miercuri, 16 februarie 2011

obrazul subțire

cu cheltuială se ține.
Că pensiile multor români  sunt mici și foarte mici nu mai este o noutate. 
Că nu se pot achita facturile lunare  și costurile medicamentelor cu sumele primite, după munca de o viață,  o știu și strănepoții.
Ce să spui , însă, când o gospodină dintr-un sat de aici din România  noastră a câștigat prin licitație, contra sumei de  66 de milioane  de lei vechi, scaunul  cu numărul 44 din biserică?
 La cum arată gospodăria , femeia nu  trăiește nicidecum  în huzur..
Gurile rele spun că nora ar fi întrebat-o dacă și-a cumpărat un loc în altar pentru eternitate…

24 de comentarii:

  1. Ciudat...sunt crestina practicanta, merg regulat la biserica... dar de ce sa-mi cumpar un scaun? chiar nu inteleg... cum se permite o astfel de inselatorie? nu as vrea sa merg la o astfel de biserica...

    RăspundețiȘtergere
  2. Am văzut şi eu ştirea...dar să faci licitaţie la biserică ???
    În biblie scrie despre cărturarii şi faiseii care îşi dorau locurile dintâi în sinagogi.
    Aş putea spune că e acelaşi lucru.

    RăspundețiȘtergere
  3. La tara,ce zice popa e sfant!
    Sunt atat de usor de influentati unii oameni,ca nici nu-si dau seama cat sunt de fraieriti.
    Nici eu nu stiu de ce mi-ar trebui un scaun/loc in biserica ,pe bani.Daca lumea isi cumpara scaunele o sa fie destul loc pe gratis in centrul bisericii...

    Nu sunt ortodoxa,sunt reformata,iar in biserica de la Remetea sunt locuri destule pentru tota lume.Fiecare familie are un loc in biserica,mostenit din vremuri indepartate,dar asta nu inseamna ca cei care pasesc mai rar pe acolo nu au un loc.
    Practic,rugaciunea spusa din suflet, o primeste Dumnezeu de oriunde.

    Unii preoti fac abuz de pozitia pe care o au in comunitate,din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Denise,
    Îți înțeleg uimirea.Nu mi-a venit să cred că este posibil..ți totuși se întâmplă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Lucia,
    N-am știință să mai fi fost vreodată o asemenea întâmplare. Și când te gândești că locul este biserica, iar inițiatorii sunt slujitorii Domnului..

    RăspundețiȘtergere
  6. Angi,

    Sunt uimită de întâmplare..nu m-am întrebat niciodată cum stau lucrurile în asemenea situații, pentru că , în biserica din satul meu, pe scaune stăteau vârstnicii- femei și bărbați.
    În oraș , este totdeauna înghesuială, nu-mi dau seama care sunt criteriile după care se ocupă locurile.
    Dar, să se organizeze licitație în biserică, pentru un scaun este prea de tot!

    RăspundețiȘtergere
  7. e clar. e de rau. nicum de bine. e urat.nasol. n-as fi crezut ca se poate asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  8. Manu,
    nu sunt sigură, dar parcă ”acțiunea „ se petrece în Ardeal..

    RăspundețiȘtergere
  9. N-am văzut ştirea, aflu acum, citindu-te.
    Io zic că dacă femeia are capul întreg şi a cumpărat scaunul ca să se fălească în faţa cumetrelor ei, să fie sănătoasă şi să şadă-n scaun mult şi bine, pioasă, poate o miluieşte Cel de Sus cu ceva minte.
    Dacă însă e săracă cu duhul şi slujitorul Domnului a manipulat-o, atunci îi bai mare. Şi slujitorul tre' să se cerceteze bine să vadă cui slujeşte :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu cred ca vorbe jecmaneala celor in haine "sfinte" ci de megalomania balcaniuca a tzatzei Profira ori Smmaranda care se vrea privita cu cel mai mare respect pentru "devotamentul" si credinta dumisale in fata icoanelor Domnnului Iisus, mai ales cand preacredincioadsa isi odihneste madularele trudite pe jiltu de lemn lustruit.
    Cumpararea locului in straitza cu atat banet duce faima prea credincioasei dincolo de 'otarele comunei facand-o sa aspire intr-o buna zi chiar la titlul de prea-Sfanta:)))

    RăspundețiȘtergere
  11. Gina, de data asta ai venit tu cu ostire de stire, ca sa zic asa.
    parca o vad in fata ochilor pe aceasta femeie imbracata saracacios, insa cu bani la saltea.
    Un scaun personal in biserica e visul oricarui om din acea comunitate.
    Despre afacerile bisericii ma abtin sa spun ceva.

    RăspundețiȘtergere
  12. atata timp cat e in romania nu ma mira nimic

    RăspundețiȘtergere
  13. O alta idee posibila fi ca scaunul are probabil o valoare artistica/culturala.

    RăspundețiȘtergere
  14. Arcadia,
    Eu cred că ambele părți au ceva probleme, oricum ai lua problema..
    p.s. am trăit s-o văd și pe asta, licitație pentru a intra în grațiile Celui De Sus!
    Mai ceva ca-n ”Hagi Tudose”!

    RăspundețiȘtergere
  15. Acum, o voi înţelege şi pe noră. O astfel de licitaţie (în primul rând, cum de s-a putut organiza aşa ceva?) nici n-ar fi trebuit să existe. Dar cele lumeşti oferă surprize, mai ales atunci când sunt combinate cu cele bisericeşti. Vremuri "interesante"...

    O zi bună, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  16. Anonim,
    Că bine zici!
    Poate că asemenea socoteli își va fi făcut cumătra..oricum ”și-a ”asigurat un loc nu doar pentru vremurile astea, ci chiar pentru posteritate.
    De altfel, ai dreptate, sunt mulți care își fac niște case uriașe îndatorându-se, apoi ajung în stradă.
    Sau se împrumută , pentru a face concedii scumpe..
    mentalitate balcanică, după cum spui.

    RăspundețiȘtergere
  17. Gabi,
    Da, am cules cea mai ”tare” știre! am văzut-o pe cumătră..îi cam pierise mândria, văzându-i pe săteni cum o privesc. Dacă nu mă înșel, banii îi fuseseră trimiși de unul dintre copii, muncitor în Spania.
    Îți dai seama ce mentalități???

    RăspundețiȘtergere
  18. Manu,
    Parcă n-am putut trece pe lângă chestia asta, ca și cum nu se întâmplă..face parte din cotidianul nostru.

    RăspundețiȘtergere
  19. Irina,
    Era un biet scaun tocit de vreme..poate să fi atras-o, cumva, simbolistica numerelor- scaunul are nr. 44, ea a dat 66 de milioane vechi..

    RăspundețiȘtergere
  20. Cris,
    Nora are motive să fie nu doar ironică- banii , nu știu dacă toți- proveneau de la soțul ei, care, probabil, va moșteni dreptul de a primi scaunul, când mumă-sa se va duce definitiv la cele sfinte.

    RăspundețiȘtergere
  21. De la biserica cumperi speranta. Daca primesti si un scaun, odata cu speranta, inseamna ca ai facut o afacere buna si nu trebuie sa astepti trecerea in "lumea de dincolo" pentru a "vedea" pe ce ai dat banii. Trebuie sa apreciem, insa, simtul comercial al celor care, de o buna bucata de timp, vand cu mult succes "speranta".

    RăspundețiȘtergere
  22. Dureroasă constatare, Mircea!
    Cât valorează speranța??

    RăspundețiȘtergere
  23. Poate unii nu ma cred cand scriu despre batrani bogati... si ciudati;
    Nu-i vorba numai despre tarani...

    RăspundețiȘtergere
  24. @Daurel,
    Da, aveți dreptate, tăranii nu disimulează, nici nu au ciudățenii..

    RăspundețiȘtergere