luni, 21 februarie 2011

cercuri și cutii

 O călătorie cu trenul ,în capitală și înapoi, poate fi, la prima vedere, ceva absolut normal. Și banal.
Depinde  cum privești  lucrurile. Și care sunt motivele pentru care ai ales  să mergi cu trenul. Trec peste asta.
Costul unui bilet nu este, deloc,  de neluat în seamă, mai ales, dacă îl raportezi la  condițiile în care îți este dat să călătorești.
Nicio diferență între clasa întâi și următoarea-le despart două uși  transparente  și culoarea- roșie la prima, albastră la a două.
Da, ar mai fi ceva- două dintre băncile din față, că scaune nu le poți spune, la cât de mici și înghesuite sunt- au, lateral,  două polițe de lemn, cam la juma de metru de podeaua peste care mopul a trecut   mult prea grăbit.
Dacă ai nenorocul să fie toate locurile ocupate, trebuie să fii cu  mare grijă,  să nu calci pe ghetele doamnei din față.
La ducere,  de pe două geamuri  rânjeau niște spărturi, mari cât capetele de căței. Astăzi, la venire,  geamul pocnit este destul de aproape de mine. Am sperat bine, a rămas la fel, timp de două ore- cât a durat călătoria cu săgeata obosită,  ca un cal  hrănit cu paie.
Biletele de călătorie se verifică,  de cel puțin două ori- întâi  vine controlorul, apoi echipa- trei tipi bine legați, pantofi lustruiți,  nu cred că sunt înarmați,  primul bifează biletul, ceilalți  asistă, cu ochii pe fiecare călător., altfel oameni  la locul  lor, cei mai mulți părinți care și-au vizitat copiii.
Să întreb dacă se înlocuiește geamul spart  nu are rost, risc să-mi stric dimineața începută devreme.//
Îmi las privirea să rătăcească dincolo de fereastră..
  Zăpada căzută ieri și astă noapte nu reușește să acopere gunoaiele.
Grămezi sau împrăștiate..
Oale sparte,  bucăți de cărămizi, bidoane stâlcite, resturi  de textile, un ciorap găurit, o gheață fără toc, pungi, sacoșe , în toate culorile, ciulini printre pietre, cioburi, un ibric fă fără coadă- în stive. Până lângă calea ferată. Satul, la o aruncătură de băț.
Ce să fie cu lumea asta?
Chiar nimic nu mai contează?
Gunoi, câini fără stăpân, stoluri de ciori , clădiri abandonate, din care s-au furat ușile și ferestrele.
Din peisaj lipsesc cerșetorii,   susținătorii se trezesc mai târziu.
Și apoi în cele câteva gări aproape pustii nu este deloc  rentabil.//
Mă întorc la cartea  mea .
Am cumpărat-o înainte de plecare. Elizabeth Gilbert, deja, îmi este familiară și tare dragă.
O știi, am spus câte ceva despre  prima carte –mănâncă, roagă-te, iubește.
S-a făcut și un film.
Am început cartea aseară, târziu- Ultimul bărbat american„.Tentant  titlu! Interesată opinia  lui Eustace Conway.
”Credința lui , spune autoarea, este că americanii, prin lupta constantă pentru confort, stârpesc frumusețea aspră și edificatoare a adevăratului mediu” , înlocuind
„această frumusețe cu  un mediu lipsit de primejdii, dar fals.
Ceea ce vede  Eustace este o societate care se autodistruge în mod constant, se poate spune, prin propria sa supra-ingeniozitate„.
El  îi vede  pe toți americanii intrând în utopia mistică a sălbăticiei , privind, cu ochii  larg deschiși,  panorama unui spațiu virgin- pădurea fără poteci- copii, adulți, normali și drogați, oameni de afaceri, casnice, milionari, prostituate, studenți și coafeze,  transformându-se încetul cu încetul, pentru a învăța  să fie, din nou, creativi, inventivi, puternici adevărați.
Planul lui este ca lumea nouă să-și cultive singură hrana, să-și producă focul, hainele, locuința.
Doar așa  națiunea și , treptat, planeta vor fi salvate.//

Prin  sticla ușii  îl văd pe mecanicul de locomotivă.
Și geamul din fața lui este croit. 
De-a latul.
Prea multă  lume dă cu pietre..nu pentru a se apăra de atacul cuiva.
Spune-mi că săptămâna ta  a început  altfel.

