luni, 2 noiembrie 2009

salile au amintiri

S-a asezat in primul rand al amfiteatrului. Foarte eleganta. Pe atunci, noi, boboacele , abia daca aveam un creion dermatograf, un ruj. Adica nu, un strugurel. Vreo cateva isi decolorau parul . Cu perogen.
Sotie de militian, gras, chelie, roscovan, cu mare trecere la dame. Atat de mare, ca doamna M, asa i-am spus din prima zi de studentie, intr-o zi, a hotarat sa termine cu migaloasa meserie de dactilografa, in biroul unei institutii, unde barbatul ei era sef . Doi metri pe trei, mereu plin de fum, sa-l tai cu lama, fir-ar ai dracului, toti cu tigara-ntre dinti, ma afumau, ca pe-o sunca , pana terminam de batut ce mazgalisera cu creionul, pe foi . Cate unu’ imi plangea de mila, uitandu-si mana pe genunchiu’meu, nu stii , frumoaso, ca se culca cu toate?esti fata tanara, hai la o plimbare, cu masina, pe Valea Oltului, ce astepti, sa-ti aduca una acasa , intr-o zi? S-a imprietenit repede cu multe dintre noi. Avea 33 de ani. Nu i-a fost simplu deloc. Mai ales la istoria limbii. Profesorul, fost detinut politic, am aflat asta dupa ’89, recunoscut nume in bibliografia cursului, ardelean asezat, decanul facultatii multi ani, mai traieste din cate aud, voia sa-i visam cursul. Greu. Si la propriu. Si la figurat. Modificari lingvistice, fara numar, legi fonetice, graiuri, dialecte. Mare bataie de cap!Si-a cumparat un magnetofon. Tesla. Nu-mi puneam pe atunci intrebari, cata rabdare, cata munca ascunde femeia in spatele hainelor pufoase de blana. Inregistra zecile de cursuri pe banda si le repeta la nesfarsit. A terminat facultatea odata cu cei mai multi dintre noi. Adica in prima sesiune.Nu stiu unde a fost repartizata. In ziua aceea a fost mare nebunie. Pilele erau o nouatate. Dar functionau , aveam sa aflu ceva mai tarzior. Odata, iarna, am primit un telefon . Era ea. Doamna M.O vreme am pastrat legatura .Apoi, fiecare, cu viata, familia, examenele, copiii, naveta.Cineva mi-a povestit ca a ramas tot cu barbatul iubaret . Au facut o casa frumoasa. In satul ei, scapat necooperativizat. Cu doua apartamente mari. Curte si gradina. Cei doi baieti , medici, s-au casatorit, Dumnezeu stie cum si de ce, cu niste fete din aceeasi etnie . Minoritara. Intr-o seara, cred ca sunt vreo cincisprezece ani, m-a sunat. Plangea. Era foarte bolnava.Ii tremura vocea. Mi-a povestit cel mai nenorocit cu putinta episod auzi, tu, fata, baiatul meu cel mare, chirurgul, a pus furtunul cu apa pe mine. Ii reprosasem ceva sotiei lui.Pentru o clipa, am crezut ca exagereaza.Aveam sa aflu, mai tarziu, din presa ,ori de pe la televizor, ca asemenea intamplari nu sunt raritati.Mi- am regretat banuiala . Intr-o zi , s-a stins. Discret.Am citit in ziar.

16 comentarii:

  1. Impresionanta intamplare.Si ieri , ceea ce e poate de inteles, si azi, ceea ce nu mai trebuie scuzat, femeile se complaceau in rolul de victime ale casniciei si suportau totul fara sa riposteze. Eroina ta a sperat sa-si castige respectul, independenta, curajul de a fi ea insasi prin acea diploma. Din pacate nu a reusit sa castige nici respectul sotului nici pe al copiilor care, baieti fiind, au invatat de la tatal lor cum sa te porti cu "mama".Gestul fiului este incalificabil, nimic nu-l poate justifica.Vor mai trece multi ani pana cand femeile vor intelege ca lucrurile s-au schimbat, ca a accepta, a te supune, a rabda sunt verbe definitiv sterse din dictionarul vietii in 2.

