miercuri, 2 martie 2011

într-o doară


Adesea, lumea interioară pare a fi singura  adevărată.
Edificiu de fraze  perfecte.
Mă bucur, tresar, încerc să le prind în tipare.
Unele se risipesc, puține rămân , le aștern.
Cu sau fără voie, întâmplările dor.
Prudență?  la ce bun?
Să te situezi constant între tine  și lucruri..cine ajunge și  când , la o asemenea înțelepciune?
Suntem vieți, tindem către noi, făcând scurte popasuri pe la alții.
Ne întâlnim și ne cunoaștem.
O clipă de adevăr,  și fiecare  pleacă pe drumul lui.
Am făcut marea imprudență de a ne cunoaște..
p.s.tu ce zici?

11 comentarii:

  1. Pai, ce sa zic?! Mi-e rău de îmi vine sa cad pe jos de atâta cunoaștere de sine, care duce la mereu aceleași întrebări din însămi ființa ce sunt, ma întreb până când mai pot din mine să mă scot, să mă pun pavăză între suflet şi tot!

    RăspundețiȘtergere
  2. Provocarea dumneavoastră am prefăcut-o într-un pretins răspuns pe blogul meu!

    RăspundețiȘtergere
  3. IonelMuscalu,
    Dacă prin cunoaștere de sine nu reușim prea mult, ar trebui , cumva, să avem capacitatea de a ne strecura în sufletul celuilalt și, de acolo, să ne vedem așa cum suntem..să ne privim cu ochii sufletului cu care, pentru o clipă ne-am contopit..

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit poemul! Este nefiresc de rafinat!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Îmi place enorm ce-ai scris. Subtil, deosebit...
    Dragă Gina, dacă vrei, Provocarea parfumată debutează mâine, la prima oră...adică peste cîteva ore! Poate lansezi frumosul tău text despre Fragonard. O seară...rafinată! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Gina, Dl. Muscalu;

    Am urmarit cu deosebita placere acest dialog de posturi!

    Excelent!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cristina- Monica,
    Bună dimineața!
    Uite ce cred în clipa asta
    -nu suntem doar esențe
    - suntem un tot, mereu schimbător, atâtea veniri, cine -știe -câte-plecări, câte așteptări?
    suntem ce simt alții că suntem,
    suntem lecturile și stările noastre, speranțele , visele/visările noastre..
    suntem din toate..

    RăspundețiȘtergere
  8. Mirela,
    Sunt zile și zile , nopți prelungite, nopți prinse între două trenuri, de multe ori, oprite în gări ascunse în negura nopții.
    Să-mi ierți tăgada, are sensul ei.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina,
    Chiar cred că funcționează acele binefăcătoare chimii, se rupe un fir, dispare un colț de albastru .. de undeva, dinspre nicăieri, răsare curcubeul.
    Pentru o clipă, lumea are alt mers!

    RăspundețiȘtergere
  10. "Ne întâlnim și ne cunoaștem.O clipă de adevăr, și fiecare pleacă pe drumul lui.Am făcut marea imprudență de a ne cunoaște."

    Ce semnal de alarmă. Meşteşugit pus în pagină. Din nefericire, sunt mulţi care se rătăcesc chiar prin labirintul propriei lumi interioare. Şi foarte mulţi care, atunci când întâlnesc pe cineva, evitp tocmai adevărul...

    Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  11. Cris,
    Gânduri bune pe drumul căutării sinelui!
    Mulțumesc pentru încredere!

    RăspundețiȘtergere