miercuri, 30 martie 2011

dacă nu putem să fim mai buni,

 să încercăm să fim măcar politicoși//
Am intrat în închisoare orb și ies cu ochii deschiși.//
Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de complement circumstanțial de timp, de loc sau de mod//
 Nicolae Steinhartdt- 29 iulie 1912- 30 martie 1989//

În dimineața asta , mi-am amintit de niște locuri dragi, văzute în urmă cu trei ani.
 http://incertitudini2008.blogspot.com/2008/05/trei-zile-in-maramures.html

Scriam atunci despre frumusețea Maramureșului.........
Părăsim drumul modest de țară, pe care localnicii își mânau cirezile de bivolițe . Am fi putut urca mai ușor pe șoseaua asfaltată, am ales scurtătura aspră, o cărare chinuită. Asemenea vieții,  ea șerpuiește cu urcușuri și coborâșuri, cu capcane și porțiuni netede ca-n palmă , printre tufișuri pe care întârziau boabele ploii din ajun . La capătul cărăruii, ocrotită de o pădure de fagi și de stejari, se înalță mandră , printre creștetele copacilor, mânăstirea Rohia, ultima ctitorie pe care am avut privilegiul s-o văd.

Ce se arată ochiului este o adevărată minunăție- biserica în formă de cruce, în a cărei măiestrită zidire se îmbină armonios elemente arhitecturale aparținând celor trei  provincii românești, înconjurată de alte câteva construcții , una mai frumoasa decât alta.
În demisolul bisericii am rămas îndelung în fața Icoanei Maicii Domnului, pictată de un călugăr de la Muntele Athos, restaurată in 2004 , după ce a scăpat dintr-un incendiu.
Așezământul cuprinde valori deosebite: biserica veche și altarul de vară, chilia monahului Nicolae Delarohia , autorul Jurnalului fericirii Casa poetului , unde a locuit creatorul Imnelor Transilvane, Casa cu paraclis , biblioteca și noua biserica, Casa de stejar și casa alba.
Sobrietatea acestor lăcașuri te îndeamnă sa vezi totul cu ochii sufletului.
O pace care vine din adâncuri  învăluie blând locuri și oameni, ierburi și flori , copaci și poteci, doruri  și speranțe, vorbești în șoaptă , calci ușor.
Să nu tulburi odihna sfinților.
p.s. ai văzut aceste locuri?
dacă nu, mergi și cunoaște-le!
 

28 de comentarii:

  1. Cu ce plăcere m-ai întâmpinat astăzi!!! Maramureşul: am ajuns de trei ori pe aceste meleaguri (mănăstirea de care aminteşti mi-a scăpat, însă...), cu ani în urmă. Am atâtea amintiri, dar nu şi fotografii... Concluzia: trebuie musai să le revăd!
    Felicitări şi o zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
  2. Le vreau!!!!! Nu le-am vazuttt!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Maramureșul are un parfum aparte.Un parfum al anilor care au trecut,un parfum al istoriei,al tradiției,al liniștii,al naturii...
    Țin minte cum toată lumea vorbea în șoaptă,chiar și în afara mănăstirilor.Locul impunea respect,liniște,regăsire.O mănăstire care pe mine m-a impresionat tare mult e mănăstirea Bârsana.Un loc splendid de vizitat în orice perioada a anului,însă în special primăvara.
    Oh,câte amintiri mi-au revenit datorită postării dvs!

    RăspundețiȘtergere
  4. Danielle,
    Am tot amânat, nu știu de ce, așa că l-am văzut în fugă, pe o vreme cam ploioasă, dar impresiile sunt extraordinare!
    Sper să-l pot revedea!
    Fotografiile mele sunt de slabă calitate, telefonul era foarte obosit..
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cati,
    Trebuie să le vezi, sunt ca din povești, reale, totuși!

    RăspundețiȘtergere
  6. Vera,
    Am văzut Maramureșul și am revăzut Moldova , la diferență de un an.
    Ambele sunt extraordinare!
    Altă lume-curată, mai aproape de cer decât de pământ, ala am perceput eu viața din mânăstiri.
    Atâta alb, verde, flori, liniște, puritate, omul fără teamă de greu.
    De fapt, cred că este o lume paralelă cu a noastră.
    O seară frumoasă, Vera!

    RăspundețiȘtergere
  7. Un alt articol excelent. Astfel de postări ne readuc în minte locuri minunate ale ţării. De prea multe ori suntem atenţi la ceea ce au alţii, uitând că suntem binecuvântaţi de Dumnezeu. Meleaguri de poveste, meleaguri unde ajungi şi nu mai vrei să pleci.
    Felicitări pentru idee, Gina, şi la mai multe astfel de articole.
    O seară cât mai bună tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cris,
    Chiar așa!
    Am văzut multe locuri minunate prin alte țări.
    Am văzut părți mari din țara noastră.
    Dumnezeu ne-a binecuvântat cu de toate. Omul este responsabil că ele pălesc din cauza lipsei de educație..
    Moldova, Maramureș, Oltenia, Ardealul, Dobrogea și orice alt colț de țară sunt minunate!
    Doar suflete bune trebuie să avem!
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  9. @ GINA ,
    Cunosc MARAMURESUL !
    In 1979 am fost la Complexul BORSA ca arbitru la Spartachiada de iarnă a Vânătorilor de munte si timp de o lună de zile am vizitat tot acel tinut fantastic .
    Felicitări pentru postare !
    „ dacă nu putem să fim mai buni” din varii motive, „ măcar să nu facem rău ” !
    Cu stimă, Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Alioșa,
    Sunteți un fericit, dacă ați văzut întreg Maramureșul!
    p.s. interesantă completarea-„ dacă nu putem să fim mai buni” din varii motive, „ măcar să nu facem rău ” !

    Din nefericire, fără echivalență în realitate..

    RăspundețiȘtergere
  11. In maramures n-am ajuns, iar acum, nici atat.
    Manastiri am vizitat, doar doua (daca tin bine minte, insa prin intermediul blogului tau, am ocazia sa vizitez locuri frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumos articolul tau Gina! zau ca am sa vizitez plaiurile maramuresene la primul concediu în România. Am citit si auzit multe... Da, Maramures este un pamânt sfânt!

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu le-am vazut Gina si probabil ca nu voi mai ajunge sa le vad, de aceea ma bucur ca le-am gasit aici!

    O seara/dimineata plina de veselie iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Maramureșul și monahul Nicolae Delarohia , autorul Jurnalului fericirii,... amândoi mi-au fost semne în calea vieții si locuri de reculegere in momentele grele, ramanad pentru mine repere importante si dragi. Imi pare bine de reamintire!

    RăspundețiȘtergere
  15. Ica St. O. Victor31 martie 2011, 09:50

    Buna dimineata!
    Te-am vazut zburand pe la Valcea, in survol asupra parohiei lui Plano 10!
    Tradare, tradare, dar noi nu stim?
    Glumeam! O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  16. Ica St. O. Victor31 martie 2011, 10:13

    Intr-adevar Maramuresul e o "gura de rai" L-am vazut si iarna si vara. Splendide locuri, minunati oameni!
    La spartachiada din 1979 am participat si eu dar nu ca arbitru cum zice Aliosa ca a fost, ci in concurs (care era al tuturor armelor nu numai al VM cum zice Aliosa).Am luat locul 3 la individual la triatlon si acelasi loc cu echipa la categoria a II-a. Frumoase amintiri! Sighetul Marmatiei, Sapanta Valea Izei Borsa , Muntii Rodnei...
    S-auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  17. Gabi,
    Nu se știe niciodată..merită să încerci!
    Tu ai locuri minunate în jur, am trecut pe lângă ele, fără posibilitate a de a le vizita, sper să se întâmple, totuși..
    o zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  18. Carmen,
    Vei fi fericită cu adevărat, vâzând niște locuri pline de încântare.
    Eu am avut prea puțin timp, n-a fost nici perioada potrivită- a plouat, cu toate acesea, mi-am umplut sufletul de frumusețe și de o anume pace, pe care am primit-o, pur și simplu, chiar din mersul autocarului.Locurile- satele, câmpiile, munții au ceva atât de calm, de armonios.
    Cât despre mânăstiri, sunt adevărate bijuterii!
    De obicei, când plec, luându-mi porția mea de libertate- așa îmi place s-o numesc- mă pregătesc teoretic.Citesc, văd , adun , apoi, când merg, leg toate informațiile.
    În Maramureș , am fost nepregătită.
    Este bine să știi dinainte absolut tot ce trebuie văzut.
    Și, odată ce ești acolo, nimic nu trebuie ratat.
    p.s. Știi ce-mi doream de ani mulți? - o ie de-a lor- albă, cu dantelă , în tăietură pătrată și mânecuță bufantă, n-am reușit să găsesc și tare rău mi-a părut..
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  19. Irina,
    Cum spunea, niciodată să nu spui așa, cine știe?
    Poate că într-o zi, chiar vei hotărâ să faci un tur al țării tale de origine!!
    Sigur nu vei regreta!
    Dacă sumarele mele consemnări aduc un strop de bucurie, chiar sunt fericită!

    RăspundețiȘtergere
  20. Ionel Muscalu,
    Descopăr altă frumoasă latură a ta!
    Minunat!
    Știi ce simt? Înveți din trecerea acestor oameni-sfinți, în câteva zile , cât n-ai agonisit o viață întreagă..
    Mă bucur să avem momente de cugetări tangențiale!
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  21. @Ica St. O. Victor ,
    Mă bucur că am primit formula de adresare, deși m-ai avertizat că poate fi ”la fel de convingătoare” , precum sunt Incertitudini(le mele)..
    Nu pot contrazice pe nimeni.
    Ce spune @Alioșa pot să cred, ce spui tu mă încântă sincer!
    Noi, civilii- de fapt, mă refer doar la mine, alții, ca alții- avem percepții incomplete despre viața voastră plină de neprevăzut. Toată admirația pentru voi , din multe perspective, pe care le înțeleg!
    Mi-ar plăcea să citesc întâmplări spectaculoase pe blogul tău, dacă există!
    Sau orice alte subiecte!

    RăspundețiȘtergere
  22. @Ica St. O. Victor ,
    Scuze, uitasem să răspund provocării despre trădare, știi cum sunt vecinii, se ajută.
    Atunci când nu se ceartă!
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  23. Ica St. O. Victor31 martie 2011, 11:28

    Uite ce am patit: atunci in 1979, ma duceam la Borsa, la concursul de care ti-am vorbit inainte. In tren am intalnit o fata din Ploiesti, studenta pe aici! Vazut-placut cum zic eu si apoi, firesaca despartire, tineretea de!
    Trebuia sa para ca ea e pricina despartirii. Iata ce a iesit:

    Renunţare

    Ce trist e drumul spre Olimp
    Zeiţă, să te-ajung, n-am timp!
    Dacă tu asta ţi-ai dorit,
    M-am conformat, n-am mai venit.
    Chiar dacă inima îmi plânge,
    Durerea-n lacrimi mi se frânge.
    La frumuseţea ta măreaţă,
    Eu nu însemn decât o zdreanţă.
    N-am să te uit, să fii pe pace.
    Şi ştiu că acest lucru-ţi place.
    Am blestemat acel refren,
    Refenul roţilor de tren
    Ce mi-a părut atunci miracol.
    N-aveam să ştiu, nu sunt oracol
    Să le ştiu toate câte sunt,
    Cum că refrenu-i dintru-n cânt
    Ce-a răscolit doar efemer
    Din inima ta un ungher!
    Februarie, februarie...ce ger!

    RăspundețiȘtergere
  24. @Ica St. O. Victor,
    Sincer, versurile sunt nu doar frumoase, sunt emoționante, lasă să se simtă o sensibilitate despre care nu prea se amintește , când vine vorba despre un bărbat cu haină militară.
    Trenul..fiecare poartă - tu în raniță, altcineva într-un caiețel amintiri dragi, rătăcite în timp..poate că așa a trebuit să fie.
    N-am înțeles ceva„ studenta pe aici!”, pe unde, dacă nu sunt prea indiscretă..
    p.s. dacă n-ai uitat versurile este mare lucru!! sigur n-ai uitat nimic din frumusețea acelor clipe ceea ce este minunat!
    Cineva spunea aici, pe blog, că trebuie să renunți la trecut , să privești doar înainte.
    Nu m-a convins..

    RăspundețiȘtergere
  25. Am vizitat 2-3 manastiri, dintre care Cozia de doua ori; una in ultimii 35 de ani: Caldarusani, ne-a dus cineva cu Dacia; eu am pazit masina sa nu ne fure tiganii ceva...

    Deci n-am vazut nici manastirile din Maramures...

    RăspundețiȘtergere
  26. Ica St. O. Victor31 martie 2011, 12:20

    ASE Bucuresti. Se numeste Cornelia.
    Mai am destule si fiecare cu "povestea" ei!
    Ma bucur pentru aprecieri! Am un volum (nepublicat), intitulat " Amintiri din mileniul trecut" Daca esti cuminte, vei mai primi di ele!
    Apropo: nu stiu cat imi permiti cu glumele dar, daca sar calul, ia-mi saua, ca sa pricep!
    S-auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  27. @Daurel,
    O spuneți cu același umor ironic pe care am început să-l înțeleg , că parcă v-aș crede.

    Trebuie să vedeți Maramureșul, cu mânăstirile și frumusețile lui!

    RăspundețiȘtergere
  28. @Ica St. O. Victor ,
    Dacă ne-ar lipsi umorul, viața noastră ar fi prea searbădă.
    Aștept cuminte imagini din „Amintiri din mileniul trecut”!

    RăspundețiȘtergere