miercuri, 14 iulie 2010

albastru, alb , roșu

culorile Frantei.

Să fi fost inceputul , in seara aceea de toamnă , când am citit dintr-o cărticică ingălbenită de vreme povestea micuței Cosette? Eram in clasa a III-a.
Peste câțiva ani, aveam să aflu, la ora de istorie de Jeanne-d’Arc .
Romane citite pe nerăsuflate-Dumas, Balzac, Hugo, Sthendhal, Flaubert..
Cat despre Jean Marais, Gerard Philipe , Alain Delon..cate nopti nedormite, cate lacrimi…
La scoală invățam despre Napoleon- il vedeam mai tare decât oricare erou de roman, mai cuceritor decât Alexandru cel Mare.
Cărți, filme, albume, istorie, muzică!
Așa a năvălit Franța in viața mea.
In clasa a X-a , intr-o oră de franceză, franțuzica, profesoara noastră suplă si fină, ne-a vorbit despre castelele de pe Loire. Și despre buchiniștii de pe malurile Senei.
Mi-am dorit atunci să văd Parisul.
Sa văd Franța!
Și am văzut-o! acum câțiva ani!
M-am și rătăcit. Nu mai conteaza. Mi-am găsit calea.
Am bătut cu piciorul, singură, speriată, din cand in cand, drumul pe care il știam de la lectia din liceu.
De la un bătrân buchinist , cu o simpatică barbuță roșcată, după o scurtă negociere, mi-am cumpărat Verlaine, ”Poemes Saturniens” . Nu m-a lăsat să-l fotografiez..
Franta?
Notre Dame, Louvre, Sainte Chapelle, Panthenonul, Les Grandes Eaux Musicales de Versailles, ce minunăție!
basilica Sacre– Coeur-regret că nu-i pot scrie corect numele- magazinele sclipitoare, muzica străzii, franțuzoaicele elegante, in pantofi fără toc, Sena verzuie, ducând vaporașele incoace și incolo, sfidătoarea Tour Eiffel, halele Parisului, atelierul lui Brancuși, Bastilia, Champs Elysees, Palatul Justitței, Montmartre- Monet, Renoir, Toulouse- Lautrec, Depardieu , Edith Piaf, Le Moulin Rouge, Gavroche, Le jardin des Tuileries, la place des Vosges, La marseillaise, Diane de Poitiers, Chenonceau, Blois, Amboise, Chamont, Chambord,Cheverny..

Si cerul.
Ca nicăieri altundeva.
Iubesc Franta!
Vara trecută, când nu mă mai așteptăm ,am văzut sudul ei insorit și lumea ruptă parcă din vise.
Aș vrea să revăd Parisul..cine știe?
Sirenă rea sau Inger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu- zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire,o! singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută si clipa nu prea grea?”

”Imn frumuseții", de Charles Baudelaire.

Am găsit si cateva proverbe franțuzești
„Cine trăieste fără a greși nu este atât de ințelept după cât crede”.
„ Nu trebuie sa inveți pisica să prindă șoareci”.
‚ Cine vede că arde casa vecinului trebuie sa aibă frică pentru a sa.”
‚ Punctualitatea este politețea regilor”.
„ Să nu meargă in pădure cine se teme de frunze”/.





20 de comentarii:

  1. Si mie imi place Franta...Cu limba ei,cu interpretii ei,cu istoria ei..Inca n-am ajuns acolo dar,cine stie,poate candva...Vive la France!

    RăspundețiȘtergere
  2. Oare de ce Parisul face oamenii sa viseze? Nu cred sa fi cunoscut persoana care sa nu povesteasca cum a simtit Parisul. Si tu pastrezi cu grija amintirile, le-ai asternut în cuvinte. Cred ca Parisul traieste în fiecare odata ce i-ai calcat pragul.

    Am un client, un om mare, nu la stat ci la bogatia lui interioara. E drept, nu l-am mai vazut de ceva vreme de când cu criza care se asterne ca o plaga peste economia aproape inexistenta... da' si acum îmi aduc aminte ca l-am întrebat câte tari a vazut. Fiind un om cu bani chiar nu s-a sfiit ca cerceteze multe colturi din lume, chiar si ce este dincolo de ocean, vazuse si China...

    Atunci l-am rugat sa-mi zica: care l-a impresionat cel mai mult. S-a oprit o clipa, dupa care fara nici o ezitare mi-a zis simplu: Paris. Când a pasit pragul orasului l-a cuprins un sentiment de libertate inexlicabil. Zicea ca s-a descaltat si dansa cu picioarele goale pe malul Senei în ploaie si se simtea fericit... fara vreaun motiv anume. Nici o alta tara nu l-a impresionat în acest mod.

    Poate ca e ceva în aer.

    Eu o sa povestesc despre Paris atunci cind voi fi. Cu siguranta voi povesti :D.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si mie mi-ar placea sa vad candva Parisul, dar mai ales sa fac turul castelelor de pe Valea Loarei. Poate, cine stie, odata si odata o sa pot posta si eu pe blog amintiri dintr-o asemenea clatorie.
    La cat mai multe calatorii iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Politicienii francezi au ajutat mult Romania; se pare ca si francezii de rand se emotioneaza de evidenta inrudire cu noi...
    PS.N-am vazut si nu tanjesc sa vad Franta, dar am legaturi ciudate cu francezii; din cand in cand imi vin pe cap niste francezi, prieteni ai unei cumnate din provincie; ultima data m-am simtit prost ca nu avem masina de spalat vasele; alta data au critica aragazul...
    VIVE LA FRANCE!

