vineri, 15 octombrie 2010

”nu prin rațiune

 se învinge răul”    Mihai Eminescu.

 Nu m-am sfiit niciodată să întreb ce nu înțeleg.
  Dacă răspunsul primit nu mă   convinge, dau  fuga la carte.
Caut, caut, trebuie să aflu ceva.
Ieri a fost o zi cu de toate, mult prea multe într-o singură zi.
La Iași,sărbătoare mare, închinată sfintei Paraschieva.
În numele credinței, lumea s-a înghesuit- nu mai miră pe nimeni îmbulzeala. Oamenii au strigat unii la alții,  s-au îmbrâncit, ..leșinuri, îngheț, ambulanțe.
Doi pași mai încolo, gospodarii și-au expus produsele care se caută- mici, pastramă, afumături, manele, must.
 După lupte care au durat o zi și o noapte , finanțiștii  și-au determinat șeful, fost coleg de suferință,să le dea înapoi sporurile. Aici nu prea am înțeles eu cum stă treaba.
Până mai ieri, citeam prin ziare, vedeam la televizor știri despre funcționari aroganți,  care nu-și fac treaba, te poartă de la un birou la altul, mi s-a întâmplat , nu doar o dată,
Auzeam că însuși marele dregător ar fi primit în vară două miliarde și mai bine din aceste sporuri de competență ..refuz să mă mai gândesc la cifre.
Pentru că-mi dau seama cât ar trebui să primesc și eu, pentru sutele de ore suplimentare neplătite, dăruite elevilor, fie înainte de începerea programului de lucru, fie după . Sau sâmbăta, uneori, duminica. Cine mai are timp să se uite în urmă? 
Prezentul  istoric contează!
Dacă pentru finanțiști se poate, de ce să nu încerce și profesorii marea cu degetul?
O secretară de stat, cu nume de domniță, înduioșată până în adâncul sufletului de starea profesorilor care s-au încumetat  să rămână în schimbul de noapte, la porțile ministerului , mai mai să plângă, zice  că ar  fi vrut să le trimită  ceai fierbinte. S- a răzgândit la timp, pentru că, vorba aia, obrazul subțire, cu demnitate, se ține.
 Aseară , târziu, o doamnă, cu voce răgușită, de când tot se zbate să câștige drepturile justiției pe la porți străine, competente, recunoștea că a  vizitat-o în taină, pe  învățătoarea aflată în greva foamei. 
În calitate de simplu om, care trăiește coșmaruri, când vede atâta cinism în jur.

Undeva, într-o sală încălzită, departe de zgomotul vieții, de camere,  de ziariști, de  întrebări fără răspunsuri, câteva sute de ființe  ascultau muzică de jazz.” La margine de București”. Texte și muzică din perioada interbelică, pe când  înflorea ”Micul Paris.”
Fiecare trăiește în propriul ritm. După legi interioare.

Și pentru că  am adunat atâtea mirări, cu semnul întrebării, m-am întors la Eminescu. 
Nu la Poet, la jurnalist.
Legile naturei, legile  oamenilor, pagina 921” În lupta pentru drept, partea tare concede atâta  cât să conceadă pentru a nu se nimici pe ea însăși, prin urmare, creează o stare de lucruri care-i cea mai rea dintre toate  probabilitățile posibile. Ele apasă până-n punctul unde  pot apăsa; apăsând mai  departe, puterea elementară, care-s ei, ce-s apăsați, ar izbucni și i-ar zdrobi, dacă  nu ridică de sine capul.”..
” Elementul râu e izvorul voinței. Energiei, puterei- el ajunge la guvern, căci vrea să ajungă, ceilalți, înșelați prin succes și fraze, sunt dominați și duși fără  de voință pe marea întâmplărilor.”

21 de comentarii:

  1. Suntem în fiecare zi cuprinşi de indignare. Şi avem toate motivele. Domnii aceştia care se află la putere au uitat de unde au plecat, aşa cum se întâmplă de fiecare dată, iar jignirile sunt permanente... Mă întreb cât de mult vor mai rezista oamenii. Mulţumesc pentru reîntâlnirea cu textele eminesciene...

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar aşa, cine mai are timp să privească în urmă şi, mai ales, cine mai are curaj să privească spre viitor?

    RăspundețiȘtergere
  3. Gina, trebuie să trăim prezentul, să facem ceea ce e mai bine pentru noi...O seară muzicală, o expoziție, o carte bună...Dacă mă gândesc că mi-a fost refuzat salarul de merit de către o directoare pusă în funcție pe criterii politice, m-aș umple de necaz (aveam cel mai bun punctaj)...Am scăpat de gânduri, așa cum spui, orele neplătite, Cercul de pictură ținut gratuit de la 15,00 la 18,00, joia, 10 ani la rând! După cele 4 ore la clasă, de la 8,00 la 12,00!
    Cum spuneam, prezentul e totul. Mâine? Ce va fi?! Aceiași politruci, aceeași gașcă, aceleași alegeri, pe care electoratul le face aiurea.
    Așadar, deja mi-e dor de teatru. Biletul nu e chiar o avere, așa că vom merge la toate spectacolele care merită, vom citi, vom picta și, dacă va fi să fie, vom lucra pentru alții, care ne vor prețui și plăti pe măsura calității prestației noastre.Mă gândesc tot mai serios la asta.
    O zi liniștită și bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Suntem o natie care nu prea cred ca-si va schimba in bine vreodata acest caracterul. :(

    RăspundețiȘtergere
  5. Cris,
    Puterea schimbă îi schimbă mult pe oameni.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mirela,
    da, trebuie să găsim acel ” ceva „ care ne ajută să păstrăm echilibrul.
    După formula noastră intimă.
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  7. Gabi,
    Poate că , dacă lupul își va schimba năravul..

