marți, 5 aprilie 2011

străzile au amintiri..

În imensa limpezime a zilei, din strada principală, relativ cuminte  la ora prânzului,  agitată zgomotos  dimineața și seara, când bolizi puternici aleargă din centru către Drăgășani,  se desfac,  tăcute,  străduțe  străjuite de castani   cu muguri în palme.
Se simte o anume suavitate în tot ce se vede, un   mișcător spectacol  colorat,   oameni ducându-și încoace și încolo, adevărurile , grijile, bucuria, problemele.
 Vile micuțe, curți îngrijite, iarbă, flori, liliac îmbobocit, parfum  de primăvară domoală .
De sub un zarzăr aplecat rugător dintr-o curte, peste  gard,  o plăcuță obișnuită , deloc îmbătrânită, alb pe albastru , indică  un nume .  
Prima reacție este uimirea..gândul aleargă ..
Eram prin clasa a șasea.
Sub lumina piezișă a lămpii cu picior înalt,  în ciuda insistențelor mamei  , care îmi tot repeta că o să fiu domnișoară cu ochelari, tot amânam  culcarea.
 Domnul Fulga, profesorul meu de limba română, ne  recomandase să-l citim pe Sadoveanu.
 Știam pe dinafară  cam tot textul din manual  despre domnul Trandafir. Îmi plăcuse mult Dumbrava minunată! Plânsesem  citind Un om năcăjit..
Bibliotecara, o figură vioaie,  mereu zâmbitoare,  mă știa bine, eram cititoarea ei grijulie, îi aduceam cărțile cu o zi înainte de termenul   înscris într-o fișă păstrată în cutiuța de lemn gălbui, mereu la îndemână.
Rafturi ticsite cu cărți,  podele mirosind mereu a motorină..
 Împrumutasem două cărți- Nicoară Potcoavă și  Mitrea Cocor.
N-am înțeles  atunci mare lucru din lectura romanului istoric, aveau să treacă niște ani, până să reușesc să-l citesc pe Sadoveanu  cu plăcere.
Cealaltă  carte,  puțin mai voluminoasă decât o revistă,    foi aspre,  copertă neagră,   editura Pagini alese, dacă nu greșesc,  povestea despre un copil orfan, argat pe o moșie, mai apoi soldat, prizonier, activist de partid școlit în armată, întors  schimbat acasă, Mitrea Cocor.
Cred că s-a făcut și un film
.. Ceva mai târziu, pe la colțuri,  se vorbea că  marele Sadoveanu ar fi scris intenționat  o carte slabă, tocmai pentru  a nu fi luat în serios în acei ani..
Unii insinuau  chiar că  scrierea nici măcar nu i-ar fi aparținut.
După 1990, circula și un fel de dezvăluire senzațională, am citit  prin nu știu ce ziare că autorul ar fi fost un poet modest, care avea,  pe atunci, nevoie de protecție..//
Citind numele străzii din fața mea, o întrebare îmi vine în minte-dacă literar, Mitrea Cocor nu valorează nimic, cum se face că o stradă dintr-un municipiu important îi poartă numele?
Să nu fi auzit mai-marii orașului că și Ceahlăului literaturii române   fruntea i-a fost umbrită de întâmplări mai puțin frumoase?
Acasă,  apelez rapid la internet- și în Pașcani, orașul natal al lui Sadoveanu , Mitrea Cocor își păstrează,   de ani buni,  nestingherit,  locul  de cinste pe o stradă..
p.s. cunoașteți străzi cu nume nepotrivite?

22 de comentarii:

  1. E păcat că marii sctiitori nu sunt comemorați prin atribuirea numelui lor unor străzi. Sunt mulți uitați de vreme...Încă.
    Gina, tema de sâmbătă-dumnică e aleasă de Gabi my heart to your heart: Parfumul prințeselor dragi ție (mie). Alege una, doua sau mai multe! Parfum, flori, arome de păduri, marea, câmpul, fructele, condimentele, etc.
    Ce zici? Să ne imaginam un parfum potrivit pentru prințesele din basmele care ne-au încântat copilăria… Belle (frumoasa și bestia), Aurora (frumoasa adormită), Piele de măgar, Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Anastasia, Prințesele de Monaco, Lady Diana, Prințesea Victoria a Suediei, etc. Sau despre oricine se simte prințesă pentru o zi, pentru un an sau o viață! O adevărată prințesă devine prințesă, nu se naște așa. Alege, pentru prințesa din tine sau de lângă tine, un parfum , o floare, o aromă care să o caracterizeze!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca cei care au dat numele strazii nici macar nu stiu cine-a fost Mitrea Cocor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mirela,
    Îmi place mult să merg pe jos, este drept, prin locuri bine cunoscute.. chiar nu știu câte străzi din oraș poartă nume de scriitori, români sau universali.
    M-a intrigat faptul că, din câte nume ar fi fost posibile, unei străzi frumoase i s-a agățat unul care nu are nicio semnificație...
    Tema de sâmbătă?
    Îmi place lumea prințeselor, aș fi vrut să cunosc una adevărată..că de prinți, nu mai vorbesc..

    RăspundețiȘtergere
  4. Geocer,
    O știi? Cred că avea același nume și atunci când mergeai tu la facultate, este prin apropiere.
    Chiar așa ? Indivizii care se ocupă cu „botezul„ chiar să nu aibă habar, în mumele cui ne plimbă?
    Auzi, ar fi culmea să nu fie singura singura din oraș, să mai aibă cumva, și vreo surioară..sau un frățior..

