miercuri, 18 mai 2011

viața la țară

Miercurea fără cuvinte-Carmen știe de ce!http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/

59 de comentarii:

  1. Prin frumoase locuri te-au purtat pasii :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Vreau si eu la tara!!!! Vreau la tara ta, ca e tare frumos acolo!

    RăspundețiȘtergere
  3. :(te roooggg
    aruncă peştişorii în apă
    îţi îndeplinesc eu 'orice' dorinţă

    RăspundețiȘtergere
  4. liniste , si senin :)

    imi plac deosebit cea cu mainile care tin pestii si cea cu fluturele langa carligele de rufe . Desi iubesc animalele si nu pot sa le vad suferinta ....poza aceia exprima altceva - o simbioza perfecta intre natura si nevoia omului de hrana . :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoase locuri, dar mie-mi place mai mult când vorbeşti :D

    O zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cat de frumos este! Mi-ar placea atat de mult! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. prin simplitatea lor, fotografiile sunt atat de frumoase.
    O zi deosebita!

    RăspundețiȘtergere
  8. Offf... ce dor mi s-a facut de "tara", pentru mine este atat de relaxant cand ma duc acolo.

    RăspundețiȘtergere
  9. ce locuri frumoase...liniste...soare...ce ar mai fi de dorit? :)
    imi place lanul de rapita :)

    RăspundețiȘtergere
  10. iarba verde de acasa si pestisorul de aur. ce zi frumoasa trebuie sa fi fost!

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte frumoasa este viata la tara, timpul are parca o alta dimensiune decat la oras! Zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  12. Sar"mana: E frumos nimic de zis,la tara!
    Problema-i ca dvs.prezentati totul idilic si deformati realitatea!
    Viata la tara e grea ,chiar si pentru copii. Este atat de grea ,incat nu mai vezi frumusetile. Iti aduci aminte de frumuseti ,doar atunci cand incepi sa devii nostalgic si sa depeni amintiri(ca mine) Va sugerez sa prezentati mai realist,in caz contrar voi deveni un critic aspru!
    Ps. Trebuie sa fiti tare suparata pe mine ,daca nici de ziua mea nu ati trecut sa-mi lasati doua cuvinte! Problema-i ca nu stiu cu ce am dat-o in bara!!!??

    RăspundețiȘtergere
  13. Pitoresc,calm și liniște!Viața la țară cu toate frumusețile ei.Foarte frumoase fotografiile!

    RăspundețiȘtergere
  14. Viaţa la ţară. Curată, liniştită, frumoasă, cu poveştile ei şi cu (azi şi ieri) grijile ei indispensabile. O viaţă grea, dar plină de farmec. Sper ca satul românesc să nu îşi piardă punctele de reper nici peste 100 de ani. Sper...

    RăspundețiȘtergere
  15. La țară...Un loc la care mă mai întorc cu gândul atunci când agitația,viața din oraș mă asfixează.

    RăspundețiȘtergere
  16. Mulţumesc, Gina! Ne-ai oferit o mică ... excursie la ţara ta de câmpie. Frumoase fotografii, inundate de viaţă nouă, de mirosul crud al ierbii verzi, proaspăt cosită, de zbaterea aripilor de fluturi, de clipocitul apei, de muzica florilor de castan, de promisiunea fructelor verzi ale cireşului...

    RăspundețiȘtergere
  17. Parca miroase a iarba cosita..ador mirosul asta! Zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  18. @teonegură,
    Cele mai multe imagini sunt din ograda proprie!

    RăspundețiȘtergere
  19. Cati,
    Știi că ești invitata mea preferată!

    RăspundețiȘtergere
  20. CELLA,
    Nu sunt nici pescărița, nici beneficiara, am văzut o femeie bucurându-se!

