Stingheri sau în grupuri, porumbei repezi își încetinesc săgețile, oprindu-se în dreptul ferestrelor cunoscute, adună în grabă boabele presărate de mâini iubitoare, clipesc vioi a mulțumire, își desfac aripile curate și zboară.
Fără să se uite înapoi.
Fâlfâitul lor liber se pierde în lumina blândă a dimineții primăvăratice.
Stropi grei lovesc în geam.
Stropi grei lovesc în geam.
Aceiași porumbei sau frații lor își scutură umbrelele în dreptul pervazului. Nu cunosc spaima.
În zborul lor nu se simte frica.
Sunt liberi!
Cât din noi este zbor?
Cât din noi este zbor?
La întrebarea dumneavoastră,nu aș știi să răspund,sau poate că știu însă răspunsul nu e unul pozitiv pentru o zi de duminică...
RăspundețiȘtergereDar pot să vă mărturisesc ceva: Cu textul și melodia mi-ați oferit un moment de zbor.Mulțumesc!
Atunci cînd a citit "Un veac de singurătate" Eugen Barbu a exclamat : dacă aş fi scris eu această carte, aş fi murit de fericire.
RăspundețiȘtergereEste senzaţia pe care o încerc şi eu, (păstrînd proporţiile) citind minunatele tale postări.
În cîţi dintre noi există zborul ?
Chiar : în cîţi ?
Cât din noi este zbor?!
RăspundețiȘtergereMai puţin decât îmi doresc, mai mult din cât mi-ar trebui ca să mă simt confortabil în lumea în care îmi duc traiul cotidian... Recunosc, mai iau din când în când câte un contact dur cu ... solul, dar ... restul e plutire, zbor ...
Ieri, în incinta aeroportului din Bacău, am împărţit privirile-mi între ceea ce îmi e mai drag şi ... agitaţia-plutire, de smulgere, a pletelor unui mesteacăn - firavele-i visări tânjeau să îşi ia zborul...
O zi minunată, Gina!
Depinde de fiecare cat de mult si cat de sus vrea sa zboare. Important este insa sa ai aripi, sa nu ti le franga cineva mult prea devreme.
RăspundețiȘtergerecred ca primavara este anotimpul cel mai indicat sa gasim raspuns la întrebarea "cât din noi e zbor?" Natura care se trezeste, ne ofera zi de zi bucurii: o raza de soare mai mult ca ieri, primul tril de mierla, un boboc, prima barza, o floare, un cuib de rândunica... Devenim mult mai receptivi la ce se întâmpla în jurul nostru, viata devine zi de zi mai colorata siincet încet, simtim ca ne cresc aripi... Daca putem chiar si zbura? trebuie doar sa încercam...
RăspundețiȘtergereFrumose rândurile tale Gina!
Vera,
RăspundețiȘtergereSă mă scuzi că răspund așa târziu- m-a „picnit” răceala, tocmai când a dat căldura..
Dacă am găsit cuvintele potrivite zilei și o melodie frumoasă, pentru a -ți aduce zâmbet, chiar că este fain!!
Tibi,
RăspundețiȘtergereMă răsfeți!!
Se întâmplă rareori, dar se întâmplă, să găsesc metafore care îmi exprimă fidel starea de spirit, ca astăzi, de exemplu!
Știu ceva, nu știu de unde, dar îmi place-păsările au zbor, noi avem darul de zbura visând!
O zi frumoasă!
Danielle,
RăspundețiȘtergereAș zice că și zborul adevărat, zborul la înălțime, ne dă o perspectivă specială asupra relațiilor nostre,intre noi și cei dragi.
Îmi amintesc clipa în care, vizitându-mi fiul, a venit și momentul despărțirii-el a rămas dincolo de intrare, eu plecam, greu de povestit- suntem îngeri cu o singură aripă spune cineva..
O seară frumoasă îți doresc!
p.s.mesteacănul din fața ferestrei mele se simte stingher într-o primăvară incertă..
Cati,
RăspundețiȘtergereMi-au venit în minte vorbele cuiva, redau esența- deosebirea dintre noi și păsări- fiecare pasăre are penaj propriu, special, nu împrumută nimic de la nimeni.
Poate că asta ar trebui să învățăm de la ele- să zburăm cu aripi proprii!
Carmen,
RăspundețiȘtergereAnotimpul meu preferat este toamna., dar totdeauna am simțit că ea n-ar fi atât de frumoasă, dacă, întâi n-ar fi fost primăvara.
Ele două sunt la fel de explosive, în nuanțe, zboruri, speranțe.
Eu asociez zborul de primăvară cu jocul copiilor- în sinceritatea lor curată, ei transformă jocul în zbor! Fără nicio direcție, doar senzația de libertate.
Toamna este anotimpul zborului lent, către căldură, către altceva.
Ador aripile deschise!
O seară frumoasă !!
@ Gina,
RăspundețiȘtergere„ Cât din noi e zbor ” ?
Cât vrem noi să fie ! Aici măsura nu o dă centimetrul sau gramul ci VOINTA omului , a celui ce vrea cu adevărat să ZBOARE dar nu oriunde ci intr-o directie bine definită . A zbura la intâmplare inseamnă sinucidre curată si chiar asta asteaptă sacalii si ulii cei lacomi : să ZBORI aiurea !
P.S.!
La postul anterior,din graba mea deja cronică, in loc de PATRU am tastat CINCI si nu a apărut linkul dorit , http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/03/24/ALIOȘA-blog-la-ceas-aniversar .
„ Gustul libertătii” a fost pe buzele si-n mintea tuturor basarabenilor cu 93 de ani in urmă , pe 27 martie, dar ZBORUL lor a fost intrerupt brutal de maleficul Stalin câtiva ani mai târziu .
LA MULTI ANI BASARABIA, pământ românesc !
Cu stimă , Alioșa.
@Alioșa,
RăspundețiȘtergereÎn momentul ăsta chiar am o nedumerire- știm , cu adevărat, totdeauna, direcți zborului?
Eu nu sunt prea sigură..
Mult din noi este zbor - datorită gândurilor şi imaginaţiei. Cel puţin aşa îmi place să cred. Şi zburăm în fiecare zi, fără să avem niciodată rău de înălţime...
RăspundețiȘtergereGânduri bune, Gina, un început de săptămână cât mai bun să ai!
Cris,
RăspundețiȘtergereȘi când obosim, găsim un catarg , ne odihnim, pentru o clipă, gândurile, speranțele, ne desfacem aripile și o luăm mereu de la capăt!
Așa vreau să cred că se întâmplă!
O seară bună!
Mi-ai adus aminte de anii tineretii. Am simtit sentimentul unor timpuri nostalgice. Oare sa fi avut atunci aripile mai intanse?
RăspundețiȘtergereIncerc un raspuns: prea putin!... Si asta tocmai pentru ca prea mult din zborul nostru e imaginatie si prea putin realitate.
RăspundețiȘtergereCred ca pentru multi dintre noi, zborul inseamna libertate. Dar libertatea este infrangerea fricii si asumarea riscurilor de a merge inainte. Imaginatia nu presupune nici un fel de riscuri, e insasi definitia sigurantei si a controlului.
Spunea cineva mai sus ca zborul nu e zbor decat daca are o directie bine definita. Eu mi-l definesc exact invers: adevaratul zbor si singurul (pentru mine) este tocmai cel fara directie precisa, asa cum numai vantul ne stie purta.
O noapte buna, Gina, cu mult drag!
Gina,
RăspundețiȘtergerePertinenta intrebare. Cred ca in mod teoretic, ar trebui sa fim mai tot timpul 'in zbor'.
Practica, ne omoara, ca de obicei...:o)...
Florentin,
RăspundețiȘtergereNu te-am mai văzut de ceva timp..pe unde zbori?
p.s.Cred că ar trebui să știm cum să ne ferim din calea celor care se pricep doar să frângă aripi. Ne-am păstra , măcar, direcția zborului .
O zi luminoasă într-o primăvara incertă îți doresc!
Ruxi,
RăspundețiȘtergereTe-am citit și mai devreme. Acum,dimineața are ochii plânși, este încercănată și cenușie. Cum să zbori într-un spațiu pe jumătate gri? Către ce?
Îți dau dreptate- las imaginație să fugă încotro vrea ea, m-aș opri pe un țărm însorit, cu piciorele goale prin nisipul proaspăt rânduit, aș asculta valurile, aș privi pescărușii și mi-aș asculta propria-mi muzică.
Mi-e dor de senzația depărtărilor!!
O zi frumoasă, draga mea prietenă realistă într-o lume care și-a pierdut cârma!
Eu cred ca depinde de noi cat este zborul.Trebuie sa ne dorim sa zburam si vom reusi.
RăspundețiȘtergereIrina,
RăspundețiȘtergereCe sau cine suntem noi, de fapt, în lumea asta?
Zicem des- ”mi-a zburat gândul”,” mă poartă gândul”, ”m-a furat gândul” „zburam de fericire”..trăim mai mult în închipuire..
Astăzi așa simt.