg „ ghioceii!
      Cum ai copiat la matematică?
      Erau subiecte de teorie?
      De obicei, profesorii de„ exacte„ se laudă că niciodată n-a îndrăznit cineva să-i”copieze„.
      p.s. înseamnă că se laudă, așa-i?

      Ștergere
    2. :)
      Sarut'mana!
      Cum copiam la mate? Simplu - copiam de la colegul meu.
      Daca stai sa citesti in cibergspatiu... vei constata ca romanii sunt eminenti. Un procent foarte mic, aproape nesemnificativ, a copiat.
      Romanul nu s-a nascut doar poet, dar si un iubitor al minciunii.

      Ștergere
    3. Asta ar însemna să folosim niște sinonime nu chiar perfecte: a copia= a se inspira!
      Deci mai adăugăm un talent „ românul s-a născut inspirata”!- ceea ce, recunoaște,completează un profil moral armonios!invidiat de orice altă nație!

      Ștergere
    4. nope. A copia inseamna a copia.
      Inspiratia este cu totul altceva. :)
      Sa nu facem caz... si celelalte natii copiaza (chiar in prestigioasele facultati) insa, diferenta enorma este ca sunt mult mai discreti cei din presa.

      Ștergere
    5. O clipă!
      „ a se inspira din carte„ nu este chiar identic cu a copia. Când spun asta, mă refer la un copil, căruia îi poți cere să facă o lucrare, pe o temă anume, folosindu-se de mai multe surse. O altă sursă poate fi netul, condiția fiind să nu „ copieze„, că să interpreteze, eventual.

      Vorbim cu încântare despre „poezia de inspirație folclorică( avem un folclor frumos și bogat- câți se inspiră din splendoarea lui? doar cei cu adevărat Poeți).Există poezia de inspirație filozofică- la Eminescu, Blaga, Arghezi etc.
      „Miorița” a fost una dintre sursele de inspirație pentru ” Baltagul”.
      „Ion „ i-a fost inspirat autorului de vederea unui tânăr țăran, care, într-o dimineață, săruta pământul cu patima îndrăgostitului.
      „Zodia cancerului..„unde „ cancer„ înseamnă ” rac„, adică o întreagă epocă văzută ca o decădere a Moldovei în niște vremuri nefaste, o istorie în vremea unor domni haini.
      Sadoveanu s-a inspirat din cronici.

      p.s. nu toți românii sunt mincinoși. Părerea mea!

      Ștergere
  3. Nu. N-ar fi fost nevoie. Memoram cu destulă uşurinţă aproape tot. Mai greu îmi era la istorie şi la geografie, nu ştiu de ce. Şi îmi făceam scurte rezumate (copiuţe) dar nu mai ajungeam să le folosesc. Scriind la ele, învăţam automat :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tibi, ai absolvit „umanul„, așa-i?

      p.s.cred că ai fost un elev model!

      Ștergere
  4. Eu nu am copiat. Pare curios dar, preferam sa spun "nu stiu". Cel mai mult ma enerva "ajutorul profesorilor": Mai gandeste-te! Poate iti amintesti!" Ce sa-mi amintesc daca nu stiu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da.
      Profesorii, ca toți oamenii,de altfel, sunt imperfecți.
      Sau, în cazul despre care vorbiți,„ caută ” partea plină a paharului.

      Ștergere
  5. Din fericire nu am stiu sa copiez. O singura data la chimie, o materie cu care nu aveam nimic in comun, am ridicat cultul cartii sa vad ceva formula chimica. Profesorii stiau ca eu nu copiez. M-a intrebat:''Ce faci, Gabriela?'' M-am rosit si am raspuns ca vroiam sa ma uit. Am inchis cartea. In rest, colegii mei copiau intens de la mine. Si la Bacalaureat se bucurau ca sunt aproape de ei, sperand ca ii voi ajuta sa scrie, mai ales la limba romana. Terminam un liceu de constructii iar profilele umaniste erau cam pe planul doi. Eu in schimb, ma pregatisem intens sa dau la litere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Gabriela,
      Chimia ne-a cam dat multora dintre noi bătăi de cap.

      Da, este ceva special să urmezi un liceu de specialitate , și să iubești literatura! De aici- și șansa celor din jurul tău de a primi ajutor aproape necondiționat.

      Se vede din scrierile tale că ai vocație de umanistă!

