Niciun fort nu este destul de bine întărit , pentru a nu fi cucerit cu bani. Cicero.//
Este suficient să auzim vorbindu-se despre cârciuma de la Moara cu noroc- Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția , ci liniștea colibei tale te face fericit. Dar voi să faceți după cum vă trage inima , și Dumnezeu să vă ajute și să vă acopere cu aripa bunătăților sale.
Sau să-ți amintești, așa pur și simplu, de Mara și de agoniseala precupeței în trei ciorapi- unul pentru zile de bătrânețe și pentru înmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentru Trică„.
Slavici și lumea lui bătută de gânduri și de amărăciune.
Nu prea l-am putea lăuda pe bunul prieten al lui Eminescu pentru o artă literară extraordinară.
Altceva este demn de luat în seamă , dacă îl recitești- este vorba despre specificul uman, despre acea înrobire a omului de către ban, credința absurdă că banul are, de la natură, forța de a acționa magic asupra sufletului omenesc.
Altceva este demn de luat în seamă , dacă îl recitești- este vorba despre specificul uman, despre acea înrobire a omului de către ban, credința absurdă că banul are, de la natură, forța de a acționa magic asupra sufletului omenesc.
Din motive personale, astăzi am recitit Comoara.
Structura nuvelei este simplă, subiectul, de asemenea.
Aurul este filonul construcției narative, el hipnotizează , amăgește, schimbă.
Omul este complex- nici înger, nici demon om- fulgerat de umbre și de lumini, ros de patimi, griji, interese, minciuni, promisiuni, speranțe.
Toate se învârt în jurul banilor.//
S-a schimbat ceva , s-a produs vreo cotitură fundamentală în atitudinea omului față de ban, de la Slavici încoace?.
Seara bună
RăspundețiȘtergereCitesc, citesc, citesc dar, n-am prea mai pus mîna pe o carte din marea noastră literatură. Hm. Mi-ai dat de gîndit...
Şi nu, nu s-a schimbat aproape nimic. Ba parcă, e şi mai rău ca atunci.
Baza culturii actuale e... reclamele:). Mai in gluma, mai in serios, ochii vad, inima cere, si cum nimic nu e gratis...Atunci nu toti alergau dupa bani, acum mai toti alearga dar nu reusesc decat sa stranga datorii:). O seara buna!
RăspundețiȘtergereCeea ce este omenesc se conservă de-a pururi! :)
RăspundețiȘtergereSarut mana, multumesc, Gina!
RăspundețiȘtergereTibi,
RăspundețiȘtergereȘtiu și eu ce să zic? literatura este o „lume„ imensă!
Sunt atâtea cărți !!
Eu, în virtutea obișnuinței, mă întorc, din când în când , la cărțile clasicilor literaturii noastre, caut legătura aceea firească dintre suflet și specificul nostru românesc.
Un fel de echilibru interior.
Nu sunt fatalistă, dar mă îngrozește goana lumii după aur!!
Sunt multe de spus..prea multe.
Robert,
RăspundețiȘtergereÎmi place gluma ta! Este, cumva, optimistă!
Seară bună!
Diana,
RăspundețiȘtergereApropiații mei știu că am învățat ”economie „ de la Mara- într-o vreme, când unul dintre copii era student, iar pentru cel mare aveam de rezolvat o problemă foarte importantă, adunam rezerve în niște punguțe colorate.
A fost o perioadă absolut extraordinară!
Ideal ar fi să cugetăm dacă avem nevoie de tot ceea ce adunăm ...
RăspundețiȘtergereZina,
RăspundețiȘtergereM-ai pus pe gânduri..
Din pacate tote-s vechi si noi in acelasi timp.Suntem int-o "roata" care parca nu vrea sa se opreasca.
RăspundețiȘtergereGravitam in jurul banilor...care uneori vorbesc,alte ori n-aduc fericirea ,dar o intretin...
Seara frumoasa!
Angi,
RăspundețiȘtergereÎntrebările mele nu se referă la bani , ca mijloc de schimb, de plată etc..este clar că nu ne putem întoarce la troc.
Banii au ajuns ținta vieții, toată lumea vorbește despre ei, copiii vorbesc despre bani, ca despre oricare alt lucru.
Citeam pe undeva că banii prea mulți prostesc..
Seară bună, Angi!
Nu se ivarte nimic in jurul banilor, ci a lacomiei. Daca nu ar fi bani, ar fi bijuterii, daca nu ar fi bijuterii, ar fi grau, daca nu ar fi grau, ar fi frunze. Lacomia cere ceva. Ceva ce ar vrea si altii, dar tu vrei sa le ai numai tu. Si sa le faci in ciuda celorlalti.
RăspundețiȘtergere@Modart,
RăspundețiȘtergereCioran a fost un fenomen!
Nu era căsătorit, era ceva aproape imposibil de înțeles..e clar că nu se poate fără bani, dar nu așa- bani, cu orice preț! lumea își pierde parcă esența, banul a devenit centrul tuturor preocupărilor, un fel de nebunie universală.
@Mihai,
RăspundețiȘtergereCe surpriză plăcută!!!
Detest lăcomia! nu de astăzi, de când mă știu!!!
Stiu ca financiar nu a dus-o tocmai bine,si a fost sustinut de o persoana apropiata deosebita,nu sotia,scuze de confuzie.Am sugerat doar o ideie...
RăspundețiȘtergereDespre obsesia banilor,problema este desigur cum ii folosesti,si cat de curati sunt!In ebraica mamona se traduce prin bani,in Biblie se spune ca nu poti sluji la doi stapani!Lacomia unora presupune axiomatic saracia altora!!!
@Modart,
RăspundețiȘtergereNu era o corectură, nici nu are importanță cine era femeia de alături, era o ființă specială, voiam să spun că el era „altfel„..da, este o polarizare excesivă, dacă pot spune așa..
Cum și cine mai restabilește echilibrul?
Sarut mana, Gina!
RăspundețiȘtergereE clar ca n-am nicio tangenta evolutiva, cu maimuta dickensiana. Dupa grijile mele, financiare, inclin sa-i dau dreptate lui Renard.
Mi-am pus gheata Am tinut-o o jumatate de ora E un pic mai bine. Sa mai pun?
RăspundețiȘtergereVictor,
RăspundețiȘtergereGrijile sunt ca bebelușii- cu cât le „alinți„, cu atât cresc..
Zâmbește și privește înainte!!