joi, 16 mai 2013

prin cuvânt,

 ne exprimăm gândurile, dorințele, sentimentele, încercăm să ne înțelegem unii  cu (pe) alții.
Cuvântul rostit se stinge, cuvântul scris rămâne. Se întâmplă,  adesea,  ca  dorința exprimată de el   să  nu se împlinească. Ori să nu fie înțeleasă. De aceea, cuvântul trebuie să fie limpede, clar.
Cuvintele se adună în reguli. 

Regulile  le fac oamenii pentru oameni.
 Copiii învață regulile pe care le concep adulții.
- De ce trebuie să le învățăm? te poate întreba oricare dintre copii.
-Să ne înțelegem/ să comunicăm/ să gândim/ să judecăm/ să  transmitem idei/ atitudini etc., vine răspunsul.//
  Discutam  deunăzi cu  o persoană apropiată despre  cum ne este.
 Nu ne este prea bine.
De ce? de unde încep relele?
-De la încălcarea regulilor,  zice  interlocutorul meu.
-Așa este,  zic, după  o clipă de  gândire.//
Tot mai des, auzi lasă, domle,  că se poate și așa, nu cade lumea din cauza asta.. sau  unii  fură miliarde și  nu-i pedepsește nimeni, doamna X  locuiește într-un modest  cămin studențesc, unde plătește mult mai puțin decât ar costa  dacă ar locui, ca politician ce este, în hotel,  deci face economie , și tot pe ea o arătăm cu degetul?
Cam mare introducerea.. unde vreau să ajung?
 N-o să-ți vină să crezi. 
Vreau să ajung exact la ce m-a  necăjit astăzi. Un subiect  de teză la Limba română, clasa a VIII-a.
 De la început , spun că nu critic, că  uite așa vreau eu..  Greșeli/exagerări  voi fi făcut și eu, dar, dacă acum  văd lucrurile  mai clar, de ce să nu le spun?
 Subiectele  tezei, indiferent de clasă, scrie clar în  programă,  se  formulează    din materia studiată în semestrul respectiv , iar  timpul de lucru este  o oră. Subiectele se formulează   fără a lăsa loc de ambiguități.
 Orgolioși din fire,  acceptați de către părinții care cred că, cu cât  sunt subiectele mai dificile, cu atât este mai bine, profesorii încalcă prima regulă-  teza durează două ore, subiectele   se formulează din toată materia pentru examen, chiar dacă un subiect de literatură a mai fost  indicat spre a fi rezolvat într-o  clasă   anterioară.
Ajungem la banala despărțire în silabe. când auzi un cuvânt precum  balaur , îl desparți : ba-la-ur/.  
Sau ba- laur.  
Să existe două modalități  diferite, și să fie corecte amândouă?
 Nu prea crezi, așa-i? 
Nici eu.
 O să zâmbești, o să mă critici, poate, dar eu  îți spun  sincer că , la toate examenele  la care am participat în calitate de profesor examinator,  am avut, de fiecare dată, în poșetă Dicționarul ortografic, ortoepic și de punctuație.
 Ziceam că   mă vei critica, pentru că  m-ai putea întreba dacă  medicul  citește din tratate în timp ce operează sau inginerul  se uită pe schemă, când construiește. 
Eu zic că da, fiecare   trebuie să citească tot timpul. ( medicul  citește  înainte de operație!)

În cazul despre care vorbim,   chestiunea este așa:  nu se dau , spre rezolvare, la teze/  teste/examene  situații  neclare.
 Și nu  se recomandă  înlocuiri.
 Asta am învățat în facultate de la profesorul meu de Limbă Română , MARIN Z. MOCANU, și asta i-am învățat pe elevii mei-  se analizează  situația dată, nu  una ipotetică..
Revenim la subiect- despărțirea în silabe - corectă sau incorectă- înseamnă puncte
Ele se câștigă. 
Sau se pierd.
Am dat fuga la DOOM/2.
 Bineînțeles că respectivul cuvânt nu apare despărțit în silabe, ci doar forma de feminin balauroaică- oricum nu se folosește!( să nu râzi) 
 Alerg  la google.
 Ei bine, găsesc  două posibile răspunsuri: 
forumsoftpedia. com  îl situează în categoria hiat: ba-la-ur, alături de aur,  graur, flaut, Paul  etc...
ro.scribd. com  îl   categorisește printre diftongii coborâtoriba-laur, chiar mă minunez, pentru că  de același tratament  beneficiază și aud..
Încearcă, te rog, să rostești  aud într-o  singură silabă .
 Aud   foșnetul pădurii!
Nu-i așa, că ai senzația că vorbești în altă limbă?
Dacă te-am obosit, te rog să mă scuzi, dar vorbeam despre  rele .
Și despre Reguli.
Și despre noi,  vorbitorii de Limbă Română.( am scris cu majuscule, pentru că asta simt)
Limba noastră-i  un șirag de piatră rară..
 L-am  slăvit în gând pe Alexe Mateevici!




