La jumătatea lui ianuarie, îi adun de pe rafturi cărțile.
Recitesc de toate- poezie, proză, teatru, publicistică, fragmentarium, corespondență, literatură populară.
De fiecare dată, cu aceeași sfioasă stare de începătoare..
Îmi plac cele trei volume editate de Academia română- sunt cărțile mele de suflet!file moi, calde, coală gălbuie, litere mici..
De pe ochi ridiciDe pe ochi ridici închisă
Languroasa, lunga geană,
Rai de fericiri promise
Și de tainică dojană.
Și-ți pui degetul pe gură,
Sfătuiești și ameninți
Și îmi dai învățătură
Să ne facem mai cuminți.
Atunci brațul meu cuprinde
Mlădiosul tău obraz:
„Mâini vom fi cum vei pretinde,
Dar cum sunt, mă lasă azi.”
Astfel lupt cu-a ta mustrare
Ceasuri, zile, săptămâni,
Și mereu a mea-ndreptare
O amân de azi pe mâini.//
Ne reamintim, fie chiar și doar o singură dată pe an , că MIHAI EMINESCU a fost și un foarte bun jurnalist.
Din volumul III OPERE- Publicistică, m-am oprit la articolul Patologia societății noastre, din care am selectat un paragraf- pagina 439.Moravurile publice , spiritul public la noi au luat o direcțiune foarte periculoasă și partidul care ne guvernează de patru ani de zile a contribuit foarte mult a le altera. Dintr-un principiu tutelar, principiul egalității înaintea legii, s-a făcut o armă de război între clase; toate condițiile sociale s-au surpat și s-au amestecat într-un fel de promiscuitate; tradițiunile țării s-au uitat cu totul; o nouă clasă guvernantă s-a ridicat, fără tradițiuni și fără autoritate, încât țara cea mare, temeiul și baza naționalității noastre, nu-și găsește conștiința raporturilor politice cu cei ce o guvernă, drepturile politice nu mai sunt răsplata unui șir de servicii pe datini, ci un instrument de ambițiune, de îndestulare a intereselor particulare..
Niciodată în țara noastră nu s-a văzut clasă guvernantă mai prosperă, mai gras retribuită și mai îngrășată ca această clasă guvernantă de astăzi, răsărită din pământ, fără să ne putem da seama cum, pe când generalitatea oamenilor de muncă suferă de strâmtoare.
....................................................................................
Dacă nu se va opri în drum și nu se va schimba, ea are să facă multe victime, chiar în partid. Câte scandaluri n-a produs deja, pe cari presa independentă le-a semnalat?
Și n-ar fi nimic dacă efectele ei s-ar mărgini la câteva individualități fără greutate și fără valoare.
Răul cel mare este că atinge inima țării, moralitatea publică...//
LA MULȚI ANI spiritului nostru național!
Gina, oare este vorba de o îtoarcere a societăţii noastre în timpul lui Eminescu, sau Eminescu transmite acest mesaj, oglindă a prezentului?
RăspundețiȘtergereAurora,
ȘtergereScuze pentru întârzierea răspunsului- am avut o dimineață plină.
Astăzi, mă străduiesc să răspund cu vorbele Poetului și gânditorului Eminescu. Citez din
„Visul Dochiei, Poem într-un act..Oștenii noștri, comedie în trei acte-„”Oare un stejar pe care-l rupi de la rădăcină și-l sădești în mod meșteșugit într-o grădină de lux, are viitor?
Oare neamul nostru, cu toată trăinicia rădăcinilor, are viitor când trunchiul e rupt de întreg trecutul nostru și răsădit în mod meșteșugit în stratul unei dezvoltări cu totul străin?
Este o întrebare la care nu îndrăznim a răspunde.
Dumnezeul părinților noștri să aibă îndurare de noi.
Mulțumesc, Aurora!
Domnul
Azi ar fi fost ziua LUI.
RăspundețiȘtergereÎi urez spiritului său nemuritor să fie mereu prezent în sufletul și în mintea românilor. Ar fi o șansă...
Zina,
ȘtergereEste ziua Lui!
Doar că în această zi, noi suntem triști..Eu am încredere în spiritul național!
Atat de actual chiar si astazi... dar presa numai independenta nu e...
RăspundețiȘtergerehttp://aliosapopovici.wordpress.com/2012/01/08/adevarul-despre-eminescu/
@,Crengu,
Ștergeremulțumesc, voi citi imediat!
cu drag de Eminescu!
RăspundețiȘtergereMihai Eminescu - Şi Dacă...
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
Ottilia,
ȘtergereCu același mare drag-
Mihai Eminescu - Numai Poetul
Lumea toata-i trecatoare,
Oamenii se trec si mor
Ca si miile de unde,
Ca un suflet le patrunde,
Treierând necontenit
Sânul marii infinit.
Numai poetul,
Ca pasari ce zboara
Deasupra valurilor,
Trece peste nemarginirea timpurilui:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde pasari ca el
Se-ntrec în cântari.
Poezia are nevoie de recitatori!!!!
RăspundețiȘtergereImi aduc aminte cu mult timp in urma de o emisiune culturala in care se canta,dansa si recita poezie...dupa un moment muzical impresionant,Mariana Buruiana a interpretat o poezie,momentul ei m-a ravasit total,am gasit ceva mai mult ca expresie decat muzica insasi putea oferi!!!
Imi aduc iarasi aminte de o emisiune a regretatului Adrian Paunescu in care se recita poezie...ei bine o actrita (nu-i retin numele,unguresc)
a interpretat o poezie istorica cu atata forta,nerv,emotie,sensibilitate de s-au cutremurat lumile in mine...mi-am dat seama ce forta uluitoare poate avea poezie,dar cum sa fie ea apreciata daca nu este primita prin harul actorilor,recitatorilor talentati...a lectura,a recita sunt arte!!!
De ce nu exista CD-uri cu poezii recitate de asemenea talente?
De ce nu exista un festival-concurs de interpretare-poezie?
De ce nu mai exista emisiuni tv in care sa se imbine genuri artistice diferite!?Cunoasterea revelatorie cum o numea Blaga,sporeste cand sunt activate toate cele trei canale de perceptie:sunet,imagine si cuvant!!!
@Modart,
ȘtergerePrin 1988 , am văzut cel mai frumos spectacol de muzică și poezie, cu Ion Caramitru, Valeria Seciu și Dan Grigore. Sala C.c. a fost neîncăpătoare-era 15 ianuarie!
Nu se mai organizează asemenea spectacole, nu știu de ce.
Da, și în emisiunile lui Adrian Păunesc se recita, era splendid- am fost de multe, multe ori la cenaclu- l-am dus și pe fiul cel mare, pe atunci, un țânc..
Cât despre a „recita„, am o mare bucurie, îmi place să recit, așa mi-am instruit ș i elevii.
Am avut o elevă extraordinară- în clasa a VIII-a se studia drama ”Vlaicu-Vodă. Am spus că va primi nota 10 cel care va recita cel mai frumos, cât mai mult. Este incredibil, dar ea a învățat în două zile , interpretând absolut magnific- rolul Doamnei Clara!
Într-un alt an, la un liceu oarecare, am făcut aceeași promisiune pentru „Luceafărul”. Elevii erau în clasa a X-a. Un adolescent oarecare, corigent la fizică, a recitat cu multă pasiune întreg poemul!
A fost splendid!
Da, poezia se recită! Așa, doar așa, se trăiește!
Mulțumesc mult !
Am aflat diverse bloguri in care multi tineri scriu poezie,si chiar m-au surprins placut...m-am bucurat mult ca exista si asemenea vlastare...daca poezia ar fi promovata si de anumite canale de televiziune ar fi extraordinar!Orice traditie are un inceput...nu-i tarziu nici acum!
ȘtergereFelicitari pentru activitatile scolare desfasurate...da, stiu ca exista asemenea serbari,mai pline de emotie,substanta si talent decat anumite emisiuni tv cu pretentii culturale.
Există, încă, romantici!
ȘtergereEste minunat!
Totul depinde de parinti, de cum stiu ei sa-i faca pe cei mici sa iubeasca poezia. Cartile cele mai importante ale copiilor mei erau doua volume de poezii ale lui Eminescu publicate in 1965(o carticica Poezii- pentru clasele V-VIII- Biblioteca scolarului si un volum mai elaborat publicat in colectia Bibliteca pentru toti- ed.pentru literatura). Ii invatasem poeziile lui Eminescu inainte de a sti sa citeasca...mi-o amintesc pe cea mica asezata pe un scaunel mic, cu cartea lui Eminescu in brate recitand peltic Scrisoarea a III-a - avea 4 ani.
ȘtergereAsa ca parintii le deschid calea spre literatura celor mici. Trebuie sa fie pregatiti cand ajung la scoala. Felicitari pentru grija cu care va alegeti temele de dezbatere. Mult succes, aveti o meserie minunata! Viorica
Viorica,
ȘtergereBine ai venit!
Nu știu ce s-a întâmplat, comentariul tău a intrat abia astăzi!
Din când în când, ne-am „întâlnit„, pe ici, pe colo...
Da, sunt de acord cu tine- în familie se formează copilul, părinții sunt primii răspunzători de evoluția lui.
Zică ce vor zice unii, cred că avem o datorie sfântă să-i învățăm pe toți cei mai tineri decât noi că Eminescu este esența spiritului nostru național!
Te mai aștept cu drag!
p.s. unde te pot citi?
Gina, iti multumim.
RăspundețiȘtergereGabi,
ȘtergerePentru tine și pentru ceilalți musafiri-
Dorinta
Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si în bratele-mi intinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din crestet valul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or să cada rinduri-rinduri.
A fost foarte implicat in devenirea Romaniei; mogulii acelor ani au fost mai toleranti cu analistii; parca...
RăspundețiȘtergere@Daurel,
RăspundețiȘtergereDa, aveți dreptate! citez din „Pseudo-Românul, în semibarbaria lui„. pg. 528.
....„Civilizația adevărată a unui popor consistă nu în adoptarea cu deridicata de legi, forme, instituții, etichete, haine străine.
Ea costă în dezvoltarea naturală, organică a propriilor puteri, a propriilor facultăți.
Nu există o civilizație umană generală, accesibilă tuturor oamenilor în același grad și în același chip, ci fiecare popor își are civilizația proprie, deși în ea intră o mulțime de elemente comune și altor popoare.
Există deci o civilizație franceză, una engleză, una germană, una italiană. Nu există o civilizație română și, dacă sunt începuturi, ele sunt cu totul individuale și n-au a face nimic cu dezvoltarea generală a lucrurilor..
...........................
Deci orice civilizație adevărată nu poate consista decât într-o parțială întoarcere la trecut, la elementele lui bune, sănătoase, proprii de dezvoltare.„.
Repere istorice avem, contemporane - mai putin.
RăspundețiȘtergereCe te legeni codrule...
Elise,
RăspundețiȘtergere„Iar Carpații țepeni îngropați în nori
Își vuiau prin tunet gândurile lor„/
Gina...iti multumesc pentru aceasta emotionanta aniversara! Unul dintre punctele cele mai luminoase in calendar pentru mine.
RăspundețiȘtergereIrina,
ȘtergereTotdeauna ti-am simtit vibratia in tot ceea ce este romanesc!
O zi frumoasa iti doresc!