luni, 6 septembrie 2010

iubire dincolo de viață

 Așteptam surpriza.
Era chiar lângă autocarul portughez al lui Enrique.  S-a prezentat zâmbitoare, Maria.
 Tânăra foarte simpatică, imbrăcată prea simplu pentru  gusturile  româncelor , preocupate  intens de numele firmelor   de  la care își cumpără hainele,  vorbea românește. Cu șșș-ul alunecând  nestingherit in mai toate cuvintele.
 Parcă și zăpușeala iberică a fost  mai blândă in preajma Mariei, care , ori de câte ori comitea, mai un dezacord, mai inghesuia femininul  unde nu-și avea rostul,  se scuza in chipul cel mai nostim cu putință.
Am fost  debutul ei de ghid vorbitor în  limba română.  
 Ce mi-a plăcut cel mai mult dintre toate poveștile brunetei portugheze  a fost   nu o legendă , cum eram tentată să cred , ci un adevăr istoric, cum m-a convins, cu mâna pe suflet, Maria.
Iubirea absolută, sfidând chiar și moartea,  dintre    regele Pedro și a frumoasa  lui , Ineș.
Iubăreț din fire, fiul lui  Alphoso al IV-lea  ( secolul 14), s-a căsătorit, fără să se fi indrăgostit, cu prințesa Constancia, o femeie plăpândă , deloc atrăgătoare. Din motive pe care doar  cei cu sânge albastru le respectă.
In preajma ei, se afla mai mereu, Ineș de Castro, domnișoara de onoare a reginei. Delicată,  frumoasă, distinsă.  Mai tânără cu doi ani decăt fosta ei prietenă, regina.
Pedro  s-a indrăgostit. 
Atât de tare, că ori de câte ori se despărțea de Ines, simțea că i se smulge inima din piept. S-au iubit in taină , ani mulți. Pedro și-a  respectat indatoririle de urmaș la tron, rămânând alături de Constancia, care i-a dăruit doi copii. Suferindă fiind, regina-mamă  n-a putut supraviețui  celei de-a doua nașteri.
 Deși liber, Pedro  nu se putea căsători cu femeia  adorată, pentru că  familiile lor se dușmăneau, iar Ines era doar o domnișoară de onoare. Regele nu putea accepta ca urmașul său la tron să se căsătorească cu o femeie fără rang.
Cei doi s-au căsătorit, insă,  in taină. Când regele Alphonso a aflat, a exilat-o pe Ineș  la  Coimbra, in mănăstirea Santa Clara.
Pedro era disperat. După indelungi căutări, a  descoperit-o.    Iubirea   lor a fost mai puternică.
 Au avut doi copii, pe care  care bătrânul rege nu i-a acceptat niciodată.  El o ura de moarte pe Ineș. De aceea, a plătit trei ucigași , care au asasinat-o pe tănăra mamă.
In scurtă vreme, Alphonso s-a stins.
Ajuns rege, Pedro  și- trimis oameni in toate colțurile regatului să-i descopere pe asasini. Doar doi  dintre ei au fost prinși. Regele insuși le-a scos inimile de vii și le-a mâncat.
De atunci, i s-a spus Pedro I, justițiarul cel crud.
Trecuseră doi ani de la moartea iubitei sale, Ineș.
A cerut ca ea să fie dezgropată, a inveștmântat-o in haine regești, pe cap i-a pus coroana și a așezat-o pe tron.
 Timp de mai multe zile, tot poporul a trecut prin fața  jilțului aurit, si a sărutat mâna reginei moarte.

 La Alcobasa, am văzut urmele trecerii prin lumea asta  ale celor doi indrăgostiți-  două sicrie albe,  al regelui și al reginei- așezate de o parte și de alta a părții superioare din  catedrală.   Mărturie peste secole  a iubirii absolute.
Sub mormânul lui Pedro este sculptat un câine uriaș, iar sicriul se sprijină pe trupuri cu  figuri  ingrozitoare , jumătate om- jumătate animal, sugerând , cumva, că și a domni  prin supunere este , până la urmă, ceva  trecător, cum toate pe lumea asta sunt..
Străjuit  de ingeri, care incearcă să o inalțe, poate ca femeie, poate ca suflet, cine mai știe.. și de un câine micuț, sicriul lui Ineș poartă blazonul regal, ca semn al respectului  nestins pe care Pedro i l-a purtat  .

La numai două seri după vizita in catedrală Alcobasa, am ascultat, in Lisabona, intr-un decor special , pe  acorduri sublime de muzică fado,  balada celor doi indrăgostiți , uniți, pentru eternitate.