10 comentarii:

  1. Draga ,limba noastra s-a cam" englezit"...se canta mai mult in engleza decat in romana.Suntem euroamericanizati!
    Ce respect de limba materna sa mai fie vorba?!

    psCei puternici iau totul...pana si limba!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cine să fie de vină în cazul de față? cine dă sau cine ia cu mâinile amândouă, fără să se mai și la ce primește?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie mi se pare corect ba-laur, pentru că în timpul silabisirii, sensul cuvîntului se păstrează pe cînd dacă silabisesc ba-la-ur, am impresia că fragmentez cuvîntul prea mult.
    Dar aud nu cred că-i tocmai corect; înclin spre a-ud.

    ps. doamna aceea nu face economie ci, pe de o parte uzurpă un loc dintr-un cămin, loc cuvenit de fapt unui student (eventual sărac) şi pe de altă parte comite un gest cel puţin imoral încasînd pentru cazare o sumă mult mai mare decît aceea utilizată efectiv.

    RăspundețiȘtergere
  4. Vezi? între vorbitori există diferențe de pronunție, fiecare manifestând preferințe pentru o formă sau alta..
    Limba nu oferă certitudini.
    Dacă suntem atenți la accent, constatăm că al doilea „a„ este accentuat.
    Rezultă că după el urmează o silabă.

    p.s. nu-i înțeleg deloc pe unii oameni,când reacționează diferit față de aceeași situație, când în cauză ajung ei înșiși.
    Când respectă legea?
    Nu-mi dau seama când au fost sinceri..

    RăspundețiȘtergere
  5. Cert este ca exista balaurieni!
    Stii probabil bancul acela cu Sfantul Gheorghe si balaurul....

    RăspundețiȘtergere
  6. Ca în„Hanu-Ancuței„.
    Pe ei nu-i interesează fonetica.

    Nu știu bancul, deși sunt „Gheorghe„..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un om sarman ajunge intr-o seara furtunoasa la un han care se numea "Sfantul Gheorghe si balaurul"Bate la usa si dupa un timp ii deschide cineva care il intreaba sictirit ce vrea.Omul ii cere o bucata de paine si il roaga daca poate sa-l adaposteasca pe vremea aceea ostila,geroasa.
      I se raspunde in lehamite ca nu se poate,si-i tranteste usa in nas.
      Omul bate apoi din nou ,si aceeasi persoana ii deschide.
      -Ce ma vrei omule,nu ti-am spus ca nu se poate.Hai pleaca odata!
      -Nu va suparati,Sfantul Gheorghe este acasa!

      Ștergere
  7. Da!
    Ai dreptate,prin hanurile noastre, ca și prin toate instituțiile cu slujbași, dai cu tunul și nu găsești vreun Sfântul Gheorghe, în timp ce balaurilor le toot cresc capetele..

    RăspundețiȘtergere
  8. In Romania, a devenit o reula sa nu mai respecti regulile. De ce ne miram ca lucrurile merg asa cum merg. Pai daca este regula ca teza sa dureze o ora, de ce decide cineva altceva, peste regula? In ce priveste "elasticitatea" noilor reguli gramaticale, prefer sa nu mai spun nimic. Si acolo, in gramatica Limbii Romane, s-a impamantenit aceeasi lege. Daca tot atat de multi folosesc gresit cuvnte ori expresii, ia sa le facem sa nu mai fie greseli. Pacat. Demonetizarea si lipsa de respect pentru valori, dar mai ales ignorarea regulilor cu bunastiinta au dus la ambiguitatile existente. Cine, unde, cand, respecta regulile ori legile si cand nu?

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, cam așa este, „funcționează” , totuși straniu regula „ lasă că merge oricum”.
    Când spun asta, mă refer, mai ales , la școală, mediu care-mi este cunoscut.
    Nu am pretenția de a mă considera cea mai cea dintre profesoare, dar, totdeauna am luat atitudine împotriva celor care încalcă, cu bună știință regulile.
    De exemplu-era un „personaj „, care la fiecare clasă își organiza teze în două zile-subiecte separate pentru literatură și gramatică.
    De ce? să i se ducă vestea cât de exigent este el.
    Povesteau copiii cum li se aduc tezele și lucrările- se aruncau, așa cum te-ai distra cu avioane de hârtie..
    Și în școală, este ca în alte compartimente sociale- fiecare poate să „taie și să spânzure„, când i se ivește oportunitatea.
    De ce?
    cine să răspundă?

    RăspundețiȘtergere