vineri, 23 noiembrie 2012

ce e al meu



 e și pe culme, asta mi-e toată averea.
O singură familie din tot satul, ai lu  Mielcioiu, ea, mică, rotofeie, un dovleac ridat, basma  albită de atâta spălat, el, înalt,slab,
 bălăngănindu-și mâinile  în mers.
Casa lor, câțiva stâlpi subțiri de lemn, prispa îngustă și o cămăruță, două ferestre cât palma, una  spre drum, treceam prin dreptul ei de două ori pe zi, dimineața în drum spre școală, la prânz , către casă.
Curtea , mică și ea, mereu curată- o grămăjoară de lemne,  puse cap la cap, câteva orătănii, un câine  bleg, fără coteț. Și cam atât.
Erau cei mai săraci din  tot satul.
 Români. 
De unde veniseră, cine le erau rudele   sau dacă aveau , uite asta   nu-mi amintesc să fi știut vreodată. 
Îi vedeai  adeseori, traversând satul,  ea, doi  pași în urma lui.
Nu cereau nimic  de la nimeni.
Cum de mi i-am amintit? am văzut zilele trecute, pe un peron,  două suflete- pereche. 
N-am îndrăznit să fac o poză, deși ..//
Au un loc al lor, lângă calea ferată, la ieșirea din Bradu. 
Al cui o fi terenul, dacă încalcă proprietatea cuiva sunt chestiuni la care nu cred că s-au gândit vreodată.
Cât rămân acolo, nu știu.
Căruțele, mereu altele, puradeii, mereu alții.
Alte fuste crețe, alte pălării mari cât roata carului.
S-a întâmplat să ne întoarcem acasă pe înserat și să fie  coborâtă bariera. Cu un fel de teamă, trag cu ochiul- ard  în flăcări  înalte focurile,  fețe  bărbătoase se uită în tuciul  de pe pirostrii,  doi pași mai încolo,  mustăcioșii  beau  berea  din  bidoane la  doi litri, îmbrăcați pe jumătate, puradeii chicotesc nestingheriți prin ierburi, ascunzându-se în spatele  celor câteva sălcii care  își leagănă  crengile subțiri sub plesnetul austrului.
Nu le pasă de ploaie, de frig,  de microbi.
Vaccinul? 
Poate peste câteva generații.
Sau poate niciodată.//
 cum o fi cu vaccinul?

19 comentarii:

  1. Cum e cu vaccinul sau cum e fara el? :)

    E o intreaga dezbatere aici si, din ce am observat, cei care isi vaccineaza copiii ii catalogheaza pe ceilalti (care aleg sa refuze) drept inconstienti, vai de capul lor sau alte asemenea atribute.

    Eu cred ca decizia apartine fiecaruia, iar cei care nu se vaccineaza sau aleg sa nu-si vaccineze copiii nu sunt deloc mai prejos decat ceilalti. Si mai e un punct de vedere in care cred, aici http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-societate/36-ispite-moderne/18819-vaccinuri-sau-sfanta-impartasanie si o intreaga carte despre acest subiect. Zic eu ca merita citita: Dr. Christa Todea-Gross-"Vaccinurile: preventie sau boala? O noua patologie pediatrica"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crenguța,
      S-o luăm metodic- recunoaște că , de câte ori ai văzut țigănuși alergând desculți prin zăpadă, fără să vrei, ai avut un firicel de invidie „cum de nu răcesc ăștia, domle„? Sau , văzându-le pe ale lor inconștiente mame, ținând în brațe un boț cu ochi, în plină iarnă, pe stradă, sigur te-ai întrebat dacă acel copilaș este sănătos.
      Eu cred că adevărul este pe la mijloc.
      De ce? fiindcă am avut elevi proveniți de pe la asemenea familii.Unii erau sănătoși tun, alții erau mereu bolnavi.
      Vaccinul- câțiva ani l-am făcut, fie franțuzesc, fie nu -ma-știu- de pe -unde-adus.
      Anul trecut am refuzat să-l fac și a fost foarte bine.
      Pentru această iarnă, mă mai gândesc.

      Vaccinurile speciale pentru copii? acelea cred că sunt obligatorii.
      Mi-am dus copiii să le facă pe toate.
      De la fiul cel mic păstrez și lista.

      Ștergere
  2. Nu dați cu pietre!

