miercuri, 9 martie 2011

dineu cu proști

Câțiva ani buni, am petrecut în cinstea zilei de 8 martie, între noi, femeile. Cum nu sunt fumătoare, a trebuit să suport greu, de fiecare dată, atmosfera înecăcioasă.
Și mai este o chestie-mi se pare total aiurea să danseze femei cu femei.
Așa că anul acesta, am ales să petrec altfel.Naționalul bucureștean, în regia lui Ion Caramitru,  ne-a invitat,  luni seară la un Dineu cu proști, piesă care poartă semnătura lui Francis Veber. 
Deși costul unui bilet este cu aproape un sfert mai costisitor decât în capitală, sala a fost neîncăpătoare.
Blugi feminini de toate vârstele, parfumuri delicate-iarnă/primăvară, fulare pufoase, atmosferă caldă, în contrast cu gerul de afară. Multe doamne aveau buchete de flori, daruri de la serviciu  sau de le poliție , mi-am zis în gând.
Decor franțuzesc- canapele elegante, tablouri în tonuri interesante, bar generos, muzică în surdină, semiobscuritate, covoare scumpe- apartamentul unui  excentric editor bogat, Pierre Brochant, interpretat admirabil  de Șerban Ionescu.
Respectivul domn, trecut bine de a doua tinerețe, căsătorit doar de doi ani cu Christine-Costina Ciuciulică, pe ca i-a  zburat-o bunului său  prieten de petreceri, scriitorul Leblanc-Dorin Andone, își satisface, în fiecare  seară de miercuri, o bizară plăcere, fugind de monotonia vieții, organizând  câte un dineu special..
El și prietenii săi caută, studiază dosare, până găsesc  prostul cel mai prost , de a cărui simplitate își bat joc cu cinism, râzând pe săturate. Invitatul cade în capcana desuetă  a acestor  indivizi,  mândri de suficiența lor acră, care  se distrează pe seama  omului modest, dar inteligent, potențial creator.
Invitatlui i se permite să-și joace marea șansă a vieții într-o o companie selectă, căreia îi poate  spune tot ce vrea  despre micile lui pasiuni, despre viața lui particulară, despre lupta cu neșansa, cu destinul.
Este miercuri, așadar.
Pierre se pregătește să meargă la dineul pe care tocmai el îl va patronă. Invitatul  cules din tren, de către un prieten, prostul cel mai prost al acestei seri este Francois Pignon-în interpretarea excepțională , nici nu cred că se putea altfel,  a lui Horațiu Mălăele.
Modest funcționar la fisc,  o persoană aparent mult prea simplă, un trenci – Colombo, pălărie, mereu rătăcită pe undeva, nelipsită mapă tocită, pantofi cam obosiți, un colecționar pasionat  de machete din bețe de chibrituri- poduri suspendate, orașe imaginare.
O subită durere de șale, din cauza unei crize de fiere  strică planurile arogantului editor. În ciuda intervenției medicului personal-Archambaud- Alexandru Georgescu, el însuși organizator în tinerețe al  unor seri cu femei urâte, durerea îl țintuiește  de amfitrion. Soția îl părăsește brusc, pentru că este neglijată, iar el își va petrece seara în compania  celui mai prost invitat  , de voie de nevoie,   chiar acasă.
Două ore de râs- plâns, cu  extraordinare  farse, răsturnări de întâmplări, boacăne inteligente,  una  mai inteligentă decât alta,  comic  de situație, discuții despre femei, iubite/soții, abandon, timp în care tocmai el- puternicul devine un posibil  paralitic, slab ca o cârpă, handicapat .
Apariția nebunei  Marlene-Medeea Marinescu- amanta pisicoasă, frumoasă, nebuna , cum o numește  , în spate, iubitul insensibil,   o scriitoare amânată de iubitul ei, editorul dar dorită ca femeie, este momentul care răstoarnă definitiv lucrurile și așa , scăpate de sub control. evenită în apartamentul iubitului trădător, după ce își îmbătase durerea în primul bar, Marlene devine  motivul care va declanșa punctul de comic maxim al întâmplărilor.
Nu putea lipsi dintr-un amestec bine dozat de încurcături inspectorul de la fisc, prietenul  lui Francois- Cheval- Alexandru Bindea.
Gurmand, cunoscător de vinuri fine, panfofi adidas cu talpă bicolor, pantaloni de doc, sacou șifonat și nelipsita mapă, în care , într-o ordine impecabilă stau dosarele tuturor cinicilor , dornici de distracții pe seama oamenilor sinceri.
Finalul a cestei comedii amare?
Prostul  este  nu modestul constructor de poduri suspendate din bețe de chibrituri,  dornic să-și repete la nesfârșit povestea  vieții.
Este chiar cinicul editor, speriat de inspectorul de fisc pentru că face afaceri ilicite, neplătindu-și contribuția la stat, apt să i se pună sechestru pe bunurile  în mijlocul cărora se lăfăie,  mincinos, trădător, făcându-și plăcere din a-și bate joc de inocența unor oameni deschiși, modești, dar capabili și . categoric, inteligenți, în stare să disimuleze în orice situație.

-De ce m-ați invitat la dineul ăsta?
-Era un dineu cu proști, l-am plătit cu vârf și îndesat..i-ați răzbunat pe toți..

A fost nevoie de pericol, ca să fie râs, râsul ca o unealtă.
Am rămas cu sentiment incert- de ce oamenii sunt tentați să-i creadă pe semenii lor, oameni simpli, aparent prea simpli, înainte de a-i cunoaște , proști?
Vezi, urma alege..
Și am mai rămas cu o nedumerire- sala a aplaudat frenetic, erau multe flori , adică văzusem înainte de spectacol, multe doamne cu buchete frumoase..nimeni nu s-a îndurat să ofere un mănunchi..erau două artiste , a doua zi era 8 martie..
Ciudată ființă este omul. ....
p.s.
merită să vezi spectacolul!

22 de comentarii:

  1. Draga Gina,
    Am participat pe blogul tau la mult mai multe piese de teatru decat am vazut in realitate, pe scena. Tin sa iti multumesc pentru asta!
    In ce priveste intrebarea ta din final, poate ca doamnelor cu pricina li s-a parut ca pretul biletului de intrare a fost suficient. Cine poate sti?!
    Pacat ca simplul gest de-a oferi cuiva un buchet de flori - fie el barbat sau femeie - ca semn de apreciere si/sau multumire se pierde si el incet, incet alaturi de multe altele disparute deja, ce ne faceau vietile mai pline si mai frumoase!...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mereu ne aduci in fata piese vazute de tine si povestite cu atata har,incat parca as fi fost si eu acolo.Patesc si eu ca si copiii carora li se povestesc cartile,apoi ei cred ca e suficient fara sa mai citeasca:).

    In "tinerete":) aveam si eu o vorba:Frumos,frumos,dar cand a deschis gura i-a si pucat o"perla"...
    Prima impresie conteaza,dar nu inseamna mare lucru,asteapta sa deschida gura.
    Pacat ca nimeni nu s-a indurat sa ofere macar un buchet de flori.:(Romanul tot roman ramane!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ruxi,
    Este , oarecum, măgulitor ce -mi spui..voi fi bucuroasă când, într-o zi, îmi vei spune că ai văzut la Londra un mare spectacol!
    Cu niște luni în urmă, am cit undeva pe un bloc comun al unor doamne , românce stabilite în Canada, că la spectacolul Maiei Morgenstern , nimeni nu i-a oferit artistei nicio floare.
    Am spus atunci că la noi, artista a primit multe flori, pentru ”Tango final”. Într-un fel, lăudam publicul nostru provincial.
    Între timp, lucrurile văd că sunt altfel.
    Știi, la spectacol, te duci mereu , pe ultima sută..nu ai timp să treci pe la florărie..dar, dacă le ai și ți-a plăcut jocul și este mâine o zi specială pentru toate femeile, cum să nu dăruiești o floare?
    M-am gândit la costul biletului, dar mi-am zis că nu are legătură cu starea sufletească.
    Așa am gândit eu..
    O seară frumoasă, Ruxi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Angi,
    Merită să vezi piesa- un text frumos, un amestec bine dozat de tragi și comic, scris parcă să fie valabil tocmai în zilele astea la noi, deși autorul este francez.
    Deseori , între dramă și comedie , granița este fragilă..de fapt, am rîs, acoperindu-mi un fel de tristețe- oamenii au mult mai mult cinism decât încercare de a înțelege.
    Am văzut o scenă în cancelarie, acum patru ani- doi copii erau corigenți pe toamnă la un obiect important. Bineînțeles că nu s-au prezentat mai pregătiți.
    ”Domnunl profesor„, după ce le-a spus ce le-o fi spus în sala de clasă, i-a adus în cancelarie, cerându-le să repete după el- sunt un prost, trec clasa , pentru că domnului profesor îi este milă de mine„.
    Știi ceva? Îmi venea să-l strâng de gât pe ”respectabilul”(nu sunt vreo curajoasă, dar momentul a fost absolut îngrozitor..
    Cam asta am văzut ieri seară..

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu pot sa spun decat "O, Doamne!". Asta avea pretentia ca face educatie!?

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, o piesă care trebuie neapărat văzută. Ai un talent deosebit în a prezenta astfel de cronici. Felicitări, Gina, şi o zi cât mai bună!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred ca faci o concurenta foarte buna d-nei Neagoe!
    Imi place sa citesc cronicile tale, fiindca imi dai impresia ca am fost si eu in sala.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cati,
    Da , este unul dintre cei care fac„educație”.Ca el sunt mulți..

    RăspundețiȘtergere
  9. Cris,
    Teatrul este una dintre adevăratele mele pasiuni.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Gabriela,
    Mă flatezi!Mă bucură cuvintele tale plăcute.
    Doamna Neagoe este jurnalist adevărat- împreună , am pregătit , cu câțiva ani în urmă, o revistă.
    A fost o reală plăcere pentru mine.
    În ce mă privește, am cochetat cu jurnalistica pe vremea când eram studentă.
    În tinerețe, sunt momente, când treci , fără să-ți dai seama, pe lângă situații speciale.

    RăspundețiȘtergere
  11. Daca stelele mai pot da lumina, daca cerul mai are lacrimi, daca timpul mai ingaduie suflare, iar razele de soare mai mangaie obrazul este pentru faptul ca ai valoare si gratia divina da sens existentei tale. La multi ani! Chiar daca este putin cu intarziere!

    RăspundețiȘtergere
  12. Florentin,
    Spui lucruri atât de frumoase, că întârzirea este ceva minor.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Interesanta cronica, Gina, ca si spectacolul, de altfe,l - motiv pentru care cred ca exista si cuvantul "bis!".


    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga Gina, in primul rand, La multi ani pentru ziua de 8 martie.Sa fii sanatoasa si mereu insirata si generoasa.In al doilea rand, te felicit ca ai reusit sa mergi la teatru, eu nu am mai fost de mult la o piesa foarte buna, m-ai incitat sa-mi gfac timp sa merg si eu.In al treilea rand, felicitari s pentru modul cum ai prezentat piesa, ce s-ar putea constitui intr-o cronica dramatica buna de pus in revista.Coincidenta, absolut coincidenta, am scris si eu azi noapte ceva tot despre teatru.O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  15. Maria,
    Despre ziua noastră , numai de bine!
    Mi-am impus să merg lunar la teatru, nu știu dacă o să fie mereu așa.
    Merită văzută piesa despre care vorbesc- ai cam tot ce vrei, să te simți tu, să vezi lumea cu toate ale ei și, de nu, să râzi și să plângi, în același timp.
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  16. Gina, sună tentant!
    De data asta mă laud și eu. Avem bilete pentru PARADISUL GANGSTERILOR de Hervé Blutsch în regia lui Răzvan Mureşan. Nu cred că voi face o cronică, dar o să-ți povestesc cum e! Mulțumim, așa cum bine spune lumea, noroc cu tine, vedem și noi ceva teatru! O zi minunată! :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Mirela,
    Mă bucur nespus și aștept relatări!
    Distracție plăcută!

    RăspundețiȘtergere
  18. Draga mea, eu am răspuns deja la leapşa asta, ia:

    http://arcadia-solum.blogspot.com/2011/02/ce-vrei-sa-te-faci-cand-o-sa-fii-mare.html

    RăspundețiȘtergere
  19. Inca mai caut cuvinte pentru a ocoli cuvantul "prost", atribuit semenilor.
    Desigur, calea este sa-i inteleg, ceea ce presupune ca ar trebui sa fiu crestin; adica sa-i indragesc...; ceea ce ar rezolva totul (?!)

    RăspundețiȘtergere
  20. @Daurel,
    Nu am rostit NICIODATĂ cuvântul „prost„ asociindu-l cu un copil.Unui adult n-aș îndrăzni să-i spun asta.Recunosc- de bârfit, am mai bârfit, cu o oarecare milă, ceea ce nu este chiar creștinește.
    Nu putem spune că nu există prostie..

    RăspundețiȘtergere