    RăspundețiȘtergere
  5. Elite,
    Dacă iți dorești, cu adevărat, sigur o să vezi , nu doar Franța.
    Eu asta mi-am dorit, am insistat să pot.
    Și s-a intamplat!

    RăspundețiȘtergere
  6. Manon,

    Nu știu dacă doar poveștile despre Franța, muzica și parfumul filmelor fac din cei care văd Parisul să aibă
    starea aceea de beție sufletească..așa a fost cu mine.
    Se zice că toamna, Parisul este divin. Asta mi-aș dori să simt.
    Sunt atâtea locuri minunate pe lume, chiar la noi, de ce să nu recunoaștem..
    Trebuie doar să ai starea sufletească potrivită!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cati,

    Castelele sunt minunate- am văzut câteva dintre ele..cele mai multe se recondiționează..odată cu ele se incearcă a se ”prinde” ceva din atmosfera de odinioară.
    De altfel, cred că imaginația ajută mult !!
    Iți doresc să-ți implineși dorința!

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Daurel,

    Când vine vorba de francezi, am , și eu, părerea mea.Intâi , sunt foarte zgârciți, mă refer la cei pe care i-am cunoscut.
    Unuia, care , după o porție dublă de sărmăluțe cu mămăliguța, a ”gustat”, din plin țuica de Piteși, i-am aplicat cunoscutul nostru tratament cu zeamă de varză, ca să-l trezesc..nu de alta, dar era la noi in casă.
    A uitat să ne invite in orașul lui, iar, la plecare, vazând câte daruri ii facem, a spus că”românii sunt nebuni”.

    Franța este minunată!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Să le spunem LA MULŢI ANI de ziua lor şi să ne bucurăm alături de ei. Tot respectul!

    RăspundețiȘtergere
  10. cred ca sunt printre putinii care nu are curiozitatea de a vizita Franta :)) nu-mi plac palatele, arhitectura veche etc... imi place modernismul japonez si triburile - adica ma situez intre extreme :))

    acum 2 zile am vizionat un filmulet facut de nasii mei la Paris. mari admiratori ai Frantei, romantici, visatori...

    fascinatia ta este similara cu a mea cand am vizitat ... Germania. da, pt ca asta e tara in care mi-am gasit locul - aprioric vorbind.

    despre francezi stiu doar ca sunt cei mai galagiosi oameni :)) ca stiu sa iubeasca, sexul nu este un tabu si ca sunt extrem de sentimentali... nu stiu cat adevar salasluieste in toate astea...

    RăspundețiȘtergere
  11. Cris,
    Sa-i respectăm pe fraștii noștri mai mari.Am „evoluat” in direcții diferite..

    RăspundețiȘtergere
  12. Shanti,
    Eu nu de ei sunt indragostită.Sinceră să fiu, nu prea mi-au plăcut bărbații cu care am schimbat niște fraze, in schimb, am văzut câteva franțuzoice ca-n filme..
    Nu același lucru aș putea spune despre italieni, am văzut doi tipi formidabili, tot ca-n filme!!

    Imi place Franța!
    Este ca o poveste, in care am citit cu ochii larg deschiși, de uimire..este o fascinație pe care nu mi-o pot explica, doar există.
    Imi plac multe locuri de pe lumea asta, unele vor rămâne doar gânduri..
    O) zi frumoasă!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Am trecut doar prin Franta... nu am stat sa vizitez...

    RăspundețiȘtergere
  14. Interesant post aniversar...;o)...

    Numai bine...

    RăspundețiȘtergere
  15. Ar trebui sa te faca cetatean de onoare al Frantei, dupa atatea cuvinte frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  16. Geocer!

    Dacă mi-ar fi „spus” chestia asta cineva necunoscut, probabil că mi-aș fi sunat toate cunoștințele, rudele, prietenii. Să mă laud.
    Stiindu-te ca pe un tip pus pe glume, gândindu-mă că nu-ți este prea lejer să scrii, m-am distrat co-pi-os!!
    Mulțam fain!!!

    RăspundețiȘtergere
  17. Am fost acolo, de ziua lor. Am vazut parada la tv insa, pana ne-am adunat sa mergem sa vedem live a pornit o ploaie torentiala. Am ajuns cu masina totusi, n-am putut opri sa mergem nicaieri pentru ca ploua torential. Am vazut un Paris inundat de ziua tarii sale. Dar am avut parte si de un Paris frumos, insorit, calduros si fermecator.

    Nu sunt indragostita de el, dar e un oras unde ai ce vedea, ai cu ce te imbogati(sufleteste vorbind
    ) si e imposibil sa nu ramai cu ceva, chiar si cu dorul de a te reintoarce pentru ce ai simtit, vazut si nevazut acolo. Pe mine ma copleseste intodeauna istoria unui loc, iar in Paris e destula...

    RăspundețiȘtergere
  18. Salmi,
    Vezi, sunt și zile neșteptate..
    Dar mă bucur că ai văzut și un Paris limpezit de ploaie!

    RăspundețiȘtergere