joi, 30 mai 2013

să nu gândiți

 niciodată  că după moarte veți moșteni împărăția pe care  n-ați trăit-o  încă pe pământ. Arsenie Boca



Că se răsfață pe o jumătate de lună, că durează  doar o zi, de dimineață până seara târziu, orice excursie este,  până la urmă, opțiunea fiecăruia.
Îmi plac  excursiile!
Bineînțeles că îmi plac cele bine organizate, dar nu toate sunt la fel, deși, dacă îți asumi rolul de conducător și pretinzi  și  o sumă deloc de  neglijat, ar trebui să-i faci pe oameni să-ți fie recunoscători. Sau să povestească frumos..
Nu insist asupra acestor detalii.
Vorba este că, ademenită de  prietenele mele, duminică în zori- dormeau liniștiți și maidanezii, la care m-am tot  gândit cu groază- m-am prezentat  la locul de întâlnire, chiar ceva  mai devreme. 
Cum niciodată socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, locurile care ne reveneau erau în spatele autocarului, ghida, o tipă  arțăgoasă, deși voia să pară evlavioasă, nu prea ne-a convins că  are aplecări   dintre cele cucernice, mai ales că a uitat să ne  elibereze chitanță pentru  suma  primită cu vreo două săptămâni înainte.

Cu chiu , cu vai,  autocarul a pornit cu mai bine de o jumătate de ceas întârziere, că de, ăștia suntem noi, n-o să învățăm punctualitatea, cum nici caii bătrâni nu învață să meargă în buiestru.
Satele argeșene  au primit baia de sâmbătă seara, drumul este curat, au înflorit livezile, râd printre uluci bujorii bucălați în toate culorile, picură frumos, ca-ntr-o zi de sărbătoare.
 Autocarul  mângâie panglica  șoselei, se ivesc  semețe coamele  verzi ale munților, Jiul taie  Merdionalii între Parâng și Retezat,  intrăm în defileu, râul se face un firicel,  verdeața inundă locurile, șoseaua paralelă cu apa lui taie maluri în piatră, păduri bogate de  foioase  acoperă stâncile.
 Ajungem la mănăstireaLainici. Frumoasă zidire!
 Slujbă pe măsură, primim mir, ouă roșii și cozonac, oamenii  te privesc în ochi când spun Hristos a Înviat!
Ne închinăm la  Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, cumpărăm  suveniruri.
 Priviri de bun- rămas ..
 Caldă și frumoasă pace se revarsă peste  oameni și locuri.
 Aici se ascundea Tudor Vladimirescu , ne amintește vocea  ghidei, oricum, o să citesc acasă ..uite aici-.
Ne încadrăm pe șoseaua încă paralelă cu Jiul,  drumul coboară  și urcă, plouă mărunt, munții mângâie norii,  Jiul își tot șopotește povestea, ador peisajul verde, galben curat, a fugit soarele, norii se adună, o răpăială  încețoșează  totul, ne apropiem de Petroșani.
Peisajul se schimbă, orașul pare amorțit, au dispărut culorile,  mici pete verzui  se strecoară pe lângă balcoane  vechi,   murdare,   ferestre  sparte,  străduțe obosite.
Parcă timpul s-a oprit.
 Obosită așezare..
Coborâm  în Depresiunea Hațegului, pe valea Sreiului. 
Covoare de verde curat, drum liniștit, case  vechi, case noi,  răpăie ploaia, popas forțat, prea multe mașini. 
Ajungem la Prislop.
Se revarsă iarăși norii, râde  știrb soarele, mulțimea se împrăștie, cătă lume! Toate
vârstele urcă spre mormântul  mereu amintitului cu speranță Arsenie Boca. Brazii se leagănă  ușor în foșnet duios, pâlpâie în candele luminițele speranței, 
  Mulțime de flori,  o mare de crini imperiali,  bujori, garoafe,  ciclame.
Lumea așteaptă   tăcută,  îți umpli apoi bidonul din izvorașul  care primește   zvăpăiat  monede și bancnote, omul este darnic, uită de toate,  rostești în gând dorințe adânci.
La drum!
Soarele a dispărut, plouă, drumul  taie munții, lăsăm în spate culmile  albite de ninsoarea trecătoare, se zărește Sibiul, pe la 18 și vreo douăzeci  trecem în grabă, plouă, ne întovărășim cu Oltul..
Ajungem la mânăstirea Cornetu
Aceeași grabă!
Interesantă bisericuță. Citește aici!
  Impresionantă ușă are altarul-  ce minunăție  de  broderie aurită! N-am mai văzut nicăieri o așa  bijuterie.
Să întreb- nu am pe cine..
În spatele mânăstirii, un mic cimitir. Îmi atrage atenția o cruce, citesc, mă pripesc  în interpretare, recitesc, mă înfior măi Lenuță, măi Lenuță, când mai vii pe potecuță.
Da, ea s-a dus,  el știe că timpul  nu se întoarce..Profundă filozofie , în  simplitatea ei populară! 
 Profundă și dureroasă..
În autocar este liniște, toată lumea   scuzat  ieșirea șoferului, care, deși bun profesionist,  are probleme de comunicare..printre brazi, se zăresc turnurile Mânăstirii Cozia, mă gândesc la Umbra lui Mircea, ascult  susurul  înăbușit al Oltului, repetând  numele  bătrânului Domn.. curge drumul, curge istoria, toate curg..//
 Urmează un moment cam anapoda- deși  este destul de târziu, ar mai fi ceva până la miezul nopții, s-a lăsat frigul, ghida propune  un popas..ai înțeles, pentru micii de Dedulești. 
Mici și bere, sfinți și cugetări,  așa suntem noi, balcanici din fire,  trecem ușor peste toate, uităm sau pierdem măsura. Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. Arsenie Boca.

un dar muzical de la modart:




14 comentarii:

  1. Cred ca melodia Nanei se potrivea perfect calatoriei...
    Fain ,fain dar ce mici cu bere...asta e filozofia omului atat de bine impamantenit!Nu neaparat a romanului.
    Pana la Dumnezeu e cale lunga....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă spui tu, preiau cu plăcere melodia Nanei!

