aievea

Când gândurile se lasă culese , le pun în ordine. 

Unul după altul.
Revăd o scenă dintr-o carte, citită cândva, demult. 

Nu-mi amintesc titlul.

Nici autorul.
Ea are ochii verzi. 

El nu are vârstă.
Pe masă pâlpâie, în culori amăgitoare, o flacără..  alături, o sfioasă crenguță   mângâie clipa, în atingeri parfumate.  amintirile nu au anotimpuri..//

Poezia de vineri


Serghei Esenin – Motive persane (fragmente)
Lângă-un fişic de ruble, la masa din dugheană
Stând astăzi cu zaraful, pornii să-l iscodesc:
Cum oare, murmurându-l
în limba ei persană
Să-i spun frumoasei Lala gingaşul te iubesc?
……………………………………………………….
Şi mi-a răspuns zaraful prinzându-mă de haină:
În dragoste cuvântul e de prisos oricând,
În dragoste se tace sau se suspină-n taină
Vorbesc doar ochii mistuitor arzând
……………………………………………………….
În dragoste sunt toate mireasmă si furtună
Treci beat de fericire, zaci de tristeţe supt.
“Tu eşti a mea“ pot trainic doar braţele să spună
Ce şi-au cuprins iubita şi vălul i l-au rupt.”//
ps.
în cartea ta era altfel?