Orășelul își trăiește sfârșitul obișnuit de duminică. Dogoarea i-a scos pe oameni din blocurile încinse , terase pline, bere, înghețată, localnici și străini, multe femei- le recunoști după plasele în care au adus obiecte personale sau de-ale copiilor, până la căderea nopții femeile pot intra în altarul noii catedrale, fiecare poartă în suflet dorințe greu de împlinit, le scriu în acatiste, rup din banii și așa puțini, altfel rugile nu le vor fi rostite , este cald, se agită evantaie, negustorii se bucură, au vânzare bună la apă și la băuturi răcoritoare.
Pentru o
zi, oamenii au bătut cale lungă – sunt mașini de București, Brașov,
Dâmbovița, Olt, Mehedinți,Vâlcea.Pe vremuri, înghesuiala era pentru Dacia.
Astăzi lumea se roagă.
Jandarmii își mai odihnesc picioarele, coada urcă
încet, în ordine, da, altarul este
măreț, o doamnă spune că icoanele sunt
acoperite cu o foiță de aur, este încă mult de lucru, preoții ating cu mir frunțile transpirate , lumea murmură mulțumiri, ia anafură,
cineva împarte iconițe sfințite.
În sala de
la parterul ctitoriei este
răcoare, apar și fețe mai ciudate, asta
este, lumea pare un furnicar , nu lipsesc cerșetorii cu fețe
negricioase și haine zdențuite, copii mulți agățați de fusta mamei sau de gâtul tatălui.
Lipsesc maidanezii.
Soarele
arde, cerul își risipește
bunăvoința.
Este prima zi de cuptor. //
p.s. iertate fie calitatea fotografiilor și ordinea așezării lor , oricât m-am străduit..
p.s. iertate fie calitatea fotografiilor și ordinea așezării lor , oricât m-am străduit..
Ai fost vreodată la Mioveni?
