Undeva, la celălalt capăt al lumii, în Canada, iarna este mult mai aspră decât pe la noi.
O știu de la Irina.
O vizitez des, chiar de mai multe ori pe zi.
O însoțesc prin expoziții, mă plimb printre tablouri și sculpturi, merg la concerte, citesc poezii. În traduceri atât de firești, că simt atingerea fiecărei metafore!
Ieri, Irina a tradus din proza lui Baudelaire.
Proză?
Baudelaire nu putea scrie proză..
IRINA nu poate lăsa vorbele să se adune doar în enunțuri.
Poeme !
În mers rotund de gânduri! Nevoia de a mărșălui!
Am văzut cu ochii minții lumea, lumea mea, a ta, lumea noastră mărșăluind..către ce? Citește și vei afla!
Cheia este la IRINA!
http://frunzedeartar.blogspot.com/2011/02/nevoia-de-marsalui.html
La ora asta, Canada doarme sub șuierul zăpezii. Lumea , cu ale ei..//
Nevoia de a mărșălui
Ne pregătim pentru furtuna de zăpadă care se anunță pe toate posturile de TV și radio- așteptăm o cădere de zăpadă de 20-30 de cm peste noapte. Nu știu de ce zăpada mă îmbie mai mult la proză decât la poezie, și ca urmare, ca să nu trec cu arme și bagaje în tabăra ficțiunii, m-am gândit să rămân undeva, într-o zona 'gri': poeme în proză.Traduc mai jos poemul in proză "Fiecăruia himera lui" de Charles Baudelaire - special pentru Gina.
Iata aici un link spre -->cuprinsul unde pot fi găsite poemele în proză ale lui Baudelaire. Si, să nu uit, o întrebare: ce poeme in proză sau texte/proză care după părerea dumneavoastră sunt poeme in proză de facto vă plac? Fiecăruia himera lui, de Charles Baudelaire
Sub un cer imens și gri, pe o mare câmpie prăfuită, fără drum, fără iarbă, fără mărăcini, fără nici măcar o urzică, m-am întâlnit cu mai mulți care mergeau aduși de spate. Fiecare din ei purta în spate o imensă Himeră, tot atât de grea ca un sac de făină sau cărbune, sau ca echipamentul unui soldat roman. Dar fiara monstruoasă nu era o greutate inertă; dimpotrivă, se încolăcea și își apăsa omul cu mușchi elastici și puternici; se agăța cu cele două gheare enorme de pieptul celui ce o purta; capul ei fabulos se înălța deasupra frunții insului respectiv ca o cască oribilă de luptător, menită să stârnească spaima în inamici. L-am întrebat pe unul din acești oameni unde mergea în felul ăsta. Mi-a răspuns că nu știe, nici el, nici ceilalți; dar că evident mergeau undeva, pentru că erau împinși de o nevoie nebună de a mărșălui.
Am observat un lucru ciudat : niciunul dintre acești călători nu părea enervat de bestia feroce supendată de gâtul sau și lipita de spatele-i; as fi zis ca ei o considerau ca făcând parte din ei înșiși. Fetele obosite și serioase nu dădeau semn de nici deznădejde; sub cupola melancolica a cerului, picioarele lor adâncite într-un sol la fel de dezolant ca și cerul, urmau cărarea; fizionomia lor era cea a unor oameni resemnați să spere mereu.
Și cortegiul trecu pe lângă mine și se scufundă în atmosfera orizontului, în locul în care suprafața rotunjită a planetei se furișează dincolo de curiozitatea privirii noastre.
Pentru câteva secunde mă încăpățânasem să vreau să înțeleg această șaradă; dar curând irezistibila Indiferență se abătu asupra mea și m-am trezit de îndată mai împovărat decât cei care își cărau în cârcă nimicitoarele lor Himere.
Bine te-am regăsit, Gina... Las şi eu câteva versuri ale lui Baudelaire şi sunt de acord - nu putea să scrie proză.
RăspundețiȘtergereGânduri bune!
Charles Baudelaire >> Tristesses de la Lune
Ce soir, la lune ręve avec plus de paresse;
Ainsi qu’une beauté, sur de nombreux coussins,
Qui d’une main distraite et légčre caresse
Avant de s’endormir le contour de ses seins,
Sur le dos satiné des molles avalanches,
Mourante, elle se livre aux longues pîmoisons,
Et promčne ses yeux sur les visions blanches
Qui montent dans l’azur comme des floraisons.
Quand parfois sur ce globe, en sa langueur oisive,
Elle laisse filer une larme furtive,
Un poëte pieux, ennemi du sommeil,
Dans le creux de sa main prend cette larme pîle,
Aux reflets irisés comme un fragment d’opale,
Et la met dans son coeur loin des yeux du sommeil
nicidecum nimicitoare himere; ademenitoare, da.
RăspundețiȘtergereÎn faţa primelor 169 de cuvinte ( ale textului tradus) aproape eşti sigur că ai ghicit : soldaţii în timpului atacului ; următoarele 39 de cuvinte par să-ţi sprijine bănuiala : niţeluş au creierul spălat, puterea cuvântului propagandistic i- a blegit în speranţă ... Peste două cuvinte constaţi că raţionamentul se rupe: „ aceşti oameni erau împinşi de o nevoie nebună de a mărşălui“. Dacă nevoia aceasta e în fiecare individ – atunci suntem soldaţii perfecţi ai Marşului. Dacă vrei să înţelegi „de ce ?“ , atunci vine Indiferenţa şi te pune binişor la punct şi ţi se aruncă în cârcă o Himeră supraponderală, sau două bestii surori. Baudelaire avertizează că soarta geniului nu este de invidiat: el duce o multipovară, una din ele este răsplata că şi-a pus întrebarea „de ce ?“. Atunci: „ Fericiţi cei săraci cu duhul !“ ar fi egal cu „ Fericiţi cei ce nu-şi pun întrebări speciale!“ ? Mica deviaţie de la „ceea ce s-a dat “ are puterea cercului făcut de o picătură căzând în râul năvalnic ( aflat şi el în goană nebună ). Ce tristă ar fi lumea de nu ar exista şi astfel de picături de creastă !
RăspundețiȘtergerereusita, chiar exelenta traducere;
RăspundețiȘtergeresuna mai bine decat originalul.
Cris,
RăspundețiȘtergereMulțumesc,astăzi citim Baudelaire!
@Anonim,
RăspundețiȘtergereFiecare percepe în felul său textul.
@GRIGORE ROTARU,
RăspundețiȘtergereNu știu cui încerc să răspund- preciziei matematicianului, care analizează textul pe secvențe , identificând în suma simbolurilor perfecțiunea cercului sau cititorului erudit , care știe că Baudelaire trăia povara geniului, conștient de nefericire.
”Fericiți cei săraci cu duhul?” incapabili de vanitate, neatașați de nimic material, fără preocupări de achiziții pe lumea asta?
Cred că acum am și mai multe neliniști.
Nu sunt dureroase.
Sunt încă o invitație la o și mai atentă lectură a textului Irinei!
Vă mulțumesc!
Ana,
RăspundețiȘtergereAm mare încredere în lectura ta!!
Mulțumesc!
L'Albatros
RăspundețiȘtergereSouvent, pour s'amuser, les hommes d'équipage
Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,
Qui suivent, indolents compagnons de voyage,
Le navire glissant sur les gouffres amers.
A peine les ont-ils déposés sur les planches,
Que ces rois de l'azur, maladroits et honteux,
Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches
Comme des avirons traîner à côté d'eux.
Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!
Lui, naguère si beau, qu'il est comique et laid!
L'un agace son bec avec un brûle-gueule,
L'autre mime, en boitant, l'infirme qui volait!
Le Poète est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l'archer;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l'empêchent de marcher.
(din "Les Fleurs du Mal")
o seară plăcută!
Ottilia,
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Seară de poezie, Baudelaire!
Draga Gina:
RăspundețiȘtergereMultumesc foarte mult pentru onoarea pe care mi-o faci...si mai ales pentru crampeiele de poezie si gandurile pe care le schimbam de un an.
Sper (cu propriul meu gheb himeric in spate) sa ne bucuram de fiecare clipa, nu?
Cu drag,
irina
Irina,
RăspundețiȘtergereAsta contează cel mai mult- bucuria de a schimba, de cât mai multe ori cu putință , gânduri frumoase, în buchete de metaforă!
Mulțumesc mult!
Si mie mi-e draga Irina si trec pe la ea si invat multe lucruri.imi place felul in care traduce,povesteste,anunta diverse lucruri.pune mult suflet.Azi citesc si eu Baudelaire.
RăspundețiȘtergereAngi,
RăspundețiȘtergereIrina este reperul nostru sufletesc și intelectual, pentru o viață frumoasă!
Sunt foarte bucuroasă că am descoperito!!
Baudelaire, sigur, zile cu multe poeme!