    RăspundețiȘtergere
  21. Alm,
    În apropierea casei este un heleșteu, de fapt, în mai toate satele vecine există câte unul.
    Zilnic, mai ales sâmbătă și duminică, bărbați, femei, copii sunt la pescuit.
    Nu știu dacă sunt prea mulți care fac asta doar din plăcere.Cei mai mulți nu au altă scăpare..
    Asta este viața, o luptă, nu?

    RăspundețiȘtergere
  22. Arcadia,
    La mijlocul săptămânii se „vorbește„ prin imagini..
    Mulțumesc frumos pentru gândurile bune!

    RăspundețiȘtergere
  23. lunapătrată,
    Tiza ta este absolut fermecătoare la țară!!

    RăspundețiȘtergere
  24. tu26dor,
    Verdele creează o stare specială!

    RăspundețiȘtergere
  25. Irina,
    Eu nu-mi permit să fiu doar musafir, dar este plăcut!

    RăspundețiȘtergere
  26. pandhora,
    Da, un strop de auriu într-o mare verde!

    RăspundețiȘtergere
  27. aA,
    Iarba îmi aparține, peștișorul era în treacăt!

    RăspundețiȘtergere
  28. Alice Georgiana,
    Să știi că așa este- poți sta afară până se acoperă cerul cu puzderia de stele.În vremea asta, în iazul din apropiere, broaștele au un concert pe cinste!

    RăspundețiȘtergere
  29. @Cezar,
    Se (mai)întâmplă ca aparențele să (și)înșele.
    Scuze că am reacționat tardiv.

    Eu nu deformez realitatea .Am prezentat niște colțișoare care mi-au plăcut. De îndată ce există, nu văd cum ar fi altfel.
    Am crescut la țară, n-am simțit deloc asprime în munca nimănui din familie. N-am fost deloc răsfățată..
    Nu poți vorbi despre tine, referindu-te la alții.
    Eu scriu ce simt!
    Mi-ați mai ”promis„ cu câteva săptămâni în urmă o atitudine „bolovănoasă”. Nu aveți decât!
    Detest duritățile de orice fel, pe blogul meu accept doar atitudinea politicoasă.

    RăspundețiȘtergere
  30. @se-cret,
    Tocmai sunt după o discuție cu cineva care contestă frumusețea liniștii.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  31. @ Gina,
    Bună ziua !
    Frumoase imagini si cinste cui le-a făcut si postat!
    Viata la tară este frumoasă doar pentru gospodina ce pune suflet in toate de la curătenia prin curte si grădină, hrănitul orătăniilor, stropitul florilor si al grădinii până la spălatul si intinsul rufelor pe sârma fixată intre doi stâlpi de gard . Pentru gospodina cu gândul la viata de la oras , viata la tară este un chin iar sotul ei o povară. Cunosc foarte bine viata la tară si cu bune si cu rele căci doar la tară m-am născut si crescut până mi-am luat zborul pe la 16 ani spre locuri urbane. Vizionând imaginile postate de tine mi-am amintit de zilele când copil fiind mergeam la pescuit dar pân” la râu, treceam prin lanul de rapită ca aurul de frumoasă .
    Felicitări pentru frumoasele imagini păostate !
    Cu respect , Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  32. Cris,
    Nu pot să mă prefac - cineva îmi reproșează că prezint denaturat viața la țară- este exact cum spui- frumoasă, și aspră!
    Da, am separat adversativ adjectivele- este frumoasă, dar aspră.Așa am văzut din totdeauna lucrurile- chiar și în asprime există o anume frumusețe, nu-i așa?

    RăspundețiȘtergere
  33. Vera,
    Da, așa este, doar că nu toată lumea se poate bucura în același mod. Și nici în același timp..

    RăspundețiȘtergere
  34. Danielle,
    Mulțumesc frumos grădinița ta de gânduri , adunate într-un poem!

    RăspundețiȘtergere
  35. fly2,
    Sunt unele mirosuri pe care nu le uiți niciodată! Unul este cel de fân proaspăt cosit!!