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, fiecare stradă are povestea ei. Şi amintirile ei. Din păcate, încă sunt străzi cu nume absurde - şi cu siguranţă că fiecare oraş are exemplele sale - în vreme ce mulţi oameni care au ieşit în evidenţă într-un domeniu sau altul sunt lăsaţi în uitare de către edili. Poate că până la urmă se vor îndrepta lucrururile... Poate...

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris,
    Tocmai îmi spunea cineva că există străzi cu numele Vasile Roaită..ce mai poți spune?

    RăspundețiȘtergere
  7. @ GINAAAAAAAAAAAAAAAA !
    Iti mai aduci aminte de filmul STRADA ?
    Era un film italienesc !
    Noapte cu pace !
    ALIOȘA.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Alioșa,
    Ațipisem, bine că ai strigat!
    Cum să uit filmul lui Federico Fellini, cu Giulieta Massini și Anthony Quinn?
    Magistral!
    Mulțumesc pentru (re)amintire!

    RăspundețiȘtergere
  9. scapari ale edililor...
    Ce frumos ai scis despre Sadoveanu! asa l-am îndragit si eu... am simtit exact ce ai descris...

    RăspundețiȘtergere
  10. Carmen,
    Scrisul lui Sadoveanu este greoi pentru copii, de aceea se citește cu plăcere mai târziu..
    N-o să-ți vină să crezi, dar cartea pe care o recitesc cu plăcere este„Hanul Ancuței”. Există acolo o povestioară „ fântâna dintre plopi, absolut superbă!!
    O seară frumoasă!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Cei mai multi scriitori nu sunt trecuti in manuale; din fericire...

    Ana Blandiana i-a spus lui Mircea Dinescu sa nu insiste sa fie bagat in lectura obligatorie, deoarece isi va atrage ura tinerilor...

    Ref. Sadoveanu si ceilalti "bagati in carti" dpdv politic si alte jmekerii: exista cateva generatii, inclusiv de dascali, care asa au apucat, asa au invatat...; mai discutam despre asta inca 20-30 de ani...

    RăspundețiȘtergere
  12. Sadoveanu a fost un greoi,un "jos pălăria" al literaturii românești!

    Oare câte străzi exista cu numele lui?

    RăspundețiȘtergere
  13. @Daurel,
    Asta și spuneam- eu am învățat în școală și „Mitrea Cocor, și ”Desfășurarea”, și „Uzina vie„..astea au fost vremurile.
    Dacă operele respective sunt considerate nevaloroase, nu înțeleg de ce ar trebui ca unele străzi să le poarte numele..
    p.s. Ana Blandiana este inclusă în manuale.

    RăspundețiȘtergere
  14. Imi plac amintirile dumneavoastra din scoala: bibliotecarele cu laditele lor de lemn si fisele noastre imi trezesc si acum duioase aduceri aminte. ionelmuscalu@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  15. Vera,
    Chiar n-am văzut în Pitești nicio stradă cu numele lui Sadoveanu.

    RăspundețiȘtergere
  16. IonelMuscalu,
    Vă mulțumesc pentru gândurile bune!!

    RăspundețiȘtergere
  17. Copiii gusta "umbrava minunata" si chiar si "Domnu'Trandafir"
    .Mai tarziu fac cunostinta cu greul...
    Nu demult am recitit"Moromtii".Abia acum l-am gustat cu adevarat!:)
    Fiecare om are si esecuri.De ce sunt bagate in seama?Poate pentru ca este scrisa de Sadoveanu si parea mai deosebita denumirea...
    Eu nu prea ma uit la denumirile strazilor.Incerc sa-mi amintesc colturi,cladiri,locuri..

    RăspundețiȘtergere
  18. Draga Gina:

    Am fost si eu pe strada cu muguri de castani prin blogul tau...iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  19. Angi,
    Este firesc!
    Fiecare vârstă își are propriile criterii de apreciere a literaturii, gusturile, preferințele evoluează..
    În copilărie, copiii îl citesc pe Sadoveanu, de voie, de nevoie..cu timpul, cei cu adevărat îndrăgostiți de istorie îi citesc romanele care, cu niște ani în urmă, li se păreau inaccesibile.
    La fel stau lucrurile și cu volumele lui descriptive„ Țara de dincolo de negură„,” Taine”, Nada Florilor”- adevărate bijuterii literare.
    Știi ceva?
    Când vreau să-mi fie bine, eu mă întorc la câteva cărți dragi sufletului meu, le-am tot răscitit, una se numește „surâs interzis”, este o cărticică scrisă de o femeie, dar sunt câteva proze scurte, în care mă regăsesc , regăsesc o parte din eternul feminin..
    Cam așa!

    RăspundețiȘtergere
  20. Irina,
    Unele străzi , aparent obișnuite, au o poezie atât de profundă, că , în plimbările mele, scurte sau prelungite, încerc să culeg clipa și s-o păstrez cât îmi permite trăirea.
    Pentru mine, străzile și unele case al căror prag nu l-am trecut niciodată, ascund povești nemuritoare..

    RăspundețiȘtergere
  21. Strada, toposul poveştilor nemuritoare. E foarte frumos să simţi că-ţi porţi paşii printr-o poveste care începe cu numele unei străzi.

    RăspundețiȘtergere
  22. Cuminți,străzile păstrează parfumuri, treceri, tăceri...

    RăspundețiȘtergere