joi, 13 octombrie 2011

în oglindă

 În frunze galbene și roșii, toamna își risipește, tăcută, podoaba, scăldată cu  lacrimi  reci  de brumărel.
Dincolo de  poieniță, pădurea, încă în ie vie, privește cerul pe sub  gene colorate. Între două înghițituri de cafea- extraordinară licoare în dimineți  cu ochelari cețoși, las gândurile  în voie. Lumea are probleme grave- salarii, pensii, case, conturi, burse,  politică , divorțuri, orgolii, polemici, greve.
  Nu mai rămâne loc pentru lucruri mărunte, aparent nesemnificative.
Nu știu de ce, astăzi , parcă le văd altfel.//
O știam din auzite- profesoară de excepție, într-un oraș obișnuit, circulă repede și bunele și relele, femeie talentată, pasionată, frumoasă chiar, deși prea aspră pentru o profesoară. Două fete, deștepte și ele, soțul, profesor. Într-un anume moment, ce-o fi fost în mintea ei, a dat una dintre fetițe, șapte ani avea atunci, spre adopție, unei cumnate. La început, au convenit  doar scriptic, știi, pentru avere, hârtiile  au limbajul lor, sentimentele  sapă urme adânci, taie în carne vie. 
Fata și-a găsit în unchii adoptivi părinții adevărați. Au trecut anii, surorile au devenit tot mai apropiate, mama lor naturală, tot mai departe.
Într-o bună zi, gloria profesoarei s-a scris la imperfect.
Singură. 
Tot mai singură. Zadarnice rugăminți, vizite, implorări.
Fetele sunt în Franța, ea își caută liniștea în București, pe lângă o nepoată de văr de-al doilea.//

O frunză veștedă plutește ușor, se înclină tăcută , fără mișcări  de prisos,  se așterne în iarbă.
Vremea își toarce clipele.
La blocul din față, cineva cară niște pături, un sac transparent burdușit cu haine, cărți ,  farfurii, ține piciorul în ușă, până scot frigiderul, aragazul îl iau mai pe seară, când ies de la servici. 
Îi știam de multă vreme, dom colonel, drept ca  bradul de sub fereastră, mustață, sărut mâinile , doamnelor, costum impecabil, mașina  oglindă, să te vezi în ea.
Problema lui- copiii, îi voia ca la armată- disciplinați, în paturile lor, odată cu găinile. Sătui de reclamațiile lui dom colonel, cu nevasta-n portofel, râzi tu, râzi, dar între coriști era și fiul meu cel mare, într-o zi, mai către seară, au scos un smoc serios din gardul viu și i l-au dus cadou la ușă. 
Ce discuții, ce tărăboi, acasă, la școală, ei, vremuri...
El și doamna au adunat toată viața. Nu cred că au dat cuiva vreo bucățică de pâine. 
Rămas unei nepoate din Ploiești, apartamentul a fost vândut. 
Oameni tineri, proprietarii vor să se instaleze în casă nouă.
Vânzoleala din fața scării m-a dus cu gândul, n-o să-ți vină să crezi- la  Gandhi.
Să nu spui, cumva, că în fiecare clipă, îmi vine în minte câte un gânditor, cineva mi-a trimis un mail.
Viața m-a învățat că lumea este amabilă , dacă eu sunt amabil; că persoanele sunt triste,  dacă eu sunt trist; că toți mă iubesc,  dacă și eu îi iubesc; că toți sunt răi,   dacă eu îi urăsc; că există fețe zâmbitoare,  dacă eu le zâmbesc; că exista fețe amărâte,  dacă eu sunt amărât; că lumea este fericită,  dacă eu sunt fericit; că lumea se supară,  dacă eu mă supăr; că exista persoane recunoscătoare,  dacă eu sunt recunoscător.
Viața este ca o oglindă: dacă zâmbesc, oglinda îmi întoarce zâmbetul.  
Atitudinea pe care o am în fața vieții este aceeași pe care viața o va lua față de mine.
Cine vrea să fie iubit sa iubească!
Unicul motiv să fii fericit este  ca tu hotărăști să fii fericit!
p.s. tu ce spui?

30 de comentarii:

  1. Fiecare dintre noi percepe diferit fericirea. Şi toate fiecare dintre noi poate ajunge la ea, pe căi diferite. Unii oameni doresc foarte multe, alţii sunt fericţi cu foarte puţin. Eu cred că fericire este în sufletul persoanei pe care o iubeşti. Ajuns acolo, ai descoperit-o şi te poţi bucura de ea...

    Gânduri bune, Gina...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da. Numai ca cei din jur se tem ca le ascunzi ceva. Mergeam deunazi pe strada si aveam senzatia stranie ca sunt in '89. O singura doamna s-a oprit sa-mi spuna ca eram altfel acum 25 de ani, cand ne-am mutat in cartier. "Cateodata ma privesc in oglinda si ma intreb daca asta sunt eu" "Da. Poate un pic mai trista. Poate un pic mai... Dar nu face nimic. Atat cat suntem inca multumiti cu noi insine!"

    RăspundețiȘtergere
  3. Întâlnirea pe care am avut-o în august, după 40 de ani de la absolvirea liceului, a fost, pentru cei prezenţi, un bun prilej de a ne redescoperi. Cu bunele şi cu relele noastre. Din clasa noastră am fost zece. Nu spun „doar zece”, pentru că noi am fost cei mai mulţi. Patru dintre foştii colegi ne-au părăsit pentru totdeauna. Prea repede. Alţii nu au putut veni, din varii motive. Dintre cei care nu au venit, despre Vasile P. ştiam că şi-a dorit nespus să fie împreună cu noi. Mi-a spus-o chiar el la telefon. Suferise un accident cerebral. A depăşit cu bine hopul pe care viaţa i l-a pus înainte. Auzindu-i în receptor vocea tremurândă, nu ştiu de ce, dar am început să vorbesc şi eu mai încet, mai altfel. La un moment dat, m-a întrerupt şi mi-a zis: „Dă-o dracului de treabă, Ilie! Tu care, de fiecare dată, ne făceai să râdem, vrei să mă faci acum să plâng!? Lasă că o să-mi revin eu!” Sunt sigur că Vasile îşi va reveni. Eu nu mi-am revenit nici acum după acea discuţie. Deci, dacă eu sunt trist, nu înseamnă că şi celelalte persoane trebuie să fie triste. Chiar dacă, uneori, au şi motive...
    Să aveţi o zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu spun doar atât : Gandhi a fost cel mai mare om al lumii moderne.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ehehe...tot la fericire :D ...mie imi raman aceleasi intrebari...cum se poate prelungi ?

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris,
    Ce zici - mi-a spus cineva urătoarea propoziție„La Hollywood, dacă nu ești fericit, trimiți pe cineva să-ți cumpere”.

    RăspundețiȘtergere
  7. O tema profunda de meditatie, desprinsa din portofoliul inepuizabil al intelepciunii, Gina!
    Oglinda e atat de sensibila, de fragila si de fidela si merita sa o privesti in fata cu curaj!
    Oglinda sufletului, oglinda constiintei, oglinda trairilor sunt marturii nescrise ale vietii ce ni s-a daruit.
    "Despre viata nu poti scrie decat cu un toc muiat in lacrimi", spunea marele Cioran.
    Ne straduim ca lacrimile sa fie de bucurie, desi de multe ori ele sunt nascute din creuzetul tristetii si al framantarilor.
    Toamna sa-ti daruiasca susurul bland al clopoteilor de chihlimbar ce bat la portile roadelor coapte!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Mihai,
    Chiar- ce are, domnule, lumea asta de nu mai crede în nimic?
    Orice spui are nevoie de argumente.Sunt situații care se pot demonstra, dar, când vine vorba despre stări, spuse etc.,parcă n-ar prea fi nevoie de „portofoliu„.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Biliuță,
    Și eu am fost în vară la o revedere.
    M-am întors cu sentimente confuze, timpul ne schimbă, nu doar fizic.
    Dureros este că unii dintre colegi există doar undeva, sus, în eternitate. știi, mă gândeam că amânăm, din tot felul de motive , să ne întâlnim unii cu alții, în condițiile în care locuim chiar în același oraș..dintr-odată, auzi că nu mai există.Se rupe ceva. Simți că timpul se oprește.

    Să fie iureșul vieții mai important decât acea clipă de farmec, pe care ți-o poate dărui o discuție frumoasă, prelungită , dincolo de miezul nopții, ca-n adolescență, cu un vechi coleg de școală?

