Cu lumina frunții netede, cerul trimite zâmbete tandre..
În snopi subțiri de raze calde.
Bradul din fața ferestrei își leagănă colierul de conuri.
În verzi unduiri.
O coțofană, atentă să nu-și rătăcească pantofii, caută firicele. Departe de zarva copiilor.Vrăbii guralive se amestecă in zbor de porumbei.
Alb și verde rătăcit, răcoare și lumină, trecut și prezent.
Știut și neaflat.
Regret și speranță, duioșie , mângâind amăruie dulceață.
Gând și fior, potecă în hățișuri, valuri de șoapte.
Departe.
Atât de aproape.
Mai tandru cuvântul? Mai profundă simțirea?/
Crăciunița a refuzat să-și deschidă roșul bucuriei în decembrie.
A râs , cu sufletul deschis, în februarie.
Crăciunița a refuzat să-și deschidă roșul bucuriei în decembrie.
A râs , cu sufletul deschis, în februarie.
Îți amintești examenele alea grele, când așteptai , auzindu-ți bătăile înfrigurate ale inimii, să vină cineva cu subiectele?
Așa este venirea fiului de departe!
Plecarea nu seamănă cu nimic..se rupe un stol de bucurii, se golește ceva..
Valul este dorul mării de a săruta țărmul- Lucian Blaga
Vai,Gina!
RăspundețiȘtergereChiar acum stateam de vorba cu primul studentel din familiei,baiatul sorei lui Sorin.A avut prima sesiune.Emotii maxime din toate partile!
Acum discutam!
Sa va revedeti sanatosi!
Astă seară a plecat şi-al meu.
RăspundețiȘtergereIar peste vreo doi ani va pleca probabil şi mai departe.
E greu. :(
Angi,
RăspundețiȘtergerePot să zic, fără să greșesc- este legea firii ca toți puii să-ți ia zborul..mai greu este să accepți, în totalitate .
Mulțumesc!
Arcadia,
RăspundețiȘtergereEști abia la început.
Este greu, zici..adesea este chiar dureros, dar mama știe că ei îi este foarte bine, dacă fiilor ei le este bine!
O seară frumoasă!
Dulce asteptare, in pofida emotiilor si a gandurilor care ne tin treze.
RăspundețiȘtergereIrina,
RăspundețiȘtergereAtâtea gânduri, într-o singură clipă..dulce clipă, apăsătoare gânduri.
Se simte şi un iz primăvăratic în postarea ta, dar şi unul de tristeţe. Viaţa are şi legile ei nescrise, iar una dintre ele este aceea care spune că, în pofida dorului permanent, copiii se desprind de cuib şi se duc pentru a-şi căuta împlinirea ori mai departe, ori mai aproape. Nu se poate altfel.
RăspundețiȘtergereGândurile mele bune pentru voi!
Daca n-ar fi plecarile, n-ar fi scrisorile, n-ar fi revenirile,...,
RăspundețiȘtergeren-ar fi povestile...
Cris,
RăspundețiȘtergereÎnțelegem mult, păstrăm puțin, gândim în fel și chip, acționăm în funcție de o mulțime de factori- suntem un amestec atât de complicat..nu poți controla mai nimic din firea noastră, chiar dacă, aparent, așa crezi.
O zi bună!
@Daurel,
RăspundețiȘtergereȘtiu că (mă) înțelegeți. Ați spus ceva atât de liniștitor..îmi este mai bine!
Vă mulțumesc!
Tare frumos gandul lui Blaga, uitasem de el!
RăspundețiȘtergereEste adevarat, despartirile sunt dureroase. Cu toate astea, am observat ca de multe ori, tocmai distanta e aceea care ne apropie si ne aduce cu adevarat impreuna...
Ruxi,
RăspundețiȘtergereȘi eu simt asta deseori, doar că depărtarea rămâne..mama o simte cel mai profund, este ca un gol imens..noroc că există mijloace prin care scurtăm distanțele!
O seară frumoasă îți doresc!!