      Ștergere
  6. Da si eu am copiat, la inceput si mie imi tremura mainiile si picioarele rau. Dar dupa m-am obisnuit. La noi in clasa chiar si fata care a avut cele mai mari medii copia, deci... a luat notele toate pe nedrept.
    Insa nu am copiat niciodata la examene, si am reusit sa le promovez pe toate pe vremea aceea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihaela,
      Sincer, nu i-am înțeles pe cei care ocupau locuri „ fruntașe „, când, de fapt, notele lor nu aveau nicio legătură cu prestația.
      La ce să-ți folosească, de exemplu, să fii o studentă „ de zece”, la „Litere„, când, în realitate, nu prea ai multe în comun cu meseria de profesor..

      Ștergere
  7. In primul rand, hai sa vedem care este definitia FURTULUI.
    Apoi sa vedem daca limitele in care se incadreaza ca sa fie considerat suta la suta FURT sunte bine conturate. Dupa asta hai sa vedem cat de flexibile sau de rigide sunt legilor care tyransforma baietii destepti in virtuosi (Vai, mi-I teama sa le spiun OPOTUNISTI pentru ca pana si acest cuvant deranjeaza obraul subtire; nu-I asa?)
    Sa stam stramb si sa judecam drept? Sau o fi invers? Oare in care categorie se afla fiecar dintre noi?
    A oportunistilor care alearga dupa o pozitie buna de bugetar sa a alktuia care apuca doar o munca de functionaras doar ca se tarasca de la o zi la alta? Oare unde a fost limoita oprtunitatii sau defimnitia furtului pentru fiecare dintre noi? Oare de ca n-am apuca-to sau de ce n-am avut-o?
    Nu insir mai multe pentru ca nu vreau sa devin mai plictisitor decat sunt, las altora care vor avea amabilitatea sa-mi citeasca vorbebele sa judece, eventual, pe tema asta atat de …alunecoasa.
    Sunt curios sa-i vad pe cei "cinstiti" aratand acuzator aratand cu degetul catre cei care "FURA"!
    Hehehe, e greu de tot, doamna, chiar daca ne refirim este doar la copiatul scolar/studentesc….
    Ce sa mai zicem atunci de un doctorat care bESTE SCRIS ACASA folosind BIBLIOGRAFIE?
    Acolo nu se copiaza, ci se STUDIAZA alte teze, reprooducerea acestor teze si idei devenind o VITUTE, neputand fi acuzata ca fiind copiat. E plagiatura daor cand textul e preprodus pot-a-mot, correct???
    :)))
    Mi se pare strigatoare la cer aceasta discordanta, fapt pentru care, personal, as propune o reconsiderare majora a asa numitului COPIAT…
    Eu asa as oferi credit MINIM (adica de pre-calificare) acelora care stiu unde sa caute invatutra dupa care as da CREDITE si MERIRE de onoare acelora care stiu unde sa aplice cu success , obtinand rezultate invatauriel asa zis “COPIATE”.
    Da, as revolutiona invatamant pentru ca, atata vreme cat un elev/student citeste si cauta temele propuse de un examen, inseamna ca el/ea este interesat sa mearga mai departe cu studiul si, eventual sa le aplice. Repet, ar fi doar credite; as promova apoi doar pe cei care le aplica tecand acele cunsotinte prin propria materie cenusie.
    Pentru cei inapti sa aplice invataura as lasa legea SELECTIEI NATURALE sa lucreze pentru ca aia e singura cre nu iarta.
    Nu-mi place Becali in particular, dar trebuie sa-i admir perseveranta. Si, de ce nu, generozitatea.
    Nu place unora?
    Bine, de acord, (repet) nici mie nu-mi place dar hai sa vedem cine-l da jos de acolo de unde e?
    Cateva mii de licentiate doctoranzi si de emeriti si alte cateva mii de invidiosi pe averea lui facuta in vreme de doau regimuri?
    Cum il vor prabusi? Il vor umili spunandu-I ca e un incult?
    Si-apoi, ce altceva ii pot face?
    Si, cui ii pasa?

    PS
    Premianta de la "uman" a fost o oportunista care a stiut ce vrea. Sunt sigura ca are o pozitie sociala decenta, asa este?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt atâtea alte teme în comentariul tău,că mă întreb de unde să încep. O să o iau de la sfârșit, spunând că respectiva persoană este cum ai intuit. ce înseamnă asta? că furtul din adolescență(copiatul la orice obiect) pregătea ”urcușul„ . Și totuși, nimic extraordinar! toate sunt relative..există și scări duble, așa-i?

