marți, 8 mai 2012

PRAO

Încă un an școlar își trage  greu sufletul, încercând  din răsputeri  să  treacă hopul.  
Amărâta aia notă de trecere. 
Sau  corigențe cât mai puține. 
În ultimele patru luni  , pe fotoliul cel mai înalt de la MEC sau cum se va mai fi numind ,
 și-au  făcut de lucru doi  tineri domni, a umblat apoi  vorba că  o doamnă din învățământul particular, restanțieră pe la niște cursuri,   ar ținti funcția care pe vremea lui Spiru Haret  se numea Ministrul Școalelor. 
 Aseară  a apărut schimbarea- alt nume.
Media ar fi- un ministru  în fiecare lună.
 Cât de productive au fost strădaniile respectivilor domni, poți vedea  doar dacă tragi cu  coada ochiului, fie  zi, fie seară, pe străzile orașelor sau, mai cu seamă, pe multele  terase învăluite în     fum, muzică,  alcool .
 Acolo  se pregătesc cei mai  mulți dintre tineri.
 Prin clase, mai trec femeile de serviciu .
Cu mopul.
Cu niște ani în urmă, un fost președinte aducea în discuție modelul  suedez.
A trecut vremea, suedezii o duc tot mai bine, noi rămânem tot ce-am fost, asta în cazul cel mai fericit.//
O prietenă româncă,  stabilită  într-un oraș suedez , studentă pentru a doua oară, într-o specialitate foarte interesantă, mamă a două fete superbe, școlărițe,  povestea pe blog, cum  învață fiica ei cea mare  să intre în viață, pe ușa  principală.
 Iată-
PRAO sunt inițialele care vin de la o definiție ce vrea să însemne “practica pentru orientare profesională” și are ca menire în sistemul de învațământ suedez, obișnuirea copiilor și tinerilor cu felul în care se muncește aici.
PRAO e obligatoriu și inclus în anumiți ani școlari, la alegerea școlilor. Diana a făcut PRAO în clasa a 6-a și atunci au avut două zile. A fost la o gradiniță și a văzut cum se lucrează acolo cu copiii. Apoi într-a 7-a a avut tot două zile și a făcut PRAO la Poștă. 
A văzut cum se sortează corespondența și cum se împarte la destinatari. În clasa a 8-a se face o săptămână de PRAO, adică 5 zile. Au avut de ales dintr-o listă lungă de magazine, café-uri, gradinițe, fabrici, instituții. Diana a mers insa pe “mâna ei” și si-a ales singura locul. Voia un magazin sau un café și a găsit un café dispus să o accepte. Unul din zecile de café-uri din centrul orașului. A început de luni, azi e a treia zi.
Alți elevi fac în alte părți, majoritatea însa în magazine, café-uri sau grădinițe. Alții însă fac la spitale, la fabrici, la instituții diverse(poștă, pompieri, etc).
Ca să vă faceți o imagine despre cum arată un café în Suedia, pot să vă spun că e o combinație foarte reușită de cofetărie-patiserie-cafenea, unde se servesc prăjituri, foietaje, sanwich-uri diverse(vestitele smörgås-uri suedeze), cafele și ceaiuri de toate felurile într-o atmosferă foarte placuta. Fiecare café își are bucătăria proprie unde face prăjiturile, foietajele și sandwich-urile, și,  desigur, cafeaua, mereu proaspată și foarte gustoasă. Clienții sunt serviți la tejghea și fiecare merge cu tava pe care se află farfuriile și cănile la mese.
 La sfârșit.  fiecare își duce tava la locul unde se adună tăvile-niște cărucioare speciale.
 Nu se servesc băuturi alcoolice, nu se fumează. Fumatul e interzis în locurile publice în Suedia și e strict respectat.
Café-urile sunt populare pentru pauzele de fika, pauze la care suedezii apelează la 2-3 ore. Fie dimineața, praâz sau seara .
Ce face concret Diana la PRAO? 
Păi ăn afara de a sta la casă(unde trebuie să ai peste 16 ani,  ca să poți sta) face de toate: ajută la servit clienții, face prăjituri, așază vasele în mașina de spălat, șterge mesele, etc. De obicei, dacă “angajatorii” sunt multumiți de practicant, îl pot solicita pentru job de vară. 
In Suedia tinerii pot munci legal după ce au împlinit 13 ani și mulți fac asta. Nu pentru că nu ar avea bani, ci pentru că e un mod de a intra pe piața muncii, de a câștiga experiența, de a înțelege ce înseamnă să câștigi bani, de a avea ocupație peste vară si apoi desigur sunt si banii care pentru un tanar nu sunt chiar putini…
Daca ii place? Da, foarte mult. Desi imi spune că e obositor să stea atâtea ore în picioare . Că fetele de acolo o tot trimit să se odihneascaă și să mănânce, că lucrează prea mult .
 Iar mie imi place că înțelege, în sfârșit, ce inseamnă să muncești. 
Și da, practica se continuă în liceu(atunci e deja pe specialități) și in facultate, crescând proporțional perioada de practică cu trecerea dintr-un an ăn altul.
Aici practica este foarte frumos împletită cu teoria.//
tu ce spui?

22 de comentarii:

  1. Pe toata perioada studiilor, toti copiii mei au lucrat part-time, iar noi i-am ajutat doar cu banii de taxa pentru facultate. In rest, s-au intretinut singuri, si chiar daca i-am imprumutat cu bani, ni i-au dat inapoi. A fost dorinta lor, nu a noastra: ei au inteles, de timpuriu, ca daca muncesti, ai. Noi inca mai functionam pe baza unor principii carate in spate din Romania, dar incepem sa ne lecuim, incetul cu incetul. O societate in care fiecare isi stie exact competentele, oricare ar fi ele, este mult mai responsabila.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gabi,
      Cred că meseria cea mai grea, care nu se învață în nicio școală , este cea de părinte, niciodată nu știi dacă ceea ce ai făcut este corect sau dacă va avea urmări nedorite.
      Aleg , totdeauna, calea de mijloc- poate că noi , românii, suntem mult prea grijulii, creăm, fără să vrem , un fel de dependență biunivocă( n-o regret, este atât de dulce!!!) , dar nici ca vesticii- „îți dau, dă-mi„.
      Aș zice să punem pe umerii copilului, odată cu mâna duioasă și responsabilitatea zilei de mîine.
      Zic și eu..

      Ștergere
  2. In regimul trecut existau ore de atelier, ore de practica în fabrici, şantiere, institutii. Imi amintesc cu mare plăcere. Am invatat în acea perioadă (deşi era un liceu teoretic) o multime de lucruri practice, a căror cunoaştere mi-a mi-a fost de mare folos de-a lungul timpului. Din păcate copiii de azi sunt educaţi într-un total dispreţ faţă de muncă. Câştigul fără muncă şi cât mai rapid, indiferent de modalitatea de a a-l obtine, acestea sunt reperele tinerilor de azi. Şi de această dăunătoare atitudine, în proporţie de 80% politica şcolilor este de vină, de restul fiind invinuiţi, pe drept, părinţii care refuză să-şi mai responsabilizeze copiii, pe considerentul "că dacă ai bani.... totul merge. Nonvalorile au ajuns modele de urmat. Cred cu tărie că la capitolul educatie avem multe, multe lacune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aura,
      Obiectul de studiu„atelier”, devenit pretențios „educație tehnologică„ n-a lipsit niciodată din catalog.
      Lipsește ca activitate.
      Din mai multe motive: programă foarte slabă, lipsa specialiștilor, lipsa materialelor, chiulul celor plătiți să se ocupe de pregătirea elevilor etc.. După cum se vede, răul pornește de la adulți.
      Cum să apară și să se cultive interesul pentru muncă dacă la școală elevul află că poate lipsi fără să i se pună absențe, că „profesorul „ scrie și vorbește greșit, că el însuși nu prea trece pe la ore.
      Poate că vor veni vremurei mai bune.

