joi, 19 martie 2009

chiar

Tanar(a) fiind,
auzi/crezi/intelegi ?
cand ti se spune, inainte de a lua o decizie importanta,

ai grija!

Nu vreau sa privesti inapoi si sa-ti doresti sa fi facut altfel..

p.s.
intrebarea este valabila si daca verbele sunt la perfect compus sau viitor.

24 de comentarii:

  1. Gina,mi-am amintit acum de incapatanarea mea din tinerete.
    Mi-a parut rau de cateva ori pentru ca n-am auzit,n-am inteles sau am crezut gresit! :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Gabi, de multe ori, chiar daca te gandesti ca ar putea fi si altfel, apare ceva, care -ori te abate- ori te atrage pe alt drum;
    si cand iti dai seama ce ar fi fost corect, este deja tarziu..

    RăspundețiȘtergere
  3. trebuie sa avem puterea de a nu regreta nimic...
    de a nu recunoaste nici macar in fata propriei constiinte ca n-am avut atunci grija...

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina,la asta nu m-am gandit!
    Stii ca de multe ori mi-am amintit de cateva greseli facute cu sau fara voie si m-am cam necajit!
    Tocmai de aceea nu vreau sa-mi para rau cand e deja foarte tarziu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gabi, cum faci sa nu-ti para rau?
    Cred ca iti pare, pur si simplu!
    Zic..

    RăspundețiȘtergere
  6. parerea noastra despre noi insine e cea mai importanta ...

    RăspundețiȘtergere
  7. Categoric, dar a recunoaste ca ai gresit este o calitate, este ,in fond, omeneste; a te ambitiona in a nu recunoaste o evidenta devine o trasatura negativa, un fel de a te ascunde in spatele adevarului.

    RăspundețiȘtergere
  8. a gresi e omeneste...
    nimeni nu vrea sa greseasca ...

    dar daca o face... e mai bine sa gaseasca urgent ceva sau cineva pe care sa dea vina... e mai sanatos sa zambesti strengareste decat sa pui capul in pamant rusinat...

    RăspundețiȘtergere
  9. Ela, draga mea, tu privesti problema strengareste, esti un copil; eu pun problema din perspectiva dubla- si eu am primit avertismente; la randul meu, am avertizat, fara a fi luata prea mult in seama; chestiunea cred ca dezvolta o tema vesnic actuala- "conflictul" intre generatii: cei tineri au aripi si vad culmile, generatia anterioara lor are experienta; s-a lovit si de pragul de jos; adevarul este, ca intotdeauna, la mijloc;
    asa cred...

    RăspundețiȘtergere
  10. sper sa am timp sa fiu si de partea cealalta a generatiilor... si sa traiesc la maxim pe pod...

    RăspundețiȘtergere
  11. pana nu devenim ârinti nu putem intelege acel ai grija
    doar sentimentul de parinte iti poate defini notiunea de "ai grija"
    tinerii fiiind orgoliul si increderea in sine depasesc puterea de a recunoaste ca cineva iti poarta de grija din iubire
    nu conteaza atat de mult cand recunoastem desi daca nu recunoastem la timp ranim pe cineva, insa daca totusi la un moment dat avem puterea de a recunoste o greseala dreptatea celuilalt sufletul nostru are aripi si poate sa zboare

    RăspundețiȘtergere
  12. Sa-ti ajute Dumnezeu!!
    Intre ele- intre noi si voi este o cale , cea mai frumoasa- sinceritatea - sau ceea ce zicem toti , dar facem mai putin- comunicarea!
    Fetita frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. va multumesc pentru cuvintele alese...

    RăspundețiȘtergere
  14. Foarte frumos, Gala!
    Asa zic si eu!Cand ajungi sa poti da sfaturi te vezi ca-ntr-o oglinda; copil si parinte!
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu,am respectat cu sfintenie povetele parintilor.N-am fost nici pe departe o incapatanata.M-am bazat pe experienta lor de viata,chiar daca nu eram mereu de acord 100%.Mai tarziu,cand intre noi s-a pus distanta asta de 250 de km, am hotarat singura...doar cu gandul la ei.

    RăspundețiȘtergere
  16. Elite, imi place teribil modul in care ai spus-o!
    N-as mai putea face alte comentarii!
    Simt ca i-ai situt pe parinti acolo unde le este locul!

    RăspundețiȘtergere
  17. Gina, draga mea, eu mă simt cumva pe pod acum :) Nu mai sunt nici aşa copilă, nu sunt încă nici părinte, dar sunt şi tânără :) Aşa că am încă aripi luuuungi şi puternice, dar am învăţat şi cum e cu gânditul de două ori. Îmi place să cred că nu regret nimic din deciziile luate, nici chiar din deciziile proaste, pentru că am învăţat câte o lecţie de fiecare dată. În plus, mi-am asumat întotdeauna şi victoriile şi eşecurile, şi lucrurile bune şi alea nereuşite. N-aş vrea să fiu o tânără "înţeleaptă", aştept să devin bunică pentru asta :)) Prefer să fiu o fată studioasă momentan :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Bravo!
    Esti o tanara pe cinte!
    Eu sunt mama a doi feciori de care sunt mandra si bunica de 3 ori!
    Am avut de toate: succes, esec, noroc, necaz; aripile mele,inca, sunt , mereu pregatite.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  19. Alatur si eu, cu voia ta, Gina, frumoaselor randuri asternute de tine si de oaspetii tai aici, un gand legat de nobila povata "Ai grija!"
    Cred ca este cea mai fireasca si mai emotionanta mostenire transmisa peste generatii, prin care copiii de ieri, deveniti astazi parinti responsabili, au menirea sa o aplice de dragul copiilor lor si s-o respecte, alaturi de acestia.
    Minunata invitatie la intelepciune ne-ai daruit si astazi, draga Gina!
    Voi avea grija sa nu uit tot ce-am citit la tine, pana acum!

    RăspundețiȘtergere
  20. Iti multumesc frumos, pescarusule!
    Imi place mult atitudinea taechilibrata!
    Spune mult!
    Sa ai o zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  21. Din greseli, din reusite, din experietele traite inveti.
    Nu stiu daca realizezi, din prima, acel "ai grija" uneori trebuie sa inveti pe pielea ta lectia, alteori e suficient ceea ce ti se spune.

    RăspundețiȘtergere