    Pruncul meu e mare, e-n prag de insurătoare, a bătut un sfert de lume și-n viața lui a făcut odată pojar, odată vărsat de vânt si-odată guturai. Nu l-am vaccinat, deși pe vremea aia cu decizia asta riscam să fiu omorâtă cu pietre :))

    N-am recomandat în viața mea nimănui să nu-și vaccineze copilul și pledez în continuare ca fiecare să facă exact cum îl îndeamnă inima ori conștiința :)

    Mă tec că odată cu mărturisirea asta îmi pierd o parte din fani =))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fereasă Domnul de dat cu pietre, prea însorită și-n prag de iarnă, Arcadie!
      Cine să te acuze? eu, în niciun caz!
      Tocmai asta spuneam: când îmi erau copiii mici , nu-mi făceam probleme că un vaccin ar fi sau n-ar fi bun.
      Cu vremea, mi-am cam schimbat, ca să-i zic așa, atitudinea.
      Că, vorba ceea- omul, cât trăiește, învață.

      Ștergere
  3. Arcadia, sunt de acord cu tine. Pe cât este posibil, este bine să lăsăm sistemul imunitar propriu să-şi facă datoria. Nu exclud de tot vaccinările, dar nici în avalanşa care se practică acum, la nişte preţuri ameţitoare!
    Bine ar fi dacă ne-am apleca mai mult asupra remediilor naturiste. Industria farmaceutică intră tot mai brutal în viaţa omului prin reclame agresive şi nu cred că este foarte bine pentru sănătate.
    Gina, ai dreptate, câtz trăieşte omul - învaţă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așadar, Arcadia nu are motive să se teamă că-și va pierde cititorii.

      Ștergere
  4. În lume, sunt oameni săraci și sunt țigani, sau oricare altă denumire a acestora.
    Oamenii săraci ar fi vrut să se încalțe iarna, dar nu puteau, pe vremea când încălțările erau scumpe. Astăzi, încălțămintea nu mai este o problemă. Spălatul pe picioare, însă, da.
    Țiganii or fi sau nu săraci, dar cred că ar fi putut, cum pot și astăzi, să poarte încălțări, să se vaccineze, să aibă locuințe stabile și așa mai departe, numai să vrea. Când umblă desculți în zăpadă o fac exact la fel ca naturiștii ce se vor mai aproape de natură, ca mod de viață. Adică este alegerea lor.
    Oricare ar fi modul de trai, încălțat sau descălțat, este important ca acesta să nu fie ofensiv, adică să nu fie impus de unii altora, în pofida voinței lor.
    Din păcate, în majoritatea cazurilor, sărăcia este un mod de viață impus și nu ales liber.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unii, chiar personalități cunoscute, spun adesea „sărac și curat„.
      Pot interpreta acest concept ca o referire la nivelul conștiinței, dar, dacă mă gândesc, lumea pe care am cunoscut-o eu în copilărie, nu era prea bogată- tocmai se luaseră pământurile, când eram în clasa a II_a.
      Lumea nu era bogată, dar era foarte curată.
      Sâmbetele respectau un fel de ritual-„ culmea„ se umplea de rufe bine spălate ( de mână), scrobite și chiar apretate, baia generală era obligatorie pentru toată familia, se schimbau hainele, se măturau curțile și porțiunea din fața fiecărei gospodării, astfel că duminica îi găsea, într-un fel, pe toți, purificați, aș zice.
      Am avut vreo doi colegi rudari, nu erau mai puțin curați decât noi.
      Ce rețin- așa ceva nu se uită, în ultima parte a anului școlar, veneau desculți la școală.
      Și locuiau destul de departe.

      Ștergere
  5. Buna seara, doamna Gina!
    Nu stiu, poate gresesc, insa, eu cred ca vaccinurile astea, care tot apar mai nou, sunt, asa, o spalare de bani. Cineva inventeaza un vaccin, apoi inventeaza si o boala... apoi se lanseaza in mass-media informatia, iar lumea cum e precauta in ceea ce priveste sanatatea, alearga si se vaccineaza!
    Asa s-a intamplat cu arhi mediatizata gripa A/H1N1. Toata lumea era panicata. Majoritatea oamenilor doreu sa se vaccineze. Nu stiu cati au facut, acel vaccin. La un simplu stranut, aparea ipoteza, posibilei gripe A/H1N1, care pana la urma s-a adeverit ca fiind, o furtuna intr-un pahar cu apa!

    Acum imi amintesc si de gripa aviara. Doamne, cata panica si atunci. Autoritatile i-a saracit pe foarte multi oameni, sarmani, distrugandu-le pasarile sanatoase din ograda, pentru nimica toata, ca cineva gasea o pasare moarta, cine stie pe unde.
    Cu toata sinceritatea va spun, doamna Gina, eu nu plec urechea la zvonuri si nu alerg sa ma vaccinez, cu toate vaccinurile care apar. Am dor cele pe care mi le-a facut cand eram micuta!
    O noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Încurcate mai sunt lucrurile pe lumea asta, Ștef!
      Cu vreo câțiva ani în urmă, șase/șapte, cred, era mare vânzoleală în legătură cu urmările nu știu cărui virus, care și-ar fi băgat coada prin viețile noastre. Fiul meu cel mare era într-o altă țară- s-a făcut luntre și punte, l-a comandat în Franța, nu l-a trimis..dar eu am refuzat să-l fac. Pur și simplu, n-am crezut în ceea ce se discuta. L-am păstrat o vreme, doar ca simbol al dragostei și grijii copilului nostru.
      Mă bucur că ești atât de echilibrată. Și hotărâtă!
      Îți doresc sănătate, fără vaccinări inutile!

      Ștergere
  6. Cum o fi cu vaccinul? Ma intreb daca ea, micuta si rotofeie, ori el, inalt si slab, auzisera de vaccin. Ceva in genul repartitiilor din anii '80 la electronica: "In sate prin care trece trenul, in sate in care se aude trenul si in sate in care s-a auzit de...vaccin. Pardon, tren.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum ce să zic? satul meu este situat la o aruncătură de băț de capitală.
      Se prea poate ca perechea despre care vorbesc să fi auzit despre vaccin, dar de făcut, nu știu dacă vor fi făcut vreunul.
      Că erau niște oameni curați, asta sigur este adevărat.
      Succes la școală!!

      Ștergere
    2. Și aș mai spune ceva- la dumneavoastră am citit despre femeia aflată în spatele bărbatului „la un dos de palmă„..mi-a rămas în minte, pentru că în multe situații, așa se întâmplă.
      „Cuplul„ pe care l-am zărit pe peronul din G de N. era construit după acest tipar, bătrâni, el, mai zglobiu, ea mai înceată. Era frig, el nu -și punea paltonul prea greu, îl ducea ea pe braț.El se uita încoace și încolo, ea, tot după el. Și în tren, cam la fel- ea a ținut tot timpul paltonul lui, pe mână.
      Au coborât odată cu mine, aceleași gesturi.
      Aici le-am făcut o poză. Nu mai pot pune fotografii pe blog, nu știu să extind spațiul ..

      Ștergere
  7. Mi-am vaccinat fetita la 2, la 4, la 6 luni, si apoi la toate vaccinurile din programul national de vaccinari. Asa am ales noi sa facem, adica de fapt nici n-am stat pe ganduri. N-am avut curajul, ca mama, sa risc. Mai ales ca sotul e in domeniu si nu riscam sa trec peste cuvantul lui, era in joc binele copilului. Care si asa s-a nascut mic, prematur, fragil, dupa o sarcina nu chiar perfecta, abia dusa la capat. BCG-ul i l-au facut la maternitate, insa la ea nu a prins. Sotul a spus sa nu i-l refacem. El stie de ce. Spune ca tuberculozele care circula acum prin spitale au unele forme la care vaccinul asta n-ar face fata, n-ar avea deci nici un efect. Mai spune ca mediul in care traim noi e unul curat, desi tara - in ansamblu - se scalda intr-o mare mizerie si saracie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Blândă acuarelă,
      Eu cred că domnul doctor, soțul tău,știe foarte bine de ce a procedat așa cum spui!
      Cât despre bebelușa voastră, cu multă dragoste, grijă și atenție,sigur va fi o frumoasă sportivă învingătoare!

      Nu ne putem retrage din lumea în mijlocul căreia suntem plasați. Putem învinge, însă orice inerție, dacă asta vrem.
      Din tot sufletul, vă doresc să fiți niște părinți fericiți!

      Ștergere
  8. El este pentru vaccinare, in general, chiar daca atunci a spus "pas". Poate ca a avut o intuitie de tata, nu stiu exact ce anume l-a determinat sa nu se zbata sa o revaccinam. Era vorba de procurarea unui anume ser care se gasea mai greu, iar el putea, teoretic, sa il obtina, daca voia. Acum urmeaza vaccinarea de la 7 ani, care am inteles ca se va face in scoala, la toti copiii deodata. O sa fie si ea vaccinata, chiar daca ii e frica, fiindca asa zice taica-sau ca trebuie.
    Multumim de urari!... :) Pe care ti le intorc cu tot dragul! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știi, acuarela, este minunat să te poțí baza pe tăria tatălui, chiar și cele mai grele situațíi devin suportabile.
      Mergi ~pe mâna lui!„
      Mult noroc vă doresc!

      Ștergere