sâmbătă, 2 octombrie 2010

nostalgie și mister

Cineva mi-a adus aminte astăzi de un romancier interzis cu niște ani în urmă.
Cum fructul interzis este, totdeauna, cel mai dulce,  două dintre cărțile  lui Mihail Drumeș, despre el este vorba -”Elevul Dima dintr-a șaptea” și ” Invitație la vals”- au pătruns,  aduse nu mai știu de cine, la noi  în internat.
Înainte de vacanța mare, au fost citite pe nerăsuflate de către aproape toate fetele. Spre disperarea pedagogilor, care, oricât de grozavi copoi erau, n-au reușit nici măcar să vadă vreo copertă.
Am revăzut, cu ochii minții,scene petrecute în acele senine seri de vară, când, tot pe furiș- pedagoga era o tipă agresivă –invățam , pe unde puteam, să dansăm vals.
Și pentru că-mi place enorm valsul, poate că de atunci, sigur  de atunci, am căutat și chiar am găsit câte ceva  despre acest dans , decupat parcă dintr-o altă lume.
Așa îl simt eu, nu  știu cum îl văd alții.
Se zice că nu mai puțin de patru țări  i-ar revendica originea-Austria, Germania,Franța, Polonia.
La început, s-a numit dansul interzis, pentru că partenerii, spre nemulțumirea bisericii, se atingeau, în timp ce dansau.
Celebru  l-a făcut Johann Strauss, care a compus nu mai puțin de 250 de valsuri
Dacă e să ne luăm după ce spun unii specialiști, valsul își are originile in niște dansuri populare austriece, cam greoaie.Ritmul ar plăcut , totuși, bogaților, care , atrași de mișcarea partenerilor, i-au adăugat grație și un anume fel de tandrețe.
Treptat, în timpul dansului, partenerii au  devenit mai apropiați, privirea devenind un element special.Ca și mișcările promițătoare.
Pe când în Viena, valsul devenea celebru, se zice că ar fi apărut și în saloanele englezești.
Un articol din 17 ianuarie 1882, din La Patrie consemnează că valsul s-ar fi dansat la Paris, încă din 1178, numit Volta.
O mare doamnă-Miss Celibart scrie în 1883 o carte de bune maniere, în care valsul primește un loc favorabil.
În America, s-a dansat vals în 1834, când un profesor al înaltei societăți, invitat la o petrecere strălucită, a oferit un adevărat spectacol.
Valsul era grațios, dar alert pentru americani.
În 1870, ei au adoptat valsul vienez, adaptându-l.
Balurile din Boston au manifestat mare atracție pentru acest dans, dăruindu-i eleganță și  frumusețe. Era atât de îndrăgit, că, într-o seară , se valsa cam 75% .
Valsul este teza lui Johann Strauss”Marseillaise   inimii lui”.

După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui vals, țesut din  nostalgie și farmec”Mihail Drumeș”Invitație la vals.”







15 comentarii:

  1. Ce frumoase amintiri Gina!
    Cat despre vals/valsuri...unul din concertele pe care nu le ratam in nici un an(daca suntem acasa) e Concertul de Anul Nou de la Viena. Minunat! Se potriveste atat de bine cu atmosfera aceea magica de prima zi de an, cu zapada de afara(daca este) si cu caldura casei, furisati in moltoane groase si sorbind o ciorba fierbinte....

    RăspundețiȘtergere
  2. Salmi,

    Știi cum e..amintirile dau năvală , din senin.Fac bine!
    Despre Concertul de Anul Nou, da, și eu îl aștept pe următorul, chiar din clipa când se termină.Este momentul care îmi creează cea mai mare bucurie!!
    Încep anul cu el în suflet!

    RăspundețiȘtergere
  3. Gina, tu esti o adevarata melomana! Ultima descindere la o seara muzicala a fost primvara trecuta, la Opera din Cluj, se canta si se dansa Valsul vienez. A fost un regal, afara erau infloriti castanii si la iesirea din frumoasa incinta a teatrului clujean am simtit asa, o mare nostalgie...Nu prea stiu sa dansez, Enya a facut balet si face dans, voi invata de la ea! Un articol care-mi mrege la suflet...si Drumes...si amintiri din vremurile in care singura grija era invatatul, cititul si , eventual, valsul. O minune de varsta, o minune de...anotimp, an, timp...O duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mirela,

    Mă răsfeți.Îmi place muzica, îmi place să dansez. Cât să-mi fie bine!
    În privința anilor de liceu, da, ai dreptate- erau minunați, cu toate restricțiile și dificultățile lor.
    Poate că de aceea, ne întoarcem cu tot sufletul către ei, când viața își scoate gheruțele.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-a placut si cartea "Invitatie la vals" dar imi place si valsul. E un dans care te pluteste si te transpune intr-o lume de vis...

