sâmbătă, 21 septembrie 2013

ca voievod peste un neam

 motto:Actorii, de Marin Sorescu

Cei mai dezinvolți - actorii!
Cu mânecile suflecate
Cum știu ei să ne trăiască!
N-am văzut niciodată un sărut mai perfect
Ca al actorilor în actul trei,
Când încep sentimentele să se clarifice

Moartea lor pe scenă e atât de naturală,
Incât, pe lângă perfecțiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Morții adevărați,
Morți tragic, odată pentru totdeauna,
Parcă mișcă!

Iar noi, cei țepeni într-o singură viață!
Nici măcar pe-asta n-o știm trăi.
Vorbim anapoda sau tăcem ani în șir,
Penibil și inestetic
Și nu știm unde dracu să ne ținem mâinile.

Aseară, mai mult din întâmplare, deschizând televizorul,  am  ajuns pe un post, unde, invitați   erau mulți artiști, nume devenite renume, cum  repeta, vizibil  convins, moderatorul.
  Tema ?
 banii.
Nici nu  știu  cum ar fi trebuit să scriu- banii, ca substantiv comun  sau ca un  GENERIC al lumii noastre..
În vreme  ce, vădit tulburați, ei  vorbeau,  pe ecran  curgeau imagini din   filme celebre, din piese memorabile.
 Curgea   trecutul nostru, pe care EI, monștri sacri ai gestului săpat în cuvinte, ni l-au  făcut  frumos, în vremuri  mult prea încercate.
I-am privit  cu atenție- timpul,  munca, implicarea,  nopțile  de nesomn, luminile reflectoarelor și cine știe ce alte  lucruri  au săpat pe fețele lor, în gesturile lor,  urme  adânci..
 Ca spectator, uiți că  nimeni  nu poate fi  veșnic, ai  vrea ca  aripa  trecerii să nu-i atingă, ei, artiștii dragi ție,  să se bucure de  tinerețe fără bătrânețe...
( este mult prea  ocupată lumea  cu ale ei probleme.. nu vede că  actorul a ieșit în stradă )//

10 comentarii:

  1. Bună ziua, doamna Gina,
    Nici nu ştiu ce să spun, cu toţii trăim vremuri grele, muncim mai mult şi primim bani mai puţini. Din păcate există atât de mulţi oameni în ţara noastră, care îşi duc viaţa la limita subzistenţei şi nu au nici cea mai mică speranţă că se va schimba ceva în viitor! Parcă în ultima vreme nici natura nu mai ţine cu noi. Cu fiecare zi care trece, mie mi-e teamă de ceea ce va în viitor. Încerc să-mi păstrez calmul şi să fac doar atât cât pot chiar dacă îmi doresc multe.
    O zi minunată vă doresc doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă gândesc la vorbele cronicarului„omul sub vremi..”
      În același timp, dragă Ștef, zic să rămâi încrezătoare.Nu se poate să fie mereu rău.

      Zile bune îți doresc!

      Ștergere
  2. În cazul meu, nu a fost vorba doar despre nostalgie,i-am văzut adunați laolaltă pe unii dintre marii noștri actori.
    Problema lor socială este foarte dureroasă.
    Am încercat să privesc dincolo de prezent..

    RăspundețiȘtergere
  3. A fost o vreme când actorii celebri de la Hollywood erau prost plătiți. Erau vedete, erau modele pentru milioane de oameni, dar nu erau milionari sau miliardari. Și așa ar fi rămas până în zilele noastre, dacă nu ar fost, inițial, o inițiativă din partea lui Chaplin și Fairbanks de a forma compania United Artists și, apoi, introducerea vedetei de televiziune, cea cu reclamele foarte valoroase în societatea de consum.

    Actorii noștri de ieri au primit o cu totul altă prețuire decăt cea materială. Acum, pensionari și uitați, nu au bani nici să trăiască decent, d-apoi să își arate standardul social prin cheltuieli materiale. Economia de piață de la noi nu are cum să le dea bani, pentru că nu produc nimic pentru ea. Eventual nostalgicii să le cumpere filmele vechi.

    Însă, aceiași actori români sunt imaginea națiunii române, a spiritului românului, a artei și literaturii naționale. Pentru aceasta, ei ar trebui să fie privați de preocuparea de a-și plăti bunăstarea cu bani pe care nu îi mai au. Iar asta ar trebui să fie responsabilitatea statului român, cel care este făcut și plătit de cetățeni pentru a le satisface interesele. Iar interesul la identitatea exprimată și de acești actori ar trebui să fie primordial.

    Numai că statul ăsta servește cu totul alte interese... Deci, vai de capul actorilor noștri naționali și reprezentativi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru că văzusem foarte puțin din emisiune, dar suficient cât să înțeleg nemulțumirea artiștilor, am căutat pe net.
    Iată despre ce este vorba:

    http://www.realitatea.net/art_1275235.html

    RăspundețiȘtergere
  5. Cultura românească este din ce în ce mai oprimată. Am senzația uneori, că parcă plini de furie, guvernanții fac tot ce pot ca oamenii de valoare să fie pitiți prin colțuri. Avem oameni valoroși, în toate domeniile dar trebuie să plece din țară ori să stea tăcuți pe la casele lor. E trist pentru ca, tinerele generații îți pierd din reperele de viața frumoasă și de spirtualitate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Refuz să aud și să văd reclamele în care apar actori.
    Ei erau undeva, pe un piedestal.
    De acolo, ne trimiteau mesajul, grația lor, distanța dintre scenă și public dispărea ca prin farmec, iar noi vibram.
    A fost odată ca niciodată..
    Ce să spui acum?cumpăr nu-știu -ce -produs, fiindcă îi face reclamă actorul care juca în urmă cu douăzeci de ani în -nu-știu -câte-filme?

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu mă deranjează atât de tare reclamele acestea pentru că înțeleg că sunt prost plătiți și iși completează venitul din alte surse. Până la urmă putem discerne ce anume să cumpărăm. Nu trebuie neapărat să ne lăsăm ghidați de cei care vând produse ori fac reclame.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am spus că nu vreau să văd asemenea reclame, pentru că îmi pare rău pentru ei.
    Pentru actorii adevărați, nu pentru cei indecenți.

    RăspundețiȘtergere