    RăspundețiȘtergere
  10. Gina, dupa Shakespeare, revin in ... patrie! :)
    Voi incepe cu al doilea text.
    Gandhi are dreptate. De cate ori cineva a fost rau cu mine si m-a mintit in fata, atribuindu-mi lucruri rele, pe care NU numai ca nu le-am facut, dar nici nu le-am gandit, a primit inmiit raul in plina figura. Fara sa fac alt gest decat de a-i ignora atitudinea rauvoitoare. Au facut-o ceilalti! ;)
    Are dreptate Gandhi, are multa dreptate.
    Cat despre oamenii care tot aduna si iar aduna, sunt cei mai nefericiti. Mai mult nu adaug, vad zilnic asta si aici e subliniata foarte bine, intr-un text care evidentiaza aceasta trasatura.
    Imi vine greu si sa citesc despre mamele care isi dau copiii.Cat timp ai doua maini, e o crima. Poti sa lucrezi pentru copilul tau. TREBUIE!
    Draga Gina, sa ai o zi frumoasa! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Zina,
    În susținerea ziceri tale-
    Gandhi spune că sunt 7 rele pe lume:
    -cunoștință fără caracter
    -bogăție fără muncă
    -plăcere fără conștiință
    -negoț fără moralitate
    -știință fără omenie
    -politică fără principii
    -închinare fără predare.

    RăspundețiȘtergere
  12. Gânguritu,
    Greu de găsit un răspuns- dacă fericirea este o răsplată , și nu un scop, nu ne rămâne , cred, decât migala de a o reconstrui, pas cu pas, după ce crezi că ești nefericit.
    Zic și eu..

    RăspundețiȘtergere
  13. Imaginile in oglinzi sunt virtuale, doamna. Parca asa se spune.
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Oglind%C4%83 .
    Stradaniile de a ne amagi ne romanteaza zilele si ne complacem cu ele. Le cautatm chiar cu disperare:)

    Cred ca fericirea e reactia individului la diversi stimuli externi. Cel mai adesea, selectati .
    Multumirea sufleteasca e adeseori suprapusa cu fericirea iar limitele pe care ni le impunem atarna greu in determinarea cantitatii de multumire/fericire cu care incheiem ziua...
    Subiectul e vast iar spatiul si conjunctura ne limiteaza in a filozofa peste masura sau a redefini simtamintele.

    Trebuie sa daug ca...din nefericire (sic) apa rece e mereu la indemana(!) pentru a ne trezi la vreme:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Pescăruș,
    Nu mi-am propus să țin vreo lecție..mă gândeam , doar așa, cât de repede se duc anii. Ce mare preț
    punem pe bunuri, bani. orgolii. Și când simți că toate fug printre degete, rămân întrebările- de ce a trebuit să uit/ de ce nu eram acolo/sau dincolo? de ce am tăcut, când doar o vorbă ar fi schimbat multe.
    Tot acolo, ajungem, pescărușule- oameni suntem, nimic din ce este omenesc nu ne este străin.
    Zbor înalt!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Mirela,
    Știu, din experiența mea de dirigintă, multe cazuri , în care copiii au ajuns să aibă alte mame- este atât de complicat totul, nicio situație nu seamănă cu alta.
    Ce știu eu este că, indiferent de situație, copilul trebuie să rămână TOTDEAUNA al mamei!
    Când nu ai mamă, nu mai ai nimic..spune o vorbă. Mult adevăr! Mult și crud!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Neveu,
    Este clar că atunci când vine vorba despre teme generoase, precum fericirea, ”dăm pe de lături„, nici nu cred că se poate altfel- fiecare are ceva de spus. Fiecare are experiență.
    Eu cred , totuși, că acel fir de scurtă nebunie există. De ce ar trebui să dureze mai mult?
    Nici curcubeul n-ar mai fi curcubeu, dacă s-ar arăta zilnic.
    Și apoi, uite, chiar tu ne dai o soluție- apa rece!
    Auzi, dar dacă ne putem îmbăta chiar cu apă rece, tot fericire s-ar chema??

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu dau solutii, doamna.
    Stiu doar ca apa rece ... invioreaza. Trezeste la realitate:)
    Pe de alta parte, imbatatul cu apa rece inseamna doar iluzie.
    De multe ori ii spunem vis.
    E dreptul nostru si e recomandat pentru ca fara vise viata ar fi monotona, uneori, chiar nefericita.

    RăspundețiȘtergere
  18. @Neveu,
    Ca să rămânem într-un registru , nici prea trist, nici prea vesel, o să spun ce știu eu despre fericire- alergăm după ea până prin locuri, unde alții nu ajung nici cu gândul, ea poate fi la doi pași.
    p.s.nu te contrazic, dimpotrivă cred că viața noastră ar fi mult prea tristă fără VISE.