      Uite, știi ceva? sunt de acord cu tine aici
      „-Eu asa as oferi credit MINIM (adica de pre-calificare) acelora care stiu unde sa caute invatutra dupa care as da CREDITE si MERIRE de onoare acelora care stiu unde sa aplice cu success , obtinand rezultate invatauriel asa zis “COPIATE”.
      Da, as revolutiona invatamant pentru ca, atata vreme cat un elev/student citeste si cauta temele propuse de un examen, inseamna ca el/ea este interesat sa mearga mai departe cu studiul si, eventual sa le aplice. Repet, ar fi doar credite; as promova apoi doar pe cei care le aplica tecand acele cunsotinte prin propria materie cenusie.„

      Bibliografia? multe ar fi de spus! foarte multe chiar!

      Despre domnul al cărui nume îl amintești, mă abțin.

      Ștergere
    2. Deja ai fugit la alta tema de parca asta a fost secatuita de opinii:))

      Poate ca as adauga mai multe aici dar n-are cine sa urmareasca si sa raspunda p[entru ca lumea se duce la cel mai nou comentariu ca sa-ti scrie doua vorbe de bine; simt ca orice interventie la acest subiect ma face sa fiu ridicol. Asta simt si n-am sa continui a scrie.
      Acum am nevoie de doua zile sa trec prin minte tema cu degetele:))
      In momentul in care voi etala parerea mea tu vei fi scris deja alta, nimeni nu-mi va raspunde, n-am cu cine sa discut:))
      Nu pot tine ritmul asta fara concluzii si fara dezbateri.
      Pacat, temele tale sunt foarte bune dar imi pare ca nu vrei sa auzi raspunsurile noastre, vrei doar sa ne transmiti anumite ganduri sau intrebari personale. Nu e rau dar daca n-ai rabdare si curiozitate ca sa citesti mai multe opinii si DEZBATERI, lucrurile raman cam neterminate.
      In cazul asta nu le pricep rostul...

      Ștergere
    3. Privește lucrurile mai relaxat, te rog!

      Eu nu oblig pe nimeni să comenteze, scrie cine vrea, doar dacă vrea.
      Te cred.
      Îți înțeleg atitudinea,chestiunea este că lumea ”fuge”..aș scrie mult, nu prea pot, dar am vrut să spun două vorbe despre gândurile pe care le am în legătură cu o recentă întâmplare, așa a apărut noua postare.

      Ștergere
    4. Relaxat???
      Parca te-ai adresa Ginei, nu lui Octav;)

      Zi buna!

      Ștergere
    5. PS
      Asa e, nu obligi pe nimeni dar nici nu astepti pe nimeni sa spuna ceva:))

      Ștergere
    6. de-ar fi toate atât de simple..

      Ștergere
    7. incertitudinile rămân tot aici..adică așteaptă.

      Ștergere
  8. Cu copiatul nu prea ma impacam,tocmai ca stiam/credeam ca ochii sunt atintiti asupra mea.Toata ma faceam bordo numai lagandul ca mi-ar face d-nul/d-na profes observatie.Concluzia.Nu stiu copia,doar acum am invatat la calculator si de multeori imi foloseste.Nici pe copii nu-i incurajez sa faca asemenea "gesturi".Stiindca-i vad,nici nu incearca.:)
    In schimb la liceu fiind si stand la internat invatam impreuna la meditatii cu jumatate din clasa.Ce-am facut noi sa ne fie mai usor?Imparteam materia cu colega de banca si fiecare isi invata partea,apoi la lucrari ne dictam una alteia.Trebuia sa ai habar si de partea cealalta a materiei,doar pentru siguranta si sa poti schimba cuvintele sa nu para lucrari identice.Asta era copiatul meu.:)
    In schimb la matematica din clasa a XI-a,a XII-a,care nu ne mai era de folos,chiar daca primeam lucrare pe randuri,faceam testul de pe randul care ni se parea mai accesibil.De multe ori lucrarile erau toate pe acelasi rand,dar erau.:)
    Poate pentru ca nu prea aveam alte mijloace de cunoastere,cartea era un prieten drag,aflam multe de la ea,asa ca o deschideam des.Acum tinerii au acces la nenumarate informatii fara prea multe batai de cap.Apasa peun buton si informatia sare pe ecran.Cine sa mai caute mai multe.
    Este bine?Este rau?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Angi,
      Să nu te superi că, deocamdată,mă „ centrez„ pe „este bine/este rău, încercând să văd partea plină a paharului.
      Zile frumoase îți doresc!

      Ștergere
  9. ioiiii
    Eu am copiat odata la istorie in liceu. Imi trenurau genunchii ca si tie. Ma prins profesorul si nu pot sa spun cata rusine mi-a fost atunci (si acum).
    Era si este un exemplu de om...
    Sa fiti sanatos domnule profesor

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i așa că amintirile copilăriei sunt limpezi?
      Urează-mi și mie sănătate, chiar am nevoie!

      p.s.De ce ești „anonim„?

      Ștergere