    RăspundețiȘtergere
  2. vise, sperante, incercari,alegeri, zbateri, renuntari, iluzii... o viata pe care, probabil, si-a dorit-o a fi mai buna.
    si iata, desi atatea straduinte de a fi mai mult decat o simpla dactilografa, desi atatea eforturi pt ca fiii ei sa invete carte si sa ajunga "cineva" - si-au ajuns medici, n-au reusit sa invete un lucru esential. un lucru pe care nici una din cartile citite n-a reusit sa-l scoata la lumina: ce-i omenia.
    trista poveste...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca multe femei isi propun sa reactioneze, atunci cand viata lor de cuplu este grea. Apoi se razgandesc. Spera ca asa isi protejeaza copiii. Din nefericire, acestia cresc intr-un mediu ostil Si devin, ei insisi ostili, ca adulti.
    Vor mai trece ani, pana cand multe femei vor fi stapane pe viata lor. Pe soarta lor.
    Am scris ce-am scris, pentru ca soarta colegei mele a fost mult prea dura. Mi-am amintit de ea . De toata stradania ei esuata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ruxi, sigur ca si-a dorit o viata mai buna. Si-a dorit sa demonstreze si sa-si demonstreze siesi ca este puternica.
    Nu stiu de ce s-a intamplat ceea ce s-a intamplat. Sa fie de vina viata familiala intunecata? Sa fi fost baietii lipsiti de dragoste , tocmai in adolescenta, cand erau fragili?
    Oricum ar fi, comportamentul lor este, cum bine spui incalificabil.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Stingere discretă... Frântură de viaţă. Ne oferă de atâtea ori atâtea subiecte...

    RăspundețiȘtergere
  6. Cat despre faptul ca a inceput facultatea la 33 de ani, atunci era un act de curaj, astazi unii o incep si mult mai tarziu, si bine fac.E adevarat, mai ales daca este una particulara si "la distanta" nu mai are rigorile si seriozitatea celei de altadata...in general vorbind. Desigur, exista si exceptii de oameni care , cu cat sunt mai trecuti de varsta facultatii, ma gandesc la 19-20 de ani, cu atat sunt mai dornici sa se masoare cu cei tineri si sa demonstreze ca pot...

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar n-am cautat subiectul. Mi-am amintit Fiinta. Cu toate incercarile ei. Acum , mai mult decata altadata, am vazut drama. Drama nu doar a ei. Drama umana.

    RăspundețiȘtergere
  8. Maria, stii ca atunci era un act de mare curaj sa mergi la facultate la 33 de ani, mai ales daca aveai familie.
    M-am gandit zilele astea la ea. La toate stradaniile. La umilinte chiar. Intai sa depaseasca confruntarile cu niste profesori adevarati, la care nu contau problemele familiale. Apoi confruntatea cu propriile-i limite. Si , mai ales, m-am gandit la drama ei de mama. Am extins problema. Ma gandesc la cate fac oamenii- rele- din cine stie ce motive. Brusc, se termina totul . deseori in conditii mult prea intunecate.

    RăspundețiȘtergere
  9. Trist. Cred ca se intampla des, dar aceste violente sunt ascunse...Doamne fereste!

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, bine tainuite. Apar in uratenia lor, cand este, deja, prea tarziu.

    RăspundețiȘtergere
  11. aici ai atins o parte atat de ascunsa in mine, pe care sper sa o pot pune candva pe hartie.
    ma doare si cand citesc randurile, si cand aud despre femei, care ar fi putut fi fericite. nu intreb niciodata de ce se intampla asta.
    ma bucur ca am avut puterea sa ies din asta. si sper ca furtunul nu va veni asupra mea.
    e toamna Gina. toamna tarzie.

    RăspundețiȘtergere
  12. Sunt trista, daca am atins un locsor invaluit in pansament. Nu stiu de ce se intampla ce se intampla.
    Chiar si tarzie, toamna, draga Angela,isi are partea ei frumoasa.De melancolie. De coclagie. O muzica invaluita in mister. Si parfum de tufanele.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. O poveste frumoasa si trista in acelasi timp.
    Ma gandesc ca acea femeie (odihneasca-se in pace) si-a revarsat naduful adunat in ani pe sotia fiului ei.Pacat .

    RăspundețiȘtergere
  14. Gabi, nu sunt chiar sigura ca asa s-a intamplat. Cine mai stie?
    Mi-a venit in minte, fiindca, intalnindu-ma cu fostele mele colege de facultatre, niciuna dintre ele nu ci-a amintit-o. Chiar daca, odinioara, ii stiau povestea.. Se uita atat de usor..

    RăspundețiȘtergere
  15. Doamna M. este un miscator exemplu de sacrificiu si de autodepasire in acelasi timp.
    Si-a dorit o viata onoranta si respectabila, dar nu s-a bucurat de respectul familiei.
    Gina, drama conturata de tine ar putea fi dezvoltata cu succes intr-un proiect de roman!

    RăspundețiȘtergere
  16. Pescarus! iti multumesc pentru atentia cu care imi urmaresti insemnarile!
    Pentru cuvintele incurajatoare!

    RăspundețiȘtergere