23 de comentarii:

  1. Frumoasa povestea, frumoasa tare si povestirea! Aproape ca pot vedea poporul perindandu-se prin fata tronului cu imparateasa moarta, iar tensiunea conflictului tata-fiu devine, cumva, palpabil...
    Nu stiu, ti-am mai spus? Imi place mult cum povestesti, draga Gina! As sta la gura sobei tale cu povesti seara de seara, precum sultanul Seherezadei din 1001 de nopti ...
    O noapte frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place mult povestea...
    o sa revin sa o mai citesc... nu ma satur de citit povesti frumoase, ce curg si aduc liniste si visare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a plăcut mult această postare, Gina, felicitări. Iubirea celor doi a fost impresionantă. Gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  4. tristă tare, da, chiar n-ar mai exista Iubire dacă ar dispărea "tragismul ei"?

    da' de ce toate "marile iubiri" sunt tragice, dece dece dece?:(

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-au dat lacrimile citind aceasta intamplare, reala, din cate imi dau seama.Da, viata intrece in fantezie orice scriitor.Oare de ce de atatea ori in istorie, legile si obligativitatea respectarii lor a pricinuit atata sange si suferinta?

    RăspundețiȘtergere
  6. Ruxi,


    Știi? Sentimentul este, cumva, reversibil, mie mi-ar plăcea să-ți spun o mie de povești, tocmai pentru că îți place să asculți.

    Excursia mea in Portugalia este prima pentru care nu m-am pregătit. De obicei, citesc cam tot ce se poate, inainte de plecare.
    Am fost atentă la toate explicațiile fetei , dar nici ea nu putea să dea multe și amănunțite detalii, vorbind pentru prima oară românește in fața unui grup.
    Portugalia abia acum își construiește incărcătura emoțională pentru a o face comercială. Mă ințelegi?
    Turismul presupune multă pricepere in a vinde trări, emoțtii etc.., ceea ce la noi lipsește total.
    Zile frumoase, Ruxi!
    M- duc să-ți trimit un mail mai consistent.

    RăspundețiȘtergere
  7. Denisia,
    povestea are un tragism unic..chipul reginei Ineș, de pe sicriu , este cel descoperit după exhumare..este dureros să pătrunzi cu sufletul in teme atât de tulburătoare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cris, mulțumesc!
    S-ar zice că astăzi este ziua marilor iubiri!Spun asta după ce ți-am citit poemul!

    RăspundețiȘtergere
  9. CELLA, asta mă intrebam și eu- vezi, nimic frumos și unic nu există fără sacrificii, de orice fel.

    Poate că asta este regula adevărurilor. Oricare ar fi ele.

    RăspundețiȘtergere
  10. Maria,

    M-am tot intrebat și eu..
    De fapt, nu cred că doar iubirile ” aleșilor” presupun tragism.Toate adevăratele iubiri ard, pârjolesc, cer sacrificii, altfel nu sunt adevărate, sunt doar plăpânde incercări..poate că greșesc.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ei, dupa o calatorie de vis pe tarmuri lusitane, normal ca te reintorci cu un alt spirit. Si cu tolba plina de povesti de dragoste.
    Ma bucur ca te-ai reintors...

    RăspundețiȘtergere
  12. Florentin,

    Este singura poveste de dragostepe care am adus-o.
    Care chiar m-a tulburat prin tot ce cuprinde.
    Nu știu cum va fi fost preluată in poezie sau in proză.
    Cântată de un bărbat-Frederico Vinagre, imbrăcat intr-o capă intunecată,era tragică,dar fără suferință, ca un dor din adâncuri.

    RăspundețiȘtergere
  13. Tulburătoare poveste...

    Şi românii ar trebui să-nveţe să-şi vândă poveştile.

    RăspundețiȘtergere
  14. Sebra,
    Chiar asta discutam cuiva- cine ar trebui să invețe cum se vând , ambalate frumos, poveștile?

    RăspundețiȘtergere
  15. @Daurel,

    Dracula al lor știa să iubească!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Incertitudini,
    Toţi ar trebui să-nvăţăm. Tu ai făcut-o, spun asta pentru că ţi-am citit şi următorul articol. Tot mai puţini români îşi găsesc cuvinte frumoase despre România.

    RăspundețiȘtergere
  17. Sebra,
    Eu zic că este un mare păcat să nu-ți găsești cuvintele potrivite pentru a spune adevărul. Avem o țară frumoasă! Că nu trăim bine este o altă problemă..

    RăspundețiȘtergere
  18. Zic si aici: Dracula altora este mai al naibii decat al valahilor.

    RăspundețiȘtergere
  19. @ Daurel,

    Cam in același timp , vorbeam despre Dracula. Al lor iubea femeia. Pâna la a o inălța chiar după moarte.

    RăspundețiȘtergere
  20. Minunat, imi place tare mult cum povestesti, as sta cu barbia sprijinta in maini si as asculta zile intregi povesti de ale tale...

    Am citit si postarile mai noi, mi-au placut la fel de mult, ai un stil aparte...suav si neobositor, dulce si bland...

    RăspundețiȘtergere
  21. Salmi,

    Ești atât de drăguță! Mă bucur că-ți plac povestioarele mele!
    Scriu ce simt în ceea ce văd!
    Zile frumoase îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  22. Am citit povestea și atunci, și acum...Dacă tot ai pomenit de fado cu text istoric sau de legendă, pesemne că există cel puțin unul cu acest text. Nu-l știu, dar poate îmi dai adresa. Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  23. Mirela, Eu am ascultat în acea seară de care vorbea.
    A cântat una dintre cele două artiste. Nu i-am reținut numele.

    RăspundețiȘtergere