    RăspundețiȘtergere
  36. Probabil ca ati fost fata sau nepoata primarului!!
    Ca sa ma fac inteles, voi da un exemplu:fanul cosit care miroase atat de frumos-asa este!
    Incercati sa simntiti mirosul fanului sculandu-va odata cu soarele si dand cu furca pana seara cand apune,sau dand la coasa cot la cot alaturi de al-batran!
    Nu cred ca am fost nepoliticos ci doar cu o alta opinie. Ca nu va place e cu totul altceva. nu trebuie sa publicati ce am scris
    Ps. a fii critic nu insemneaza a fii bolovanos(mai si ajuta uneori)

    RăspundețiȘtergere
  37. @Alioșa,
    Cunosc perfect viața la țară!
    Până m-am dus la facultate, i-am ajutat pe părinți la cele mai multe treburi din gospodărie. Cu plăcere!
    Cred că nu-mi va fi fost prea ușor, dar era ceva care ne lega pe toți și puteam refuza să-mi ajut părinții.
    Atunci am învățat cât de important este să muncești.
    Acum sunt gospodină de țară- cum spui tu- doar la sfârșit de săptămână.
    Nu sunt nedreaptă, dar fiecare își cam face soarta- inclusiv eu!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  38. @ Cezar,
    Copil fiind, mi-aș fi dorit , poate, să fi fost fiica primarului.
    N-am fost!
    Bunica, a treia bunică, care l-a înfiat pe tatăl meu, era o femeie bogată.
    L-a pedepsit pe bunicul pentru infidelitate, vânzând TOT PĂMÂNTUL înainte de moarte.
    Știu clipa în care el m-a dus în camera lor mare și mi-a arătat un șerpar( brâu) plin cu bani- IEȘIȚI din UZ...
    Tatăl meu avea pe atunci buletin de București- era ceva extraordinar!
    A renunțat la el de dragul pământului.
    Când eram prin clasa a III-a sau a IV-a, învățătoarea m-a trimis acasă cu cererea de întovărășire. Altfel, mi-a spus ea, nu voi mai fi primită la școală.
    Așa a început. Apoi le-au luat tot- caii, uneltele , pământul mamei, al tatălui de la bunicul.
    Cam așa am crescut.
    Că văd lucrurile altfel este pentru că poate vreau să simt doar frumusețea acelor ani!
    Depinde din ce unghi privești lucrurile!
    Înțelegeți?

    RăspundețiȘtergere
  39. Cat imi e de familiar!:)
    Imediat trec in gradina si mai plivesc un strat,ca rufele mele se usca la soare!:)

    RăspundețiȘtergere
  40. Frumoase imagini, miroase a vara! :)

    RăspundețiȘtergere
  41. Locuinta mea de vara
    E la tara...
    Acolo era sa mor
    De urat si de-ntristare
    Beat de soare
    Si parlit ingrozitor !

    Acolo cand n-are treaba,
    Orice baba
    Este medic comunal.
    Viata ce aci palpita
    E lipsita
    De confort occidental.

    Nu exista berarie,
    Nici regie...
    Doar un hot de carciumar
    Care are marfa proasta
    Si-o nevasta
    Ce se tine c-un jandar.

    Cand te duci pe drumul mare
    La plimbare,
    Este praf de nu te vezi.
    Trec miscand domol din coada,
    Spre livada
    Ale satului cirezi. (...)

    RăspundețiȘtergere
  42. ,,Cine se tachineaza se iubeste"-parca asa era pana la sfarsit!
    Evident ca va iubesc,altfel nu as sta de vorba cu dvs.
    Cand doriti sa va mai povestesc despre ,,autentica viata la tara"sa-mi dati de stire.
    Multumesc pt. Maria Lataretu si Zavaidoc-mi-ati inmuiat sufletul!
    O seara ..linistita
    Scuze pentru eventualul disconfort creat!

    RăspundețiȘtergere
  43. Angi,
    Toate aceste mari ”nimicuri„- dau vieții un anume farmec!
    Asta păstrez din viața la țară- poezia muncii!
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  44. Mirela,
    Dar și când vine ploaia de la Cluj..

