duminică, 13 februarie 2011

printre gânduri

 Cu lumina frunții netede, cerul trimite zâmbete  tandre..
 În snopi subțiri de raze calde.
Bradul din fața ferestrei își leagănă colierul de conuri.
În  verzi unduiri.
O coțofană, atentă să nu-și rătăcească  pantofii, caută firicele. Departe de zarva copiilor.
Vrăbii guralive se amestecă in zbor de porumbei.
Alb și verde rătăcit, răcoare și lumină, trecut și prezent.
Știut și neaflat.
Regret și speranță, duioșie , mângâind amăruie dulceață.
Gând și fior, potecă în hățișuri, valuri de șoapte.
Departe.
Atât de aproape.
Mai tandru cuvântul? Mai profundă simțirea?/
Crăciunița a refuzat să-și deschidă roșul bucuriei în decembrie.
 A râs , cu sufletul deschis,  în februarie.
Îți amintești examenele alea grele, când așteptai , auzindu-ți bătăile înfrigurate ale inimii, să vină cineva cu subiectele?
Așa este venirea fiului de departe!
Plecarea nu seamănă cu nimic..se rupe un stol de bucurii, se golește ceva..


 Valul este dorul mării de a săruta țărmul- Lucian Blaga

12 comentarii:

  1. Vai,Gina!
    Chiar acum stateam de vorba cu primul studentel din familiei,baiatul sorei lui Sorin.A avut prima sesiune.Emotii maxime din toate partile!
    Acum discutam!
    Sa va revedeti sanatosi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Astă seară a plecat şi-al meu.
    Iar peste vreo doi ani va pleca probabil şi mai departe.
    E greu. :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Angi,
    Pot să zic, fără să greșesc- este legea firii ca toți puii să-ți ia zborul..mai greu este să accepți, în totalitate .
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Arcadia,
    Ești abia la început.
    Este greu, zici..adesea este chiar dureros, dar mama știe că ei îi este foarte bine, dacă fiilor ei le este bine!
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dulce asteptare, in pofida emotiilor si a gandurilor care ne tin treze.

    RăspundețiȘtergere
  6. Irina,

    Atâtea gânduri, într-o singură clipă..dulce clipă, apăsătoare gânduri.

    RăspundețiȘtergere
  7. Se simte şi un iz primăvăratic în postarea ta, dar şi unul de tristeţe. Viaţa are şi legile ei nescrise, iar una dintre ele este aceea care spune că, în pofida dorului permanent, copiii se desprind de cuib şi se duc pentru a-şi căuta împlinirea ori mai departe, ori mai aproape. Nu se poate altfel.
    Gândurile mele bune pentru voi!

    RăspundețiȘtergere
  8. Daca n-ar fi plecarile, n-ar fi scrisorile, n-ar fi revenirile,...,
    n-ar fi povestile...

    RăspundețiȘtergere
  9. Cris,

    Înțelegem mult, păstrăm puțin, gândim în fel și chip, acționăm în funcție de o mulțime de factori- suntem un amestec atât de complicat..nu poți controla mai nimic din firea noastră, chiar dacă, aparent, așa crezi.
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  10. @Daurel,
    Știu că (mă) înțelegeți. Ați spus ceva atât de liniștitor..îmi este mai bine!
    Vă mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Tare frumos gandul lui Blaga, uitasem de el!
    Este adevarat, despartirile sunt dureroase. Cu toate astea, am observat ca de multe ori, tocmai distanta e aceea care ne apropie si ne aduce cu adevarat impreuna...

    RăspundețiȘtergere
  12. Ruxi,

    Și eu simt asta deseori, doar că depărtarea rămâne..mama o simte cel mai profund, este ca un gol imens..noroc că există mijloace prin care scurtăm distanțele!
    O seară frumoasă îți doresc!!

    RăspundețiȘtergere