Eroul lui Elizabeth Gilbert  zice  că omul modern  a uitat   că lumea este un cerc.
Ea a   ales, în locul cercului, cutia.
Casa, camera, locul de muncă, trenul, mașina, magazinul, calculatorul, televizorul- toate sunt doar niște cutii.
p.s. o carte rămâne doar o carte?

20 de comentarii:

  1. Scuze ca nu pot decat sa exclam: super-tare reportaj! Mai bun decat al multor "jurnalisti" din epoca aceasta sia ati avut la indemana toate sculele profesionistului: observatia, aparatul de fotografiat, spiritul critic si virgula.

    RăspundețiȘtergere
  2. Este multa nepasare, lipsa de interes, egoism.....si ce este mai grav, lipsa totala de respect.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate pentru unii, o carte ramane doar o carte... :( Alaturi de altele, pe care le-au citit cu mandrie, sunt acel "ceva" care se acumuleaza in timp si care-i face, cred ei, intelectuali. Nu si oameni, din pacate!
    Ce frumos spus ca omul modern a ales in locul cercului, cutia! Mi-ar placea sa citesc si eu cartea ta, Gina intr-o buna zi. Iti multumesc pentru impartasire!

    Pe-aici ziua a inceput in forta: intunecata si ploioasa! In ce priveste oamenii... nu spun decat atat: pe drum catre posta, doua tinere in fusta scurta, tricou si sandale (nu e ceva neobisnuit pe vremea asta), mai colorate decat 2 papagali tropicali, se imbratisau in mijlocul pietei strigandu-si in gura mare "bucuria" intalnirii. Am trecut mai departe...

    RăspundețiȘtergere
  4. IMuscalu,
    Mulțumesc pentru gândul frumos!
    Chestiunea este că nu știu dacă reușesc să sensibilizez și pe cine ar trebui să -mi audă vorbele..

    RăspundețiȘtergere
  5. Danangib,
    Că toate acestea sunt este clar. Și nu de ieri..de ani buni.
    Chestiunea este că lucrurile se înrăutățesc , cu fiecare zi..E ca și cum mizeria devine ceva normal..

    RăspundețiȘtergere
  6. Ruxi,
    Ambele cărți merită să fie citite.Prima mi-a lăsat o stare de bine, am aflat o mulțime de lucruri, de care chiar țin seama.
    Cartea începută aseară fascinează! Este altceva!!
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Aceasta e Romania lui Bercea Mondialul si-a altor interlopi, "modelele" pe care ni le prezinta televiziunile si ziarele.
    Din ce in ce mai multa mizerie, lipsa de educatie si civilizatie. :(
    Am avut un inceput de saptamana mai frumos, am avut si o surpriza placuta!

    RăspundețiȘtergere
  8. Am să încep prin a insera câteva dintre rândurile tale, Gina. Şi asta pentru că ele ne oferă o (nedorită) fotografie a vremurilor pe care le trăim.

    "Oale sparte, bucăți de cărămizi, bidoane stâlcite, resturi de textile, un ciorap găurit, o gheață fără toc, pungi, sacoșe , în toate culorile, ciulini printre pietre, cioburi, un ibric fă fără coadă- în stive. Până lângă calea ferată. Satul, la o aruncătură de băț.
    Ce să fie cu lumea asta?
    Chiar nimic nu mai contează?
    Gunoi, câini fără stăpân, stoluri de ciori , clădiri abandonate, din care s-au furat ușile și ferestrele."

    Şi nu este vorba numai despre calea ferată (cu trenurile ei şi cu tot ceea ce se află în drumul lor), din păcate. Suntem asaltaţi de mizerie, iar asediul acesta pare a nu avea sfârşit. Suntem asaltaţi şi de indiferenţa celor care preferă să strice, în loc să construiască. De ce? Fiindcă spiritul civic este doar o utopie? Habar nu am. Cu siguranţă că este vorba despre un cumul de factori...

