miercuri, 15 mai 2013

în zile ca acestea,


 când vechile credinţe, cu sau fără părerea noastră de rău, se dărăpănează, poate c-ar trebui să păstrăm un loc de cinste şi un adăpost respectat artei, cea din urmă dintre religiile omenirii.NICOLAE GRIGORESCU, 15 mai  1838/21 iulie 1907.


Locul  nașterii sale, Pitaru, se află la o aruncătură de băț de satul  bunicilor mei materni, Ziduri foarte aproape de Potlogi, unde Domnul  Constantin Brâncoveanu și-a construit un  frumos palat. 
În zilele de luni,  se făcea târg, nu știu dacă   s-a păstrat .Veneau țărani  de prin toate satele vecine.
Acolo și-a câștigat viitorul mare artist primii bănuți, vânzând iconițe zugrăvite  de mâna lui.

.
Când eram școlăriță, în manualul de citire era un  text , un fragment autobiografic..alte vremuri, alte texte.
Cât de repede uităm..

Cu acul ne-a crescut biata mama. Și o dată n-am auzit-o plângându-se sau blestemând, ori spunând vreo vorbă rea. S-a trudit sărăcuța de ea și a-nvățat singură să citească și să scrie ca să ne poată-nvăța și pe noi puțină carte. Că ce școli erau pe vremea aia?… De dimineață până în noapte muncea și ne îngrijea s-avem de toate.


 Într-o duminică, unul dintre frații mamei m-a dus cu bicicleta la Pitaru.
Amintirile mele  s-au  risipit, a rămas doar nostalgia  aninată  de imagini dragi- câmpul, drumul, râușorul Răstoaca,  satul, Numele Artistului..

Află mai multe  aici 

8 comentarii:

  1. Asa cum reusea el in cateva trasaturi de penel sa surprinda farmecul unei clipe din natura ,sau frumusetea omeneasca prin portrete,putini sunt.Extrem de sensibil artist N ,Grigorescu.Si foarte talentat!
    Nu am avut noi deschidere catre afirmare pe plan european,insa comparand cu pictura franceza din acea epoca,il gasesc mai sensibil decat Monet sau chiar Renoir,pe putin la fel de talentat precum Degas.
    Unii pictorii sunt extrem de tehnici,de elaboriosi..te uluiesc prin asa ceva si desigur abilitati deosebite de redare plastica. Dar se simte undeva un anume artificiu,o emotie oarecum prefabricata prin tehnica,intelect...spre deosebire de ei,Grigorescu se daruie direct cu o sinceritate si emotie tulburatoare...ramane consider cel mai reprezentativ pictor al Romaniei si acum dupa atati ani de la moartea sa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu-mi permit să adaug ceva după comentariul tău, zic doar că am văzut multe tablouri cu semnături ilustre și am avut exact senzația despre care vorbești-la străini am simțit multă „școală„, tehnică, elaborare.
    La Nicolae Grigorescu tablourile „ vorbesc„,au suflet, sunt foarte aproape de o realitate poetică!


    Uite, citește ceva aici-
    http://www.pressalert.ro/2013/04/luchian-grigorescu-sau-aman-intr-o-expozitie-eveniment-tabloul-vedeta-cu-o-poveste-de-iubire-in-spate/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu daca cineva a folosit vreodata aceasta expresie ,dar uite acum meditand am exclamat in sinea mea spunand ca Grigorescu avea "geniul sensibilitatii"

      ps:A parasit Academia in Franta tocmai ca era prea multa rigoare,tehnica...nu-l reprezenta,nu se regasea in normele ei didactice. S-a inscris in schimb in grupul artistilor independenti(Scoala de la Barbizon) care promova arta ca forma libera de exprimare si dragostea de natura,pictura in air-plein...
      Multumesc ,chiar am sa citesc...

      Ștergere
  3. ”Geniul sensibilității!„ ce frumos!
    Știi ce simt eu în multe dintre tablourile lui? versul lui George Coșbuc!
    peisajul câmpenesc, liniștit,vara în deplinătatea coacerii, drumul către casă, întoarcerea mereu în același loc calm,albul drumului, da, drumurile din afara satului sunt albe, deasupra cerul ocrotitor!
    O simplitate rostuită în nuanțe absolut firești, naturale!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai sunt suflete gemene,se inrudesc ,au numitor comun, o sensibillitate aparte,nu?
      Eu insa nu pot sa nu mentionez aici faptul ca intr-o perioada cu multe lipsuri ale vietii sale ,nu a putut picta.Grigiorescu spunea ca regreta acea perioada grea ,ar fi daruit spunea el multe lucrari minunate patriei sale.
      Pe de alta parte nu pot sa ma gandesc acum la cate talente se irosesc in tara asta datorita lipsurilor materiale,financiare.Pictura a devenit o arta chiar de lux,mai scumpa ca oricand.
      Uite, la Brasov s-a desfiintat fondul plastic,iar galerii de arta,exista doar una de stat ,si cateva particulare foarte dosite,si acelea nu stiu exact momentan daca mai sunt.
      Incredibil...ca si cu sculptura care nu este deloc sustinuta desi ne tot laudam cu Brancusi,parintele sculpturii moderne.Ce turism sa mai avem ?
      Na,uite ca tot la ofuri revin.

      Ștergere
  4. Da, sunt două personalități”solare„! Ce îi unește pe cei doi mari artiști este pasiunea pentru peisajul câmpenesc,idilic, de esență calmă, echilibrată..între cer și pământ, ființa umană are devenire, sens, dar și conștiința sensului devenirii sale.
    Îmi place seninătatea pe care o găsesc în tablourile lui Grigorescu, picurată frumos,în pastelurile lui Coșbuc- unite în diversitate!
    Nimic anevoios, totul curge, viața este surprinsă în echilibrul eternității sale.

    Da, din frumoasa lume a artei, trebuie să „cazi„, brusc, în realitate- câte talente se pierd, pentru că nu au norocul să fie descoperite, pentru bcă trăiesc în lipsuri, pentru că..,pentru că..

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoase cuvinte! Un mare artist şi un mare om. Ce tablouri frumoase ne-a lăsat ca moştenire. Păcat că cei mai tineri şti atât de puţine despre oamenii de seamă care au clădit cultura română. Iar arta, este tocmai cea care şlefuieşte atât de frumos sufletele oamenilor!

    RăspundețiȘtergere
  6. De ce suntem siliți să gândim și să spunem atât de des „păcat că..?„

    RăspundețiȘtergere