    RăspundețiȘtergere
  19. Un subiect, care te indeamna la meditatie filosofica. Cu un fel de cugetare ma bag si eu, in discutie.
    Fericirea este un raport dintre aspiratii si impliniri. Daca acesta tinde spre unu, fericirea este adevarata. Chiar unu,fix, nu se poate. Trecem spre zona utopiei. Daca implinirile depasesc aspiratiile, "chestia" devine noroc, si n-are nicio treaba cu trairile subiectului in cauza. Invers, apare nefericirea.
    Faceti-va socotelile!
    S-auzim de (aproape) unu!

    RăspundețiȘtergere
  20. Victor,
    Stai, s-o luăm metodic- raportul între aspirații și împliniri să fie către unu, zici. Asta ar fi corect, dar nu prea rămâne loc pentru trăiri.
    Aș zice că vorbim despre satisfacție, care, pentru mine, nu înseamnă fericire..
    Noroc în fericire? norocul exclude fericirea, eu așa simt!

    Cum să-ți faci socoteli despre fericire?
    Cum să prinzi eternitățile de-o clipă?

    RăspundețiȘtergere
  21. Iubeste fara sa astepti nimic de la celalalt! Iubeste cel mai mult atunci cand merita cel mai putin pentru ca atunci are nevoie de iubire cel mai mult!

    RăspundețiȘtergere
  22. eu spun că suntem cu toţii suma alegerilor noastre. şi mai spun că fericirea este o stare continuă, este acea "stare de graţie" ce încântă ochii lui Dumnezeu şi ai îngerilor, aşa cum spunea Loyola şi este o cale greapână la ea, căci este pentru mulţi idealul. bucuria însă nu. ea se atinge mai uşor, se naşte din lucruri mărunte. şi mă întreb: este suma bucuriilor noastre starea de fericire?
    nu ştiu. niciodată nu am ştiut.

    RăspundețiȘtergere
  23. Eu cred că ai dreptate, dar cum aş putea învăţa trucul de a fi fericit printr-o simplă hotărâre?

    RăspundețiȘtergere
  24. Gandhi a studiat la Londra, a cunoscut, a admirat si s-a inspirat din filozofia crestina;
    Totusi, crestinii au atitudinea de BUCURIE, nu de fericire; in rest, exceptand lupta pentru independenta Indiei fata de Anglia, omul e valabil.
    Am conspectat de pe internet:

    n 1888 şi-a început studiile la Londra. Pe lângă studiile de drept, el s-a preocupat intens şi cu hinduismul, islamismul şi creştinismul. Credinţa sa a devenit astfel din ce în ce mai importantă pentru el, cu toate că el a recunoscut şi dreptul la existenţă al celorlalte religii. Îl fascina în mod deosebit predica de pe munte. Ea era conformă laitmotivului care îl călăuzea, şi anume a răspunde răului cu fapte bune. El a comparat mereu conceptul său al Satyagraha-ei cu principiile predicii de pe munte, pentru a-l putea explica mai bine.
    Daurel

    RăspundețiȘtergere
  25. @Anonim,
    Sună foarte frumos ce spui!
    Dacă ne gândim că dragostea este oarbă, se adeverește ce spui!

    RăspundețiȘtergere
  26. @Daurel,
    Astăzi , ca și în alte rânduri, v-ați făcut lecțiile în stil academic!
    Mă declar bucuroasă că v-am provocat și, între noi fie vorba, promit să mai aduc asemenea teme!
    Vă mulțumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  27. psi,
    Nu am definiții pentru o asemenea categorie de probleme.
    Ce îndrăznesc să sper ar fi că fericirea este asemenea flăcării.
    Sau curcubeului.
    Durează puțin, dar înseamnă atât de mult!!

    RăspundețiȘtergere
  28. Diana,
    Nu cred că poate fi fericit cineva doar cunoscând trucuri.
    Se zice că învățăm din greșeli. Chiar învățăm?
    Vezi? multe se spun, puține se adeveresc.

    RăspundețiȘtergere
  29. @ Gina,
    Bună ziua !
    FERICIT este acel ce vrea cu adevărat să fie FERICIT !
    Eu în oglidă mă văd frumos deși în realitate sunt urât dar, fiindcă vreau să fiu fericit ,uit că sunt urât !
    De vrei să afli câteva dintre AXIOMELE SECOLULUI XXI, intră ăe http://aliosapopovici.wordpress.com/
    Weekend plăcut !
    Cu respect,
    Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  30. @Alioșa,
    Te dai după cuvinte!
    Se numește că duci cu zăhărelul!

    RăspundețiȘtergere