    O seară liniştită, Gina. Felicitări pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
  9. Gabi,
    Să ai surprize plăcute este visul oricui!
    Mă bucur pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
  10. Cris,
    Multe lucruri în jurul nostru sunt anapoda.
    Totuși, a trăi în mizerie face rău tuturor..Există instituții implicate, plătim impozite, asta înseamnă că administrația are obligații, pe care nu și onorează.
    Ca să nu mai vorbim de oamenii obișnuiți, care încalcă orice regulă de conviețuire...
    Mă îngrozește ideea că lumea a intrat într-o stare de totală nepăsare..

    RăspundețiȘtergere
  11. A mea saptamana chiar a inceput altfel!A inceput frumos.

    Cine vrea sa vada vede!Cine vrea sa vorbeasca vorbeste! Cine ar trebiu sa faca ceva...pauza!

    Stau sa ma gandesc,Gina, ca atata timp cat faceam naveta citeam in autobuz.Acum ajung prea repede acasa si nu mai apuc sa citesc decat in vacante(cand stau cu copiii la mami:)),ca in rest timpul mi-e masurat...citesc probleme si alte ex. pentru scoala..a mea si a lui Teddy.

    RăspundețiȘtergere
  12. Angi,
    Faptele vorbesc!
    Despre cărți, ai dreptate, în timpul navetei , am citit foarte mult.Fiecare cumpăra cel puțin o carte nou apărută.
    Le împrumutam unii altora, eram ”la zi„ cu toate aparițiile.
    Citesc și acum, dar nu am aceeași „viteză”..

    RăspundețiȘtergere
  13. Un sfat prietenesc: Nu privi in jur. Stai cu privirea atintita in paginile lui Elizabeth Gilbert.

    RăspundețiȘtergere
  14. Mircea,
    Ai spus-o atât de frumos, că o să te ascult!

    RăspundețiȘtergere
  15. Romania profunda a ramas tot lipsita de bun simt si de civilizatie. Nu poti sa-i condamni pe cei de la CFR pentru ca le sparg geamurile unii lipsiti de educatie. De inlocuit, costa, iar CFR-ul oricum e pe pierdere.

    RăspundețiȘtergere
  16. Urâțenia Bucurestiului se vede foarte clar din tren; a fost mereu si este un oras care se ingrijeste doar de fatade.
    era o vorba:
    " in frunte-i curte, in spate pute"
    Mai sunt sperante; nu toate orasele Romaniei au periferii infecte; eu am ochit vreo doua in care sa ma stabilesc...
    In ce priveste oamenii, dupa convietuirea cu bucurestenii accepti orice alta combinatie...

    RăspundețiȘtergere
  17. Gina, am citit și aseară, târziu, textul tău. Nimic, dar chiar nimic...Greve peste greve pe la CFR și Poșta Română, au rezultat salarii mari, dar nimic rezolvat ȘI de ei. La P.Ro, staaaiii, și stai, și dacă trimiți colet, te ține o oră. Oameni lipsiți de pregătire, lipsiți de dăruire. Chiar să nu te intereseze cum îți faci treaba? Gina...Să ne codim dacă să reclamăm un geam spart în tren??? La așa un preț? Eu nu aș fi călătorit acolo, dacă se spărgea pe tine? Asta NU mai e țară, e un pariu cu subzistența, dacă nu neapărat materială, cu siguranță spirituală. O stare de insecuritate spirituală cum nu mi-a mai fost dat să văd nicăieri. Și unde duce? N-am răspuns.
    O zi bună, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  18. Geocer,
    N-am condamnat pe cineva anume- mă îngrozește că lumea a ajuns să provoace atâta rău. Mă îngrozește că totdeauna răul este altundeva.Toți fugim, într-un fel sau altul de răspundere..

    RăspundețiȘtergere
  19. @Daurel,

    La fel arată împrejurimile tuturor așezărilor- orașe , sate, orășele, pe care le-am văzut din tren.
    În orașul meu , le văd chiar când merg pe jos- centru este frumos, restul nu este al nostru, nu prea contează..
    Mentalitate îngustă!

    RăspundețiȘtergere
  20. Mirela,
    Nu prea am mai avut încotro.
    M-am asigurat că am ”cale de scăpare” și mi-am schimbat locul.
    Sunt situații, în care chiar nu poți face nimic pentru a schimba ceva în bine.Depinzi de mulți factori.
    Cam așa se procedează, cred, atunci când ceri să ți se rezolve ceva important.
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere