Un fel de răspuns la această întrebare găsesc în una din vechile mele notițe, care cred că poate interesa pe mulți dintre numeroșii noștri cititori.
Din rândurile de mai la vale se va vedea că poate cineva deveni revoluționar și om politic nu numai prin vocațiune, ci și prin noroc. Se va vedea cum, dintr-un copil care era hotărât să se devoteze altarului credinței, poate ieși un brav slujitor al unui altar și mai sfânt — altarul libertăților publice.
Celebru?unul care începe să trăiască după ce a murit.
Voiești să cunoști lucrurile? Privește-le de aproape.Vrei să-ți placă? Privește-le de departe.
Opiniile sunt libere, dar nu și obligatorii.
2012 este anul Caragiale- 100 de ani de la moarte. 160 de ani de la naștere.
Boborul
..mărirea și importanța statelor nu se judecă după extensiunea și durata lor, ci după rolul mai mult sau mai puțin strălucit pe care l-au jucat în complexul universal.
Mandatul Mandatul este visul,
Un vis realizat,
Când fără-ntârziere
Îl iei şi l-ai scontat.
Atunci de bucurie
Să joci, să cânţi te-apuci,
Şi ca să fii mai comod,
Te laşi numa-n pap
Nimica nu te doare,
Şi totul meprizezi,
Căci posedezi mandatul
Şi mergi ca să-l scontezi.
Da! da! el să trăiască!
Sau daca nu, murim;
Căci fără dânsul oare
Putem noi să trăim?
Amor şi fericire
Le ai în buzunar,
Când ţi-ai scontat mandatul,
Şi nu mai ai habar.
Tutunul abundează,
Ţigări de Bektemis –
O! te realizează
Mai iute, dulce vis!
Unică consolare!
O! Preaiubit mandat,
De tine toţi slujbaşii
Viaţa ne-am legat!
La minister cu toţii,
Mandatul să luăm,
Să ni-l scontăm degrabă,
Şi-apoi… să ne-mbătăm!!!
Nu e comedie, e tragedie... Să nu se schimbe nimic într-un secol și jumătate...
RăspundețiȘtergerepentru că „ din această dilemă nu putem ieși„..
Ștergere"... daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo..."
RăspundețiȘtergere..„ dați-mi voi să vă spun că toate zbuciumările dumneavoastră sunt numai și numai chestii personale, și când vin asemenea persoane..„..chestii de tarabă, onorabile! daraveri de clopotniță, domnule!„
ȘtergereColecție grafică- aici
RăspundețiȘtergerehttp://www.personality.com.ro/caragiale.htm
Gina, nu ştiu de ce, dar, deşi Caragiale este unul din favoriţii mei, de câte ori îl citesc simt o tristeţe adâncă ascunsă sub umorul de suprafaţă.
RăspundețiȘtergereDiana,
ȘtergerePoate , pentru că personajele sale, fie din schițe, fie din comedii, trăiesc , deopotrivă, comicul și tragicul , între ele, granița fiind acea transparență pe care o0 numim-râsul/plâns.
În vremea Maestrului, adversarii politici erau parcă mai simpatici, își vorbeau cu „stimabile„, autorul însuși recunoștea că nu urăște niciun personaj, le privește pe toate cu un fel de îngăduință, e drept, ironică, dar nu tăioasă.
Când ești spectator, fără să vrei, te gândești la spectacolul vieții-arogant, disprețuitor, grotesc.
Astăzi, altele sunt formulele de adresare, altul este tonul.
Râsul se transformă în tristețe.De aici , până la plâns, nu este decât un pas.
Așa văd eu lucrurile.
I.L. Caragiale mi-a dat mereu impresia unui om trist si amarui, ca dulceata de cirese amare...probabil ca si din cauza aceasta mi-a placut si continua sa imi placa atat de mult...
RăspundețiȘtergereVera,
ȘtergereDa, ai spus ceva foarte interesant- Caragiale este cel mai mare creator de viață, așa cum este ea- dulce/amară!
Nu așa o simțim în fiecare clipă?
Mulțumesc!
Seară frumoasă îți doresc!
Vad personajele lui Caragiale in trecut prezent,dar din pacate pentru noi si viitorul le apartine tot lor.
RăspundețiȘtergereAngi,
ȘtergereEste un slogan-Viitorul sună bine..
Buna draga Gina:
RăspundețiȘtergereMa bucur foarte mult de reamintirea din acest post. Da, anul Caragiale - desi parca fiecare an este anul Caragiale, dovada si longevitatea acestui mare scriitor.
Numai bine!