      Ștergere
  3. Eu as zice ca, sistemul de educatie ar trebui modificat, din radacini.
    Obiectivul educatiei nu trebuie sa fie doar de a produce in fiecare an, noi cautatori de slujbe, ori noi tipuri de puslamale si de mitocani.
    La nimic nu serveste a te instrui, daca in procesul zilnic, ne distrugem mizerabil , unii pe altii.
    La ce ne foloseste -de exemplu- Fac. de Drept? Doar ca sa devenim avocati si sa prelungim ,,ad libitum’’ si excesiv – procesele-? La ce ne foloseste acumularea unui noian de cunostinte , daca ramanem, pe mai departe, echivoci si confuzi? La ce ne folosesc abilitatile tehnice si industriale , daca le folosim pentru distrugerea semenilor?
    Daca ne educam, doar cu scopul absurd de a ne urca pe pozitiile cele mai inalte din interiorul - stupului birocratic - inseamna ca suntem lipsiti de adevarata profunzime si ramanem , pe mai departe, superficiali , greoi si zabavnici , avand toate sansele de a candida, cu succes, la titlul de - LICHELE- 100%.
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dur, necruțător, dar adevărat, Luli!
      Citeam despre un avocat cămătar, despre un om de afaceri, care având un mare centru de panificație, și-a specializat lucrătorii cum să-i aducă profit, „umflând aluatul cu produse care scad sistemul imunitar al consumatorilor..

      Aud acum la radio că pe un aeroport asiatic,în geanta unui individ,s-au găsit cantități uriașe de pastile obținute din procesarea micile trupuri de copii morți sau avortați. Pastilele trec drept vitamine, energizante..
      Trăim vremuri ciudate.

      Ștergere
  4. Gina draga,
    Dorinta de a castiga bani multi pentru a trai si a ne distra, urgenta de a atinge succesul in viata, cautarea sigurantei economice si dorinta de a cumpara mult, pentru a ne grozavi in fata celorlalti, sa stii ca, ne buimaceste mintea si ne impietreste inima.
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate că de aceea se zice că banii, niște cerculețe, aparent insignifiante, pun în mișcare marea roată a lumii, înduplecându-i chiar șe pe zei..

      Ștergere
  5. Sa nu uitam nici societatea- viciata si deraiata- de la principii morale sanatoase. Cum este societatea este si materialul uman - execrabil.
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Poate că lumea noastră este iadul altei planete„-A. L. Huxley

      Ștergere
  6. nu vreau sa par ironic... nici ca am ramas ancorat in trecut...
    dar "atunci" aveam si practica (scoala generala, liceu) si munca in gospodarie, si munca la ferma, in vacante...
    tot PRAO, fara denumire...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, atunci, da, dar astăzi de ce nun prea este PRAO, aceasta-i întrebarea..

      Ștergere
    2. pentru ca astăzi sunt cluburi, internet, spa, maşini fiţoase, părinţi cu dispreţ faţă de oameni, şcoală şi muncă, de aceea cred eu că nu mai e PRAO!...

      Ștergere
    3. da, lumea se schimbă, depinde cât de bune sunt schimbările.
      Uf! îmi provoacă frică oamenii care disprețuiesc oamenii și munca..

      Ștergere
  7. Eu am o postare in care spun ...lasati copiii sa aiba copilarie.
    De aici si de la legaturile cu parintii vin toate cele bune si toate cele rele. Cu cat parintii sunt mai needucati , mai necalificati pentru societate , adica MAI PROSTI cu atat copiii ii vor intrece in realizari. Dascali sunt obligati sa lucreze ,, cu materialul clientului,,. Si nu au voie sa se atinga de material.
    Lipsa disciplinei din scoli si desfiintarea stagiului militar unde fiecare invata respectul si consideratia fata de cel de langa el fac ca generatiile din urma sa fie in mare masura ... degenerate.
    Sistemul cu gradinita pana la 7 ani, scoala primara 4 ani, gimnaziu 4 ani, admitere in liceu si bac ( fara treapta ) si admitere pe baza de examen in facultate cred ca e cel mai bun.
    Istoria este plina de genii care nu au facut in scoala hexani, calcul ADN, fizica cuantica aprofundat. Si toate stiintele se bazeaza pe ce au descoperit ei. Umplem creiere cu formule, definitii etc. de care ulterior nu se foloseste nimeni in activitate. Cand copilul a ales calea sa atunci acea cale sa o invete perfect. Un om multicalificat nu are nici o calificare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt de acord doar în parte cu tine. Cred că pot conștintiza momentul în care a început căderea, nu știu sigur câți ani sunt, dar în vremea aceea, în licee s-a intrat și cu nota 2, da DOI..
      Eram în comisie, am văzut listele. Era „ordin de sus„, ca toți tinerii să fie absolvenți de liceu.
      Toți luam bacalaureatul apoi, peste 4 ani.
      Acei oameni au ajuns părinți, unii sunt, poate, astăzi, prosperi oameni de afaceri sau orice altceva.
      Copiii lor sunt mulți dintre tinerii de astăzi..
      Partea a doua a problemei- ar trebui, cumva, să „țin partea „celor care sunt plătiți să-i învețe pe copii meserie. Foarte puțini își fac datoria, între timp, ca să rămână în învățîmânt , au „absolvit facultatea „.
      Sunt ingineri , aproape analfabeți.
      N-or fi toți , dar cei mai mulți sunt bătaia de joc a elevilor, chiulesc ca și ei, citesc presa în timp ce elevele se fardează, iar băieții joacă fotbal.
      Repet- s-ar putea să fie și oameni la locul lor printre ei, dar nu sunt majoritari, sunt „rara avis„.
      Totdeauna , relele încep de sus în jos. Peste tot.

      Ștergere
  8. Buna seara, doamna Gina! :)
    Eu sunt de acord sa se includa in programa scolara, PRAO, nu neaparata, pentru a invata copiii cum sa castige bani, dar ar pune in practica ceea ce invata la orele de curs. Teoria e una, iar practica e cu totul diferit.
    In practica te intalnesti cu atatea situatii care-ti impun un studiu mai aprofundat sa poti iesi din ele si atunci cu siguranta copiii ar fi mult mai dornici de-a invata si-ar disparea plictiseala si-ar frecventa cursurile cu mai multa placere, stiind ca tot ce invata le sunt utile, imediat, nu doar candva in viata. Pentru ca, nu tuturor copiilor le place scoala. Pe unii teoria chiar ii oboseste si li se pare inutila, in conditiile in care, locurile de munca sunt atat de putine si prost platite. Cred ca acest PRAO, ii v-a impulsiona sa invete mai mult si mai cu drag.

    O noapte linistita va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum ar putea să fie bine în școală, câtă vreme toate au scăpat de sub control, Ștef?

      Să avem un strop de speranță.

      Ștergere
  9. Gina,elevii nu prea vin la ore pentru ca simt ca ceva esential lipseste cu desavarsire in scoli...copii se plictisesc repede iar programa scolara este prea stufoasa si incarcata...stilul pedagogic lipsit de aportul imaginatiei de cele mai multe ori creaza un soi de lehamite...apoi cum vine asta sa-i tii lipiti de banci atatea ore ...solicitandu-le mereu atentia si bombardandu-i cu tot soiul de cerinte variate!?

    Iar invatamantul asta colectiv de masa cu 30 de elevi in clasa este utopic,o aberatie!Sa se lucreze cu grupuri restranse,maxim 15 elevi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur că eu sunt conștientă de toate..altcineva ar trebui să înțeleagă asta, și să acționeze.
      Să sperăm că schimbările recente vor așeza școala acolo unde îi este locul.

      Ștergere
  10. Răspunsuri
    1. Să sperăm că tot Da vor spune și mai-marii școlii, Oly!

      Ștergere