    RăspundețiȘtergere
  6. Shanti,

    Fain o spui- te plutește!!
    Chiar văd!!

    RăspundețiȘtergere
  7. COLINDĂM BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Concurs de poezie anual 2010 “Mai presus de sine”); CRISTIAN LISANDRU (Vulpea); MARIA POSTU (Poezia, o halta facultativa in abonamentul viata-moarte); INCERTITUDINI (nostalgie și mister)
    Posted in Anunţuri, Liviu-Ioan Mureşan, Ottilia Ardeleanu, Poezie, Prieteni, Videoclipuri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi place valsul, dar nu l-am dansat decat o data. Pe Drumes l-am iubit atunci cand l-am descoperit, iar cartile i le-am citit de cateva ori bune. Cred ca ofera sufletului ceva ce literatura contemporana rar mai reuseste sa creioneze: inocenta dragostei.
    Cand eram copil am avut multe vise. Printre ele, si acela de a face balet. :) N-a fost sa fie, dar pentru o scurta vreme am facut sport de performanta - atletism. Asa am reusit sa traiesc acel fantastic sentiment de libertate pe care, cred, il traiesc toti cei care danseaza.
    Eu cel putin, dansul il traduc mai ales prin libertate...

    RăspundețiȘtergere
  9. Ruxi,

    Eu cred că, indiferent de vârstă, pregătire, ocupație, noi, femeile- aici folosesc pluralul convingător, avem ceva care ne apropie- cărțile și filmele de dragoste. Pentru că noi credem în puterea ei, până la a ne identifica cu personajele feminine și a le înțelege pe cele masculine, care iubesc.Sincer!
    Nu știu- nu voi ști niciodată- cum este cu bărbații- pe fiii mei n-am reușit să-i aduc în perimetrul acestei teme.
    Cu alți bărbați n-aș discuta, pentru că n-aș crede, din start, ce mi-ar spune.

    Despre vals. Frumusețea lui constă în priceperea celor doi. Bărbați cunoscători sunt puțini. Uită-te la cei care dansează, în videoclip/ Ei se bucură, pentru că muzica este extraordinară, dansează, cum pot.Mulți chiar nu știu,dar sunt fericiți.
    Dansul îți aduce sau îți provoacă fericire!
    Singurul care trăiește , cu adevărat , este Andre Rieu.
    L-aș asculta la nesfârșit.
    Îți imaginezi un vals cu el?
    Cred că este un basm!!
    Ai făcut atletism? Și eu!! Și volei!Și puțin schi!
    Da, sportul îți dă libertate! Și încredere!
    Valsul îți dă aripi!!

    RăspundețiȘtergere
  10. valsul este pentru oamenii frumosi pe interior!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ela,
    Floare de portocal, frumoasă geamănă,ai spus ceva tulburător- simplu și adevărat!
    Știu sigur că iubești valsul, cu toate că nu mi-ai spus!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Mama mea avea o pasiune pentru vals si tango si nu s-a lasat pina nu ne-a invatat sa-l dansam... Prin clasa XI-a eram inscrisa la dansuri de societate unde aveam instructor un tip asa la vreo 60 de ani, fost balerin, subtirel, ce se misca fantastic. El a dus mai departe pasiunea pentru dans.

    Precum vad mai mult doamnele si domnisoarele au comentat ;) - ceea ce spune tot.

    RăspundețiȘtergere
  13. Manon,

    Era de așteptat, nu?
    Este o temă pur feminină..ș- apoi, în ultimii ani, femeile cam petrec singure- de mărțișor, de Ziua femeii..
    Valsul ține, deja, de moda veche.

    RăspundețiȘtergere
  14. iti multumim, Gina.Pentru amintirile frumoase si istoria valsului.Si pentru muzica.

    RăspundețiȘtergere