miercuri, 4 ianuarie 2012

lucrurile abstracte

sunt dificil de înțeles. 
Vezi, auzi,   înveți  atâtea, apoi,  când le dai de rost și vrei să le transmiți altora, în vreme ce tu poți trăi ceea ce spui, citești în ochii ascultătorului că plutește undeva, departe de clipă. 
Sau , uite  ceva  te neliniștește, te îngrijorează. 
Sau îți stârnește niște trăiri speciale!
Dacă ar fi să încredințezi   emoția colii de hârtie sau acestui spațiu liber din fața tastelor, starea,  fiindu-ți  proprie doar ție, apare modificată.  
Ce scrii este altceva.

Între cele două limite- tu, cu sufletul tău,  și ascultătorul  -lucrