miercuri, 18 noiembrie 2009

suna ! inainte

Sa fi avut 5-6 ani, cand am descoperit bucuria de a primi , in casa, lume. Alta lume. La inceput, veneau rude. Dinspre mama. Sau dinspre tata. Mai ales de sarbatori. Era mare bucurie. Cei mari se incingeau in discutii. Nu-mi amintesc, si nici nu cred ca ma interesa ce vorbeau. Mancau placinte si beau tuica . Facuta in casa. Uneori, jucau carti. Noi, cei mici, verisorii, cu ale noastre. La plecare, toti primeau, din partea parintilor mei, cate un pachetel. Cu ce se gasea. Indeosebi, surorile tatei. Locuiau in Bucuresti.Mama le pregatea cu mare grija pachetele. Matusile ne aduceau, mie si fratelui meu, bomboane, halva si franzela. Nu- uitau niciodata sa aduca ceva si pentru parinti. Au aparut, ceva mai tarziu, prietenii tatei. El era un fel de negustoras.Cunostea multa lume. De pe Vlasca. Asa il auzeam spunand. Petre de le Albeni,un om roscovan, scund si indesat, sosea neanuntat. Cum si cu ce sa fi dat de veste? Ei doi stateau pana seara tarziu de povesti. Musafirul dormea in camera buna. Probabil la fel se intampla si cand tata mergea la el. Au trecut anii..parintii nu mai sunt, rudele s-au imputinat, de prietenul tatei aproape ca uitasem, verisorii s-au raspandit. Care pe unde. Am devenit eu insami gazda. Ne-au vizitat niste francezi. Prin 91. Scoli- surori. Erau patru elevi de colegiu. I-am tratat cum am stiut mai bine. Cum invatesem de la mama. Sarmalute, piftie,salate, tuica fiarta, era un sfarsit de toamna rece, cozonac.Unul dintre ei s-a imbatat atat de tare, ca a trebuit sa-l trezim cu zeama de varza. La plecare, am oferit fiecaruia cate un vas de Horezu. S-au uitat unii la altii, si dupa ce unul a spus, prelungind ‚ r’ul lor, ca romanii sunt nebuni, ne-au dat ceea ce adusesera . Un bidon de 1 litru cu sampon impotriva paduchilor. Ne aflam, dupa cum v-am spus, la doi ani dupa revolutie.
Din ce in ce mai rar , deschid oamenii usa pentru musafiri. Se zice, chiar sunt sensibila la ideea asta, ca trebuie sa-ti anunti vizita. Cum poti. Din vreme. Chiar daca gazdele sunt copiii tai. Posesori ai certificatului de casatorie. Lumea evolueaza, asa-i?

18 comentarii:

  1. Draga Gina,vizite speciale nu prea am avut si in acest caz sunt de acord ca vizita trebuie anuntata.
    cand erau copiii mici veneu la noi niste prieteni cu copiii lor de varste apropiate,la fel si de zilele lor de nastere.Venea si mama,surorile mele cu copiii lor.
    Era frumos si copiii se jucau in camera lor,iar tortul era momentul cel mai asteptat.
    In legatura cu samponul contra paduchilor...nu e de mirare sa ca musafirii francezi l-au adus cand ziarele noastre erau pline de articole cu atatea cazuri de paduchi si raie.Cred ca si acum e la fel. :(
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vreau sa va contrazic. Au adus samponul de paduchi pentru ca vestul Europei e plin. L-au adus pentru ei:-)


    o.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, Gina, si eu cred la fel!
    E foarte bun si util un semn de anunt inainte de vizita.
    Cred ca nu e ceva deloc exagerat, ba dimpotriva, e o dovada de grija si de stima fata de gazda aceasta atitudine.
    Inainte, cand telefonul era foarte rar sau lipsea cu desavarsire, o vizita "pe nepusa masa" parea mai fireasca...
    Ar trebui sa evoluam in partile esentiale, desigur!
    Ceea ce nu prea credeau despre noi elevii francezi :(
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Gabi,
    Ideea de la care am pornit este ca eu simt dureros cum familia , de-a lungul anilor, si-a pierdut frumusetea .Si rolul. Si locul in viata rudelor. Nu doar a celor mai departat. Chiar intre parinti si copii.
    Intalnirile familiale erau atunci momente de o mare frumusete. Si intalnirile cu prietenii, de asemenea. Oamenii erau mai deschisi, mai primitori.
    Cu timpul, lucrurile s-au schimbat mult. Cred ca depinde cum intelege fiecare legatura cu ai sai.
    Despre musafirii mei, francezii, poate ca asa ne vedeau. Sau cine stie?
    o seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Papadie, nu cred ca este vorba de a ma contrazice. N-am facut nicio observatie. Am descris reactiile. Baietii respectivi erau foarete curati. Au stat cateva zile, timp in care n-au folosit samponul respectiv. Ci sampoane mici.
    Fiul meu cel mic a studiat un an in Franta. Nu mi-a povestit ca ar fi avut motive de ingrijorare. N-a auzit de invazii de paduchi. Eu insami am calatorit in Franta, de doua ori- in Paris am stat o saptamana. Am mers in Italia, Spania, Grecia, Germania, Austria. N-am auzit niciodata de paduchi. Toate hotelurile in care am stat erau foarte curate.
    Eu am subliniat diferentele intre noi si ei in privinta ospitalitatii. Si, intr-un fel , a sensibilitatii.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  6. Pescarus, sunt de acord ca vizitele trebuie anuntate.
    Eu ma refeream la acele vizite ale parintilor, care , candva erau motive de mare bucurie. Erau surprizele cele mai placute..

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Gina, francezi sau altceva... cand pleci de-acasa cu o anumita conceptie, dar la fata locului gasesti cu totul altceva, (un "altceva" mai bun decat te asteptai), insa tu continui sa te comporti in baza vechilor conceptii, mie mi se pare o dovada de prostie. Si de multa nesimtire!
    Cred ca-i o chestiune ce tine de individ si nu de nationalitate.
    In ce priveste relatiile de familie, da, lucrurile s-au schimbat. Mult. Dar cum cred ca ziceai chiar tu, depinde si de cum intelege/percepe fiecare relatia cu parintii/copiii sai. Cata vreme "relatia" este o permanenta intruziune in intimitatea celuilalt, cred ca e firesc sa apara o distanta mai mare. Caci nu se prea obisnuieste ca lucrurile sa se discute franc...
    Cred ca multe s-au schimbat intre timp: statutul femeii, gradul de ocupare a timpului de catre serviciu, etc. ceea ce a facut ca dependenta financiara a copiilor de parinti sa nu mai fie aceeasi. Si astfel, fiecare sa plece pe drumul sau.
    Mie asa mi se pare frumos: sa existe ralatii care sa dea voie fiecaruia sa creasca, sa se exprime. Numai asa cred ca poate sa apara si bucuria intalnirii, anuntate sau neanuntate.
    Dar am vazut prea multe cazuri de copii dependenti de parintii lor din comoditate sau din teama de a ramane pe picioarele lor. Sau de parinti care incercau din rasputeri sa-si manipuleze copiii, pt a-si implini prin intermediul lor toate nereusitele, visele ratate si neimplinirile personale.
    Si uite cum iar ma lungesc!... :)

