politicieni restanțieri

Politicienii sunt, orice s-ar zice, tot oameni.
Unii chiar au probleme..
 Citește aici-
 

ce spui?

prinde hoțul, scoate-i ochii..

O viață ca multe altele.Aproape neobservată. Patru surori. S-au trezit în Bărăgan.Bunicul, tatăl, doi unchi, tuspatru , preoți.  Ploua  mărunt, în stropi de măzăriche, noaptea era ca smoala. Îmtr-o căruță , au îndesat tot ce s-a putut-  grâu,  niște velințe,  haine puține,  câteva găini, acte, pe apucate, puțini bani, un sac de cărți,  două/trei  oale, niște  tacâmuri,  două plăpumi..când vorbește, vocea  pare stinsă , poate că nici nu vrea să mai refacă filmul.

 Când au scăpat,   avea 16 ani.
 S-a dus la școală- liceul , la seral, facultatea la fără frecvență.
 O vreme, am făcut naveta împreună. Plecam din autogară, dimineața, la 6. Indiferent de vreme.

Nu s-a măritat niciodată, s-a dedicat nepoților, câte doi de la surorile mai mari.

Casa de la țară  a lăsat-o în grija unor veri. A vrut   să cunoască lumea, pe care n-a  văzut-o  decât  în  reviste.
 Șase luni pe an, în Suedia. 
Își învață strănepoții să nu uite limba română.

 Ne-am văzut ieri. Absolut din întâmplare.  Amintiri,  povești  adevărate- mai știi  interminabilele săptămâni  de practică agricolă? Cum să uiți   frigul toamnei, și ploile , și  normele, și fețele  somnoroase ale copiilor, duși pe câmp, de dimineața până  aproape de asfințit?

Prânzul  la adăpostul  grămezilor de coceni  adunați  cu toată grija, masa  comună- brânză, salată de vinete, zacuscă,  ouă fierte, mere  tăiate cu briceagul.

 Și, uite așa, din una în alta, îmi povestește  ceva , ceva, la care ea se gândește adesea. Când i se face dor de țara asta, unde toate merg de-a-ndoaselea.

Într-o dimineața,  autobuzul  de Alexandria întârziase mai mult ca de obicei. Peronul autogării ticsit de lume-țărani, orășeni,  saci, plase,  voci.

Aștepta calmă. La ce bun să se agite?

 Un individ  smulge  portofelul  cuiva din  buzunar și fuge. Martoră la  fugara scenă,  mai mult buimacă, îl vede pe  făptaș cum  scoate rapid banii, îi îndeasă în buzunarul lui, aruncă portofelul și strigă din toți bojogii- hoțul!hoțul! prindeți hoțul!

Lumea se bulucește, toți strigă,  nimeni nu știe cui și ce i s-a furat..

Sosește autobuzul.//

  cine pe cine  fură, clipă de clipă?

stelele sunt pe pământ,

 România este în aer- Horațiu Mălăele.

 Astăzi, pe Aleea  Celebrităților, din Piața Timpului, s-a închis un cerc. 
Cu steaua actorului-poet și caricaturist, Horațiu Mălăele, care a împlinit 60 de ani. 
Reprezentantul Casei de bijuterii Sabion  i-a prins la rever o steluță de aur.

Dezvelindu-și propria stea,  actorul  s-a adresat, în felul său  inconfundabil,  celor care  i-au stat alături.

 Iubită şi preţuită adunare! După cum vedeţi, numai la noi se putea aşa ceva: stelele sunt pe pământ, iar România în aer... Vă mulţumesc pentru această flatantă manifestare de simpatie care probează o dovadă de iubire de ambele părţi. Un asemenea gest se face ori din dragoste, ori din ură. Un proverb islamic spune: «Dacă vrei să distrugi un om, mai întâi trebuie să-l iubeşti». În oricare din cazuri vă rămân recunoscător pentru această formă, subtil-aristocrată, de a fi călcat în picioare cu atâta graţie... Închei cu un catren:
 Unu’ e pus la grătar/
 Altu’ stă interimar/ 
Unu’ e prins cu ocaua/
 Numai eu sunt dus cu steaua. 
Să fiţi sănătoşi şi veseli.

La mulți ani, MAESTRE!

viața începe în fiecare dimineață!

Să nu spui  că figura din oglindă îți este total necunoscută.

p.s. tonul face muzica?

limite

Politica nu are principii. Are doar interese. Octavian Paler

În urmă cu aproape trei ani, luni, 23 noiembrie 2009, spuneam:

conexiuni

Discuții nesfârșite. Analize. Comentarii. Dezamăgiri. Învinuiri. Descoperiri. Sancțiuni. Promisiuni. Aplauze. Deducții. Jocuri. Numărări. Adunări. Scenarii. Înălțări. Căderi. Susțineri. Răsuciri. Combinări. 

Pe față. În culise. Pe vorbe. Pe fotolii. Înalte. 

Cine pe cine a  votat/furat/șantajat/manipulat/păcălit/depășit. Ce-am sperat/făcut/ales/primit? 

Ce( mai) sper/fac/aleg/primesc?

 Șirul întrebărilor/discuțiilor/presupunerilor/aranjamentelor/jocurilor va continua. 

Două săptămâni. 

Mult după aceea.

 Așa ajung eu, rotița mică de tot, anonimă, în marele mecanism,  la vorbele cuiva, mare cunoscător în politică,  Ronald Reagan .

Politica se presupune a fi, ca și vechime, cea de-a doua meserie din lume. Am ajuns să-mi dau seama că se aseamănă foarte mult cu cea dintâi.//

s-a schimbat ceva între timp?