    RăspundețiȘtergere
  45. Gabriela,
    Dacă Topârceanu ar mai trăi, cred că mi-ar cere să-i dau căsuța de la țară cu chirie!
    Și , sigur, ar sta , cel puțin, până prin noiembrie..

    RăspundețiȘtergere
  46. @Cezar,
    Măi, fir-ar să fie! Înseamnă că-i iubiți pe toți acei musafiri , care vă toacă nervii..
    Dacă este așa, asta înseamnă că blogosfera este varianta virtuală a unui mic paradis!

    RăspundețiȘtergere
  47. Este minunat la ţară. Aer curat, frumuseţea naturii. Mai aproape de viaţa adevărată!
    Faine fotografii!

    RăspundețiȘtergere
  48. Sărut mâna Gina !
    Ce simplă şi frumoasă este viaţa la ţară , linişte şi pace , frumos şi desfătare şi ca totul să fie în temă cu subiectul promite că vei da drumul peştişorilor , poate vreunul este peştele de aur , mai ştii !!

    RăspundețiȘtergere
  49. am trăit nişte ani buni la ţară. a fost muncă şi vis. acum nu ştiu dacă mai e aşa. oricum, viaţa la ţară nu se poate compara cu nimic. natura, naturalul şi Dumnezeu nu se pot schimba!

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
  50. Viața la țară! Ce poate fi mai frumos? Pe când ȚARA, la viață?

    RăspundețiȘtergere
  51. trecatori ca puful de papadie, dornici sa evadam din limitele noastre, ca apele unui lac.

    RăspundețiȘtergere
  52. @Biliuță,
    Dureroasă interogație retorică!!
    Mi-aș dori să am răspuns!

    RăspundețiȘtergere
  53. @Alexandru,
    Dacă gustăm poezia firului de iarbă!!

    RăspundețiȘtergere
  54. @Sorin,
    Da, văzută din mers!
    Dacă iei lucrurile la ”bani mărunți„, este ceva mai dificil.
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  55. Ottilia,
    Asta simt și eu- frumos spui- muncă și vis, o asprime care nu doare, dar arde!
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  56. @Costin Comba,
    Ați adunat frumusețea pe care ochiul o gustă din natură, într-un poem!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  57. Ma bucura ca mai sunt oameni cu picioarele pe pamant...
    Daca as fi mai promt in comentarii mi-as atrage de aici niste cititori...
    Istoria intovarasirii si colectivizarii nu s-a scris inca; probabil ca, multi nu constientizeaza ce drame au fost;cred ca ne-a afectat pe putini; vreo 10 % dintre sateni...
    Doamna Ema Hategan a incercat sa scrie un serial despre acele vremi; azi am citit ca renunta...
    http://emahategan.blogspot.com/2011/05/adevarul-nu-trebuie-sugrumat-si.html

    RăspundețiȘtergere
  58. @Daurel,
    Nu știu cum aranjează Dumnezeu lucrurile- ții minte cât se poate- n-am să uit niciodată spaima de pe chipurile părinților mei când m-am dus cu hârtia. Știu doar că n-au semnat-o atunci. Învățătoarea nici nu mă mai lua în seamă în clasă, deși eram premiantă. Apoi, lucrurile s-au așezat cum au vrut alții.
    Știi ce cred? Generațiile următoare nu-și pot imagina adevăratele noastre drame- copii , care îi înțelegeam pe părinți..dezechilibrele produse, spaimele, revoltele, adevărate traume.Poate că de asta vorbim puțin despre acei ani..
    O să citesc la doamna despre care vorbiți.
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  59. (astazi am ajuns si eu... pc-ul mi-a facut figuri!)
    Timpul astat pe loc... sa faci tu fotografiile astea minunate! :)
    Un weekend minunat îti doresc!

    RăspundețiȘtergere