    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ruxi, simt o mare bucurie, urmarindu-ti vorbele. Facem parte din generatii diferite. Dar atitudinea fata de probleme esentiale este aproape identica. Cele doua generatii la care ma refer au raportari diferite , poate chiar, la acelesi probleme. Este importanta comunicarea. Cum , la fel de importante, sunt- respectul si increderea.
    Se poate vorbi mult pe tema asta. Dincolo de filozofia familiei, exista niste reguli nescrise. Punctuale.
    Eu am dezvoltat, mai mult metaforic , evolutia in timp a atitudinii despre ospitlitatea romaneasca.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  9. cioc , cioc, :)
    am venit neanuntata :(scuse !
    diferentele dintre generatii si dintre natii sunt ca o prapastie !
    Important e sa nu te socheze,! acepta-le..... fiecare suntem atat de diferiti ! Ospitalitatea romaneasca e unica .
    noapte bune , or buna dimineata :0 cand o sa dai cu ochii de...musafirul nepoftit :)
    xx,j

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna dimineata,windwhisperer!

    Sau buna sa-ti fie inima, ca nu stiu cum este la tine!
    De ce sa te scuzi, cand mi-a mers la suflet ce -mi spui?
    Este tocmai motivul pentru care am scris- am simtit prapastia. Am acceptat-o pe cea dintre natii de multa vreme. M-am gandit la cea dintre generatii de vreo 15 ani. Am acceptat-o. n-am incotro.
    Nu inseamna ca nu simt impunsaturi.
    Tocmai unde sunt foarte greu de suportat..
    Zile frumoase!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. În copilărie resimţeam şi eu bucuria, dar mi-a trecut. Azi, nici măcar la interfon nu răspund...

    RăspundețiȘtergere
  12. Vania, nu stiu ce sa zic.. Imi place , de multe ori, un anume fel de singuratate. Nu mereu.
    Familia este locul cel mai cald.
    Poate ca si prietenii.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  13. Crede-ma ca paduchii sunt niste musafiri foarte comuni:-) In vest. Anul asta am primit de la gradi chiar si o brosura despre cum sa scapam de ei. Iar primul articol de la reduceri a fost, in aceasta toamna, pieptenele electric anti paduchi:-) Nu glumesc.
    Mie nu-mi plac vizitele anuntate dar le prefer:-)

    RăspundețiȘtergere
  14. fortunanoua.wordpress.com19 noiembrie 2009 la 21:02

    Sincer, de cand am internetul in casa nu-mi mai plac vizitele reale, nici sa le fac nici sa le primesc. Orice picatura de timp liber mi-o rezerv pentru vizitele virtuale.
    E adevarat, in lumea noastra telefonul face anuntarea vizitelor mai usoara si mai binevenita. Nu de alta dar s-ar putea sa urci scarile si sa nu gasesti gazda acasa sau sa gasesti dezordinea specifica lumii contemporane evoluate :)
    O seara frumoasa !

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga fortunanoua, sunt de acord cu tine- sunt comode vizitele noatre aici. Si frumoase! Discutam teme comune.
    Ma refeream la relatiile familiale. De ele imi pare tare rau. Eu am crescut in cultul familiei. L-am transmis copiilor, dar..
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  16. Gina la mine jaba vine cineva acasa ca nu-s :D numai noaptea. Si-atunci am alte planuri :). Iar când ar fi posibil sa fim, sigur ne gasesti prin alte locuri, la parinti, pe la unguri, egipteni ce-or fi. E atât de putin timpul personal incât tin de el sa-l impart alaturi de omul mei mai inainte de toate si altii care sunt... masurat cu sublerul.
    ceea ce scrii aici îmi aduce aminte de copilarie. Era fain. Dar n-am mai intâlnit acel lux de zeci de ani. Invat din mers cum e noul tip de ospitalitate (asa cum zice windwhisperer), care e noul inteles al timpului si prezentei alaturi de altii. Toate s-au schimbat... nimic nu mai e la fel.

    Acolo la mine este o sectiune "La voce" cu o povestioara scrisa de Plesu - legata de ospitalitatea româneasca. Merita ascutata, are mult umor. :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Draga Manon, ma distreaza grozav vestile de la tine! Iti inteleg trairile! Si viteza !
    Copilaria? da! Este deparete. Fizic! Altfel, o purtam in suflet. Cu toate ale ei.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere