luni, 9 martie 2009

punct si de la capat

Dupa atata rasfat, cu flori de import sau culese de prin zavoaiele autohtone, oferite sau promise cu lacrimi in ochi, pentru cand se va da al treisprezecilea salariu/sporul de vechime/diurna pentru deplasarile trecute/prezente/viitoare, barbatii au scapat basma curata.

Babele, cu chiu cu vai, si-au dezbracat cojocelele cam sifonate . Le-au agatat pe cate o creanga , scapata , ca prin minune , de sub toporul elvillei- o persoana care si-a inceput afacerea cu un dolar. De imprumut.

Au ramas in catrinte si in ii.

Cele care au fost prezente, la timp, in cabinetul medicului de familie, se tin bine.
Nu le inteapa romantismul . Nici inima.
Daca au mai luat, preventiv , si calciu , chiar sunt vioaie.
Si-au suflecat manecile si - directzia bucataria!Trebuie sa pregateasca, din-te-miri- ce, felul traditional al zilei.
Sosesc, de multe ori fara sa se anuntze, vanturile alea , cu ochelari fumurii, de la miazanoapte.
Ca lor nu le pasa de criza.Vin in control.
Si romanca, gazda buna si ospitaliera , s-a mai modernizat. In loc de paine si sare, nu poate sa ofere cele 41 de pahare cu vin direct pe burta goala. Macar un castronel cu 'macinici' sa aiba si ea..
Mai putini covrigi. Mai multe gauri. Cu scortisoara si miez de nuca.

Pana la controlul viitor, sosesc si mieii.
Cel gras se ia direct din turma lui Bucur, care si-a schimbat, intre timp , numele. Si ocupatia. A devenit patron. La steaua. Care, cand rasare, cand apune.

Asa este lumea- schimbatoare- pleaca ai nostri, vin ai vostri.
Noi ramanem.

Tot aici.

10 comentarii:

  1. Gina, citind cele scrise aici de tine, "un ochi plange, altul rade"...
    Cu ultime baba, cea de azi, Dochia si-a lepadat toate cojoacele si promite sa lase primavara sa ne convinga de prezenta ei.
    In rest, traditiile mucenicilor s-au conservat si cu ele mergem inainte, chiar daca mersul ne e mai impleticit si mai slabit din cauza zimtilor crizei...
    Ma gandesc ca mieii ar putea veni si din import, ca membrii destoinici ai UE...
    Chiar daca nu toti dintre noi se indentifica in "razboinici ai luminii", sa incercam totusi sa nu facem umbra pamantului degeaba, doar cand e aerul devine jar...
    O zi cu mult soare, doar cu lumini si fara umbre!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pescarusule!
    In zborul tau, vezi de toate.De asta gasesti calea de mijloc; cu traditii luate din mers, cu miei de import, daca autohtonii au devenit berbeci , cu bune si mai putin bune.
    Esenta este sa nu facem umbra pamantului degeaba.
    Multumesc! O zi frumoasa si tie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ginutza, si eu sint in soc :)) Nu-ti ascund ca, printre variantele de titlu, m-am gindit si la "punct si de la capat", pentru textul meu. Am renuntat doar pentru ca am vrut sa-i dau o tenta mai haioasa, tocmai pentru ca "dupa" scriam lucruri serioase. M-a uns la suflet, oricum, ca am fost "gind la gind". M-a uns la suflet si textul tau, mai ales ca l-am citit papind cu pofta niste "macinici" de Mucenici :)
    Si mi-a placut la nebunie hotarirea cu care ai trasat finalul, sa stii. Eu asa am vazut-o, luminoasa, nu resemnata - si subscriu :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Lav, stii vorba aia..cine se aseamana se aduna; asa traduc intamplarea noastra.
    Ma bucur ca ti-am sporit pofta!Si-mi place ca , desi lumea se modernizeaza, ramane loc si pentru " traditionalisti".
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. concluzia ta gina tine de o mandrie indreptatita asumarea caracterului, trasaturilor si sufletului tau, mi-a placut incursiunea in gandurile dintre sfarsituri si inceputuri insa mai presus de toate concluzia e ca o caracterizare pe care imi place sa o citesc si recitesc spune mai multe dincolo de cuvinte
    sper sa junga mesajul meu am impresia ca s-au inchis ceva usi nu reusesc sa-ti trimit mesajele mele :(

    RăspundețiȘtergere
  6. of... mucenici... :(
    mi-ai facut pofta... dar voi supravietui stoic. :) si asa nuca este grea... ca toti strugurii... pardon, aia erau acri...

    imi place textul tau. este vivace. nu stiu de ce, in ultima vreme te-am simtit putin trista... nici nu stiu ce cuvant sa folosesc. am niste simturi destul de agere. dar azi imi pari asa cum te stiu... chiar daca nu te stiu de mult. :)

    ma duc sa beau macar un pahar de vin.... gggggg.

    cin-cin!

    ps. ce ai vrut sa spui cu "ce mare si ce mica este lumea", de pe postul cu trandafiri??

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna dimineata, Gala!
    Inceputuri, sfarsituri, da,o vesnica miscare -inainte, chiar si inapoi si tot asa..aparente schimbari, unele de circumstanta.pana la urma, conteaza cine esti tu si ce reprezinti in vartejul asta al lumii.
    Multumesc pentru vorbele frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  8. Lumsa, cat de bun psiholog esti!
    Sa-ti spun ceva- fiul meu cel mic( are 28 de ani) imi spune adesea ca am vocatia tristetii..
    vezi? asta este- zile si zile, intamplari si intamplari.
    Iti multumesc pentru gandurile spuse!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. :)n-are de a face cu psihologia... doar cu niste simturi hiperactive. functioneaza in toate directiile si din toate directiile... iar mie imi place mult.

    iar vocatia aceea... si eu o am.

    :) :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Lumsa, iti multumesc ,pentru ca- gratie simturilor tale hiperactive- ma intelegi, asa cum sunt.
    Tristetea este o forma speciala de traire, nu?

    RăspundețiȘtergere