      Bine zici-drumul către Lumină cere suflet,dăruire.Cum să le chibzuim pe toate?

      Ștergere
    2. E genul de melodie fina care curge liric prin anumite pasaje de simti toate ipostazele timpului: trecut, prezent,viitor ... la fel se invalmasesc stari temporale subtile cand mergi in excursie cu autocarul Lasi mereu ceva in urma(trecutul)vezi mereu ceva nou(prezentul) si desigur obiectivul final ce tine psihologic de aspiratie,speranta,viitor!
      Inchide ochii si asculta melodia reamintindu-ti traseul...

      Foarte interesanta afirmatia parintelui Arsenie Boca din inceputul articolului!Eu as accentua-o in rosu visiniu!Compozitional,ar ritma cu anume continut cromatic din unele fotografii.In rest ai dominanta cromatica rece.

      Reflexe de dincolo deci sunt aici! Daca nu poti rezona cu ele aici ,atunci nici dincolo nu e posibil...cam asa interpretez eu.

      Ștergere
    3. ai dreptate! Este absolut superbă, exact asta am făcut, am închis ochii, am revăzut cu gândul, am ascultat cu inima. Este o stare absolut extraordinară. Este de neprețuit clipa!- timpuri paralele,o mare și curată liniște!

      Întrebări? o mulțime! răspunsuri? nu știu..

      Ștergere
    4. E super senzitiva melodia!Iar Nana are exact acea voce si acel stil suav care se potriveste manusa.

      Vezi, e ma bine cu ritmica de rosu caramiziu!
      Armonic.Ma bucur ca te-ai gandit sa repeti crromatic la mijloc si la sfarsit.Corect!
      Un mare 10 de la mine!

      Ștergere
    5. " timpuri paralele,o mare și curată liniște!"
      fr frumos ai zis...vis de aur este!

      Ștergere
    6. Nu-s intrebari...e simplu,trebuie regasita emotia omeneasca,ea este insasi acea scanteie divina!

      Ștergere
    7. Punctul culminant se identifică, neașteptat, cu acea stare de echilibru interior.

      Ștergere
  2. Bună seara, doamna Gina!
    Mi-a plăcut mult de tot să vă ascult impresiile din excursie! Peste cele câteva neplăceri pe care le-aţi intâmpinat, cred că a fost frumoasă excursia şi v-aţi simtit bine şi asta-i cel mai important. Foarte frumoase locuri aţi vizitat, se vede asta în fotografii.
    Vă mulţumesc mult, pentru că aţi împărtăşit cu noi.
    O seară minunată vă doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ștef,
    Avem niște mănăstiri atât de frumoase, iar drumurile către ele sunt extrem de interesante. Păcat că nu se organizează excursii coordonate de către profesioniști.
    Oamenii amestecă lucrurile.
    Eu sunt o persoană adaptabilă, nu prea fac mofturi, ador drumețiile.
    Mă supără atitudinea unora, care nu învață că omul trebuie respectat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doamna Gina, Doamna Gina,
    Tare ma bucur pentru spălarea asta de spirit, ...chiar daca a fost in grabă. Printre randurile scrise...mi-ai transmis trăirile.

    RăspundețiȘtergere
  5. Hei! bine ai revenit, domnule Profesor! totdeauna o să-mi amintesc că ai stăruit să-mi fac un blog, când nici măcar nu știam că există.
    Da, sunt zile în existența noastră, când nici nu-ți dai seama cât de valoroase sunt, decât atunci când, fără să vrei, le compari cu altele.

    Aseară, am asculta Flautul de aur!
    cât de ușor te poți îmbogăți!

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Gina, ai avut totusi o calatorie frumoasa. Partenerii de drum nu ii poti alege intotdeauna. Insa am vazut din reportajul tau, ca ai ajuns in locuri de suflet cu adanca vibratie romaneasca."Pe culmea cea mai înaltã a muntilor Carpati, se întinde o tarã mândrã si binecuvântatã între toate tãrile semãnate de Domnul pre pãmânt." Mi-a venit in minte citatul acesta al lui Nicolae Balcescu. Chiar daca vremea nu a tinut cu voi si ceilalti calatori au pornit la drum cu alte perspective, ai avut niste momente frumoase, vazute de tine cu ochii calatorului insetat de frumusetea naturii, a oamenilor si a locurilor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Oameni suntem,între și printre oameni trăim.. dorința mea n-a fost să-i surprind în ipostaze nedorite, ci să mă „spun „ pe mine.
    Și să arăt că avem locuri minunate, pe care toți ar trebui să le vedem.
    Și străinii să le vadă.
    Ei „reconstruiesc„ pietre, amintiri și apoi le vând bine..
    Excursiile noastre se fac la întâmplare..și scopul lor nu este de prea multe ori „pozitiv”.

    RăspundețiȘtergere