luni, 4 octombrie 2010

”că nu este alta mai plăcută

 zăbavă decât cetitul cărților” , spunea cronicarul.

       Au trecut  de atunci câteva  secole. Timpul, nerăbdător, galopează.
  Lumea  s-a schimbat, s-au tot scris cărți,  nimeni nu știe câte, de ce ar trebui să știe, s-au citit, cine ar putea  spune  câte. 
Biblioteci întregi.
Și lumea tot în schimbare este.
Se scrie mult.
Se cumpără  din ce în ce mai pumai puține cărți. Și mai puține se citesc.
Internetul câștigă teren. În fiecare clipă.
Mintea omenească scormonește.Nu se mai oprește.
Trăim în era înlocuitorilor. De toate felurile.//

 O celebră casă  de parfumuri a găsit cel mai plăcut mod de a recompune mirosul impregnant al cărților vechi, al fotoliilor roase, al rafturilor ascunse din bibliotecile uriașe.
Trei parfumuri.
Primul  conține arome florale- lăcrămioară, tuberoze, trandafir și sensibile nuanțe de prune .
Următorul are o aromă verde, neașteptat  condimentată cu  lemn de cedru și  ambră, asortate cu flori de dafin, lavandă, piper.
Cel de-al treilea ajunge, deja, la mirosul de papirus, santal, cedru.

Depinde ce dorește fiecare ” cititor pasionat”- parfumurile pot fi folosite- fie separat , fie împreună- la prețul de 1290  lei flaconul.
Lejer, așa-i? 
Fără  a mai pierde vremea prin  biblioteci..











22 de comentarii:

  1. O alta casa de parfumuri a gasit cel mai placut mod de a recompune mirosul delicios de ciocolata condimentata cu scortisoara si cuisoare. Langa parfumul despre care povestesti tu si care inlocuieste mersul la biblioteca, scapam si de statul in bucatarie, cu parfumul despre care vorbesc eu :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Incredibil ce poate coace mintea umana.
    Nu stiu ce vor crede ceilalti comentatori ai tai Gina, dar eu una sunt categorica: n-as da nici macar un banut pentru un inlocuitor de miros de carte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesantă această idee. Sunt convins că vor fi amatori...

    RăspundețiȘtergere
  4. Arcadia,

    Când vine vorba de ciocolată și scorțișoară, mai ales, cred că aroma n-ar displăcea.
    Ce nu înțeleg este de ce ar trebui să fie , pentru asta, parfum.
    p.s.

    Cred că parfumul de bibliotecă va fi de mare ajutor participantelor la concursurile de miss.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cati,

    Comerțul bate realitatea!
    Îți dai seama ce întrebări își vor adresa fițoasele pe la petreceri..

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris,
    Nu știu de ce, dar eu cred că amatoare..

    RăspundețiȘtergere
  7. asta e cam ca ideea cu pastilele care să înlocuiască mîncarea şi cea cu irigația care să substituie ploaia; ştie cineva să fi avut vreuna succes?

    RăspundețiȘtergere
  8. Doctorultău,

    Altora le-a ieșit treaba cu irigațiile.
    La noi , s-au furat toate instalațiile.

    RăspundețiȘtergere
  9. Știi relația de suflet pe care o am cu parfumurile! Există și parfum cu miros de creion proaspăt ascuțit, de mucegai, de crinolină veche, de budoar al străbunicii...Atiștii parfumieri se întrec în a crea aproape imposibilul...Mă duce cu gândul la Grenouille, pe care nu-l admir, pentru că nicio creație artistică (sau nu), nu justifică crima. Era doar un amărât, un nefericit...Dar să revin la parfum. Biblioteca e un loc sfânt. Chiar și cea din casă. Stau pe gânduri privind cele câteva sute de volume rămase, restul (mii de cărți)fiind donate din lipsă de spațiu. Și retrăiesc cărțile citite. Îmi amintesc de Bibiloteca Academiei de Arte Plastice. Ce miros...cărți vechi în amestec cu cea mai nobilă cerneală tipografică a albumelor de artă tipărite la Aurora Leningrad (pe atunci) sau la New York...Erau și mai sunt. Și biblitecile au acum un miros din ce în ce mai modern! Dacă vom recurge la parfumuri cu miros de carte veche? Deh, nu avem atâția bani!
    Ca de obieci, minunat articol!

    RăspundețiȘtergere
  10. Mulțumesc, Mirela!
    Asta era și mirarea mea-la ce bun”să se înlocuiască” ceva unic?
    Lectura unei cărți, orele petrecute în bibliotecă sunt activități- parcă nici cuvântul acesta nu este cel mai potrivit-intime.De transpunere, de implicare specială.
    Parfumul?- iluzie.Mă refer la cel care ”imită”.
    Dar, cum spuneam- comerțul bate viața!

    RăspundețiȘtergere
  11. Of, miros de carti...
    Poate ca sunt in disonanta cu cei care au criticat, inaintea mea, acest atat de tipic postmodern experiment. Eu una, marturisesc... as cumpara. Daca ar fi suficient de diversificat.
    Uneori - ori de cate ori citesc si nu "lecturez", duc cu mine senzatia si amintirea foilor, pe strada, in parc, aiurea. N-ar fi frumos sa pot duce si mirosul? M-as da cu "Le petit prince" cand mi-as saruta copilul, de noapte buna. As mirosi a "Ulita copilariei" cand mi-as vizita parintii. As pune un strop de Eliade pe reverul taiorului de serviciu. Si da... Camasa mea de noapte ar avea o boare de "Dragoste in vremea holerei".
    Si pe urma as incerca sa refac si gusturile, toate. Asta ar fi adevarata provocare.

    RăspundețiȘtergere
  12. Sayyidah!!!
    Tu ai conceput , deja, un poem cu parfum de proză poetică!
    Nu s-a găsit secretul unui asemenea elixir.
    Parfumurile de care vorbesc chiar există. Sunt și în București.
    Cum spuneam, ele reproduc doar mirosul cărților vechi, al fotoliilor uzate și al rafturilor întunecate din biblioteci.
    Acum , după ce ți-am aflat gândurile, parcă nu mi se mai pare chiar ceva plictisitor să te dai cu parfum, amintind de”Epopeea lui Ghilgameș,nu?

    RăspundețiȘtergere
  13. :)
    Cred ca m-am razgandit... Mi-am reamintit haosul dulce mirositor din parfumerii. Si mi-am imaginat situatia ipotetica, dar plauzibila, ca vanzatoarea plictisita (ei, tocmai aranjase pe raft un "Procesul" si-i cursese din greseala un strop pe unghia cu gel ciclam) sa-mi dea, in locul "Dragostei in vremea holerei", ultima aparitie Sandra Brown... tot cu arome (sintetice)de dragoste e si aia!
    Acum, lasand asta la o parte, este infricosator nivelul de "pseudo" la care am ajuns noi, oamenii. Imi amintesc cat de trist-uimita am fost cand am aflat ca exista in lumea asta biblioteci decorative, cu coperti minunat pictate, adevarate opere de arta, dar ale caror cotoare sunt goale. In ce fel de mutanti ne transformam?
    Pe de alta parte, nu stiu... in afara aspectului pur comercial pe care nu vreau sa il comentez, experienta asta cu parfumurile de care povestesti imi pare o incercare patetico-duioasa de a recupera ceva din ceea ce americanii numesc "the good old times". Un fel de zapezi de altadata. Si atunci ma face sa zambesc trist.

    RăspundețiȘtergere
  14. Acum chiar zâmbesc, complice, Sayyidah!
    Da, parfumul nu poate fi personalizat..te poți trezi cu o carte semnată de cine spui, în loc de..oricare roman celebru- ele au comun, poate, doar anul apariției..

    Am fost într-o fabrică de parfumuri, în Fragonard.
    Știam destul de multe despre locurile de unde se culeg florile, care se prelucrează, despre oameni..
    În fabrica respectivă se țes basme adevărate, dacă îmi este permis oximoromul.
    Parfumul este, în esența lui, o poezie rafinată..

    Ceea ce se încearcă prin cele trei variante de care vorbeam este exact ce spui- zăpadă artificială.
    Poate că așa va arăta viitorul- o copie a trăirilor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Parfumul timpului sau l'Air du temps?

    RăspundețiȘtergere
  16. jmekerii...
    toata lumea pacaleste pe toata lumea;
    un fel carnaval nedeclarat...

    RăspundețiȘtergere
  17. Citeam recent pe descopera.ro ca francezii au gasit o metoda inedita de promovare a turismului, prin crearea unor parfumuri cu specificul fiecarei zone vizitate asiduu de catre turisti: cu aroma de lavanda, cu aroma de vin etc.
    Mie mi-a placut ideea, din mai multe motive. La fel, cea cu parfumurile cu miros de biblioteca veche si de carti roase de vreme, mi se pare interesanta. Si asta, deoarece am observat ca mirosurile respective exercita atractie exact asupra celor ce viziteaza locurile cu pricina. Iar placerea mirosului este, cred, intr-o relatie destul de stransa cu placerea de a sta acolo si de-a citi, de a tine intre palme copertile unei carti vechi.
    Desigur, intotdeauna vor fi si snobi dispusi sa le foloseasca in incercarea de a compensa anumite calitati pe care nu le poseda. La fel si... ciudati, cu apetenta pentru mirosurile mai.. putin obisnuite.
    In final, eu o vad ca pe o idee pur comerciala. Oamenii doresc sa castige bani si e "firesc" sa caute cele mai potrivite pargii pe care sa le actioneze (manipuleze) in acest demers. Ca la unii e dorul de vremurile pierdute, la altii incercarea de a compensa lipsa unei capacitati supraevaluate din punct de vedere social... ei sunt datori sa incerce. Iar daca prinde, cu atat mai bine! Castigul este asigurat...

    RăspundețiȘtergere
  18. Exista si parfumurile cu miros de bani. Cred ca de asta ar avea nevoie romanii :))

    RăspundețiȘtergere
  19. Irina,

    Ai spus-o atât de frumos, că m-am gândit la ”parfumul străzilor”..

    RăspundețiȘtergere
  20. Ruxi,
    Da, este o ipoteză frumoasă,deși, dacă ne gândim că o fiolă costă 1290 de lei, nu știu câte persoane, cu adevărat iubitoare și dornice de parfumul bibliotecilor, își pot permite să cumpere parfumul ăsta..
    Îmi place ideea cu parfumul unei zone, este exotică și ademenitoare.

    RăspundețiȘtergere
  21. Shanti,

    Câtă dreptate ai!!
    Este și o mică povestioară, o parabolă, nu mi-o amintesc decât parțial- esența era-mirosul unei fripturi se plătește cu sunetul banilor , aruncați doar pe o tarabă.
    Îți scriu e-mailul la tine!

    RăspundețiȘtergere