    RăspundețiȘtergere
  8. Ca sa putem sta cu totii, umar la umar, ca pe front la Marasesti, ar trebui sa ne fi ajuns tuturor cutitul la os. La unii insa, osul se gaseste ceva mai departe de piele.
    Si, din pacate, mai avem de asteptat.
    Pana cand, nu imi dau seama... Si asta doare cumplit uneori!

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu stiu ,Gina ,daca imi dai dreptate,dar niciodata nu m-am gandit ca o sa-mi fac treaba doar daca mai primesc cate un spor,ceva in plus,pentru munca depusa.Mi-am ales meseria inca din clasa a II a.Incerc sa tin pasul cu tot ce e nou,dar incerc sa ma adaptez la conditiile pe care le am ,atat materiale cat si umane.De multe ori si eu simt ca ma lupt cu nepesarea celor din jur,fiindca la urma urmei sunt si eu numai un om.Incerc sa-i fac pe copii sa-si depaseasca conditia,sa gaseasca raspunsuri in lucruri bune.
    Ajung sa cred ca sunt o naiva aruncata intr-o lume plina de neajunsuri,incercand sa salvez cat pot din lumea(cea din jurul meu).Sunt prea mica sa pot compara lumea mea cu a altora,desi multi n-ar avea nici un drept sa ne calce demnitatea si seriozitatea sub talpile lor mizerabile.
    Eu mai sper!Nu stiu ce ,dar sper...
    Daca pentru unii incep trei zile de relaxare ,pentru mine incep trei zile de munca,neplatita de nimeni.Fac ceea ce fac doar pentru copiii pe care ii am in preajma...incep orele de repetitii in favoarea culturii...azi trei ore,cu doua grupe de copii,maine trei ore cu alte doua grupe de copii,iar duminica se strang in jurul meu oameni mari ,oameni care acum 10 ani incercau sa fie bagati in seama,faceau un pic de cultura...
    Poate aici sade speranta mea in mai bine...

    RăspundețiȘtergere
  10. Ruxi,

    Momentele de grație sunt rare.Dacă nu păstrăm ce este adevărat sau dacă uităm repede, ni se întâmplă ceea ce vedem.
    Cred că avem ” vocația ” ratărilor.

    RăspundețiȘtergere
  11. Angi,

    Ești o comoară de dăscăliță!!
    Minunat!
    Ce faci tu se vede în sufletele și în atitudinea copiilor.
    Felicitări, din tot sufletul!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ma uit la cele scrise de Eminescu, Caragiale..
    Au trecut decenii - cam peste tot lumea s-a mai schimbat.
    Doar noi am ramas cu aceleasi naravuri - parc-am fi prizonieri intr-o bucla temporala!

    RăspundețiȘtergere
  13. Din blogosfera.
    Mirela Pete.Joacă-te cu toamna!

    Gina.”nu prin rațiune

    Daurel.Despre minuni… si ZeList

    Înregistrat sub Romania, actualitate, politica din Romania, politicieni, social Tagged with emisiuni, minciuni, mizerie portocalie, PDL, portocaliii basescieni supravietuitor

    RăspundețiȘtergere
  14. I-ACUM, SĂ COLINDĂM BLOGURI!

    IOANBISTRIŢEANUL ( Pentru rezultatele concursului de poezie) ;CRISTIAN LISANDRU (Împăcare );MARIA POSTU (7 motive pentru care poţi anula o petrecere de Crăciun);

    INCERTITUDINI ( ”viitorul și trecutul);


    Posted in Ottilia Ardeleanu, Poezie, Videoclipuri.

    RăspundețiȘtergere
  15. Strongvaleriana,

    Poate , pentru că suntem la răscruce de drumuri..

    RăspundețiȘtergere
  16. Te asteptam sa intri si tu in concursul nostru unde poti castiga premii in bani!

    RăspundețiȘtergere
  17. Mereu am simtit ca Eminescu dispretuia vointa; o atribuie arivistilor...

    RăspundețiȘtergere
  18. @Daurel,

    Dacă ne gândim că era un romantic, ultimul romantic european, și că studiase profund pe Schopenhauer și pe Novalis, ne-am putea explica de ce avea o asemenea gândire.
    Fără să fi fost sărac, așa cum s-a crezut multă vreme, era un tip pentru care banii nu erau semnificativi.
    Așa înțeleg eu de ce credea că voința ar fi fost apanajul ariviștilor.

    RăspundețiȘtergere
  19. @Daurel,

    Că nu simțim romantismul vremurilor să se întâmple, pentru că banii reprezintă totul pentru cei mai mulți dintre semeni?

    RăspundețiȘtergere