nu se întemeiază niciodată pe dragoste, ci pe sacrificiu, pe renunțare, pe abandonarea desăvârșită în voința destinului. Maitreyi, Mircea Eliade.
Nu te speria, sunt cuvintele unei bengaleze convinse, doamna Sen, mama lui Maitreyi .
Nu știu cât și cum vorbești tu despre fericire.
Mie nu mi se pare deloc un subiect ușor.
Totuși, dacă m-ai fi întrebat aseară, zău că aș fi sporăvăit ceasuri întregi, fără oprire.
A fost o seară calmă, de toamnă cam - n-o să-ți vină să crezi- primăvăratică.//
În drum spre cs, unde urma să văd piesa, am primit o veste, care m-a întristat, nu se întâmplă prea des lucruri bune, au grijă cei de lângă noi, în egoismul lor, să împlânte cuțitul pe la spate, doar așa pot să-și arate micimea.
Asta este lumea, s-o schimbi nu poți, trebuie să lupți.
Să lupți cât poți.
Nu cum poți.//
Sala plină, lume frumoasă, parfumuri delicate, culori odihnitoare, toate vârstele, fețe destinse, rupte de realitatea cotidiană, pe scenă decor indian, învăluit în muzică bengaleză, cum ar fi putut fi altfel, doar venisem pentru Maitreyi.
Da , ai citit bine.
Pentru mine, luna asta a fost specială, m-am reîntâlnit cu lumea a două dintre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura universală-Maitreyi- Mircea Eliade și Dragostea nu moare, creație- replică a eroinei romanului, Maitreyi Devi.
După lectura scrisorii lui M.Eliade către E. Cioran..am rămas cu un gust amar.
Am scris aici.
S-a întâmplat ca la vreo două zile să văd afișul- dramatizare după cele două romane. A fost o mare provocare. //
Ca o paranteză- nu prea înțelege publicul piteștean, sensibil la cultură, de ce costul unui bilet la teatru este mult mai scump decât același bilet, pentru aceeași piesă, în aceeași interpretare, în capitală.
Vezi? este ceva care te pune pe gânduri- dacă ești , adică, provincial, trebuie să-ți plătești bucuria mult mai scump decât un bucureștean? Închid paranteza, că prea m-am luat cu vorba.//
Din colțul meu, rândul b/29, n-am putut s-o văd deloc pe Maya Morgenstern-Maitreyi, la 60 de ani-care a rămas tot timpul, în fotoliul ei, citind spectatorilor parte din romanul personal Dragostea nu moare .
Tot respectul pentru marea artistă, pe care am văzut-o , pe aceeași scenă, alături de fiul ei, în Tango final.. citește aici
De data asta, am fost mai puțin băftoasă. Am văzut-o doar în finalul spectacolului, culegând ovațiile.
Noroc cu microfonul plasat pe partea în care aveam locul.
Dincolo de acest inconvenient, piesa a fost o reușită, de asta am început prin a vorbi despre fericire.
Artiștii s-au întrecut pe sine-Aylin Cadir – Maitreyi la 16 ani, Vlad Zamfirescu – Mircea Eliade, Doru Ana – Narendra Sen, tatăl lui Maitreyi, Anca Sigartău – Srimati Devi, mama lui Maitreyi, Jasmine Iliescu – Chabu, sora lui Maitreyi în vârstă de 8 ani, Carla Maria Teaha – Lilu, verişoara lui Maitreyi, Marius Chivu – Mantu, verişorul lui Maitreyi, Radu Micu – Harold, prietenul lui Eliade,Teodora Garofil – servitoarea
Nu știu ce mi-a plăcut cel mai mult- regia, semnată Chris Simion, coregrafia aparținând lui Carmen Pesantez, scenografia de Adina Mastalier!
Sau învolburarea de energii, numeroasele planuri tematice, confruntarea între voință și trăire spirituală, iubirea interzisă de regulile castei, devenită păcat, dezlănțuirea frenetică a iubirii, de la ghidușiile copilărești la dramatismul despărțirii.
Joc implicat total, dans, muzică, costume, obiceiuri, tradiții, sărbători în stil hindus, bijuterii, sariuri , unul mai frumos decât altul, lumânări parfumate, perne de mătase, amețitor parfum de smirnă. India misterioasă, în prima parte a secolului XX.
O Maitreyi tânără, turcoaica Aylin Cadir, iute ca argintul -viu, frumoasă, spontană, simplificată și profundă în același timp, copilăroasă , dar matură, tulburătoare prin gestică, tristă și veselă, zburdalnică și supusă, îndrăgostită, zbuciumată bolnavă de iubire, închisă în sine, supusă tradițiilor castei sale.
Allan,Vlad Zamfirescu- Mircea Eliade- șarmant, cuceritor, spumos, dar profund , rafinat, cunoscător al operei lui Rabindranaht Tagore, apoi al hinduismului, atent, îndrăgostit, gelos, înflăcărat, în stare să renunțe la religia strămoșească în favoarea iubirii, zbuciumat, devastat, alungat.
Stări, atitudine, - toate laolaltă într-un personaj fermecător..Cred că-mi place mai mult decât tatăl lui!
Să n-o uit pe Anca Sigartău- femeia indiană, mereu în urma puternicului său bărbat, elegantă, așezată, răbdătoare, mamă bună, resemnată, vorbind mai mult cu sufletul, aparent simplă ca o carte deschisă, complicată în structura ei bengaleză.
N-aș vrea să nedreptățesc pe cineva- am proaspete în minte toate amănuntele celor două cărți, la care s-au adăugat alte informații.
Piesa este un succes- două planuri , ca-ntr-o oglindă-India, tărâm tulburător, cu filozofia ei profundă, o iubire mare cât o poveste, cât adevăr , câtă fantezie!
Doi autori, două convingeri.
Niciodată Maitreyi și Mircea n-au mai avut răgazul să-și spună tainele.
Întâlnirea lor de la Chicago , în 1973, după aproape 43 de ani a fost.
Atât.
A fost.
La ce bun, mă întreb eu, cititoarea/spectator, să se despletească tainele unei iubiri?
Adevăratele povești trebuie să rămână încărcate de mister.
Eroii le-au trăit!
Noi gustăm clipa întâlnirii cu mirajul iubirii, învăluit frumos, în parfum, vrajă, mișcare, departe și aproape- laolaltă.
Dragostea nu moare!
Să-mi ierți, te rog, calitatea fotografiilor, nu pot renunța la ele, fac parte din poveste.
Să-mi ierți, te rog, calitatea fotografiilor, nu pot renunța la ele, fac parte din poveste.
Am venit, calare pe un melc, la spectacol. Din pacate, pana am ajuns eu... se incheiase stagiunea!
RăspundețiȘtergereAbia s-a deschis!
ȘtergereSarut mana, Gina! Frumos! Mi-a placut . Am insa o nedumerire; de ce hindusism si nu hinduism?
RăspundețiȘtergereGanduri bune!
hi! hi! m-ai prins!am fost neatentă.
ȘtergereMulțúmesc, am corectat!
Eu am plecat in 1994. Mai am putin de mers, dar nu sper sa ajung prea curand.
RăspundețiȘtergereștițí cum se spune- prin perseverență, melcul a ajuns pe Arcă!
ȘtergereGina, am citit cu mare placere!
RăspundețiȘtergereChiar cred ca ai gustat din fericire acolo, la spectacol, din moment ce ai reusit sa rasfrangi o raza si inspre noi, cititorii tai.
Eu cred ca nu e nimic amar in iubirea dintre Maitreyi si Mircea/Allan. Roadele acestei iubiri sunt chiar cartile pe care le-au dat lumii, un copil nemuritor, adica.
Diana,
ȘtergereFie doar pentru două ore, chiar am trăitintensitatea fiorului, rătăcit prin colțișoare de suflet.
Cum era și firesc, dramatizarea a făcut mici modificări, pe ici/pe colo. Ele n-au știrbit frumusețea mesajului- dimpotrivă, au reușit să redea acel ceva tainic , care înseamnă India- tradiții, filozofie, legi nescrise.
Și deasupra tuturor- iubirea, care nu depinde nicicum de legi și nici de bariere.
Cele două cărți- da- cel mai frumos copil născut din iubire!
Ai vorbit nu demult despre cei doi eroi de poveste,si iata ca te-au vizitat la tine acasa!In rest ce sa spun,pastreaza visul de iubire,chiar daca realitatea faptelor uneori reteaza aripi.Importante sunt radacinile,natura gaseste mereu calea miraculoasa a regenerarii,tineretii,vietii.
RăspundețiȘtergereÎți spusesem că am o surpriză- asta era!
ȘtergereAvem biletul și așteptam cu mare, mare curiozitate-voiam să aflu cum vede un regizor apropierea dintre cele două romane, apărute la mare distanță, abordând aceeași temă, din perspectivă diferite.
A fost o surpriză plăcută!
Buna seara, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereTare mult imi place mie sa va ascult povestile!
Eu ma bucur nespus de mult ca pana la urma ati avut o seara minunata si ca vi s-a umplut sufletul de fericire, in compania atator oameni minunati, de la public, actori, pana la regizori! Si poate ati trait cu maxima intensitate poveste de iubire dintre Maitreyi si Mircea.
O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Ștef,
ȘtergereSă merg la teatru este una dintre pasiunile mele! Seara aceea capătă, pentru mine, un strop de magie- mă rup de tot și de toate și trăiesc!
A fost o seară specială, mai ales că aveam în minte zeci de replici, amănunte, „imagini„. Și apoi, subiectul a fost, cu adevărat, fascinant!
Seară frumoasă îți doresc!
Mi s-a făcut dor de o sală de spectacol. Ştiam că o voi găsi aici, la tine pe blog. Am poposit o clipă şi am simţit magia scenei, graţie unei descrieri ce a dat transparenţă cortinei!
RăspundețiȘtergereCe surpriză, Aurora!
ȘtergereEste o stare specială într-o sală de spectacol- între scenă și suflet se țese un fel de magie!
Asta am simțit aseară!