vineri, 27 septembrie 2013

Definiția mea

este: Petre Țuțea, românul. Am apărat interesele României  în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință. Petre Țuțea

În ultimele zile, am auzit de nu știu câte ori  spunându-se mi-e rușine că sunt român ..  multe spune omul, la necaz. 
 S-a întâmplat să  citesc aici.
Apoi, aici 
Și tare m-am bucurat!

Mi-am amintit  de o mai veche cunoștință-nea Oiță! 
dacă ai vreme, citește!
Bogăția este un văl care ascunde  multe plăgi.
                          Menander, dramaturg grec- 342-291(îH) //
Fără vârstă.
Înalt, spătos, mustață cănită. Unii spun  că ar fi trecut de optzeci. El știe..
Mulți îl invidiază. Poate că au motiv, nea Oiță și-a construit un mic imperiu, o făbricuță de brânzeturi, niște magazine , s-ar zice  că are și o stație de microbuze.
La el găsești preparate  proaspete, gustoase, frumos ambalate. În fabrică, farmacie, nu alta, toată lumea în halate albe, scrobite. Fetele au scufițe apretate, ce mai, Occident!
Nu mai conduce, are șofer personal.
Prinse în șnururi lungi de parasolarele mașinii care îl poartă peste tot, două plăcuțe se balansează în voia lor.

În dreptul lui nea Oiță  nu uita de unde ai plecat! 
În dreptul șoferului, o pereche de opinci,  cât degetul ăl mare al patronului. 
- Nea Oiță, mă tot uit , îndrăznesc să te întreb, ce înseamnă, domle, plăcuțele  astea? 
 Nea Oiță respiră greu. Își trece  batista albă peste frunte, nu-i plac hârtiuțele alea mici, se lipesc, lasă dâre de hârtie pe față, când era copil își ștergea sudoarea cu mâneca aspră  a cămășii de  tort. 
        -Mă băiatule, eu am cinci clase, nici pe alea nu știu cum le-am terminat. M-am trezit la coada caprelor, nu ale noastre, ale altora. 
Câți mărăcini mi-au împuns mie tălpile și degetele, să fii tu  sănătos! Mâncare?  O zi da,  două , fără, un șut în fund îmi ținea de foame , că setea mi-o potoleam din ciutura fântânii. 

        Am jurat că  odată și odată, o să am turma mea de capre.      Așa am început- cu o căpriță albă, peste un an, alte două  și tot așa. 
În fiecare dimineață , mă rog la Dumnezeu să nu uit de unde am plecat.

     Opincile? Nici de astea n-am avut parte.  
Viața nu este deloc ușoară, ține minte de la mine. 
Dar  merită să  fie trăită!
     p.s. ai cunoscut un Nea Oiță?

6 comentarii:

  1. http://www.youtube.com/watch?v=CCOFrFltGgw

    Brindusa Frunza

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, se întâmplă, din nou, să ne „vedem „pe același culoar..o fi doar întâmplarea?

    RăspundețiȘtergere
  3. Acelasi culoar ? Poate o gandire universala din care extragem impreuna aceleasi "scantei"!
    Brindusa Frunza

    RăspundețiȘtergere
  4. Se spune că și o picătură de apă face să crească oceanul; atunci și o scânteie aduce lumina , oricât de puternic ar fi întunericul!

    RăspundețiȘtergere
  5. M-a înduioşat povestea lui, Nea Oiţă, a fost cumpătat în toate şi şi-a urmat visul pe care şi l-a împlinit! Mi-s tare dragi poveştile acestor oameni, doamna Gina, care au trudit cu sudoare să ajungă cineva. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cineva mi-a spus povestea acestui om.

    Mi-ar plăcea să știu că Nea Oiță este sănătos! Așa, poate că și mulți tineri din preajma lui vor învăța lecția de rezistență în fața relelor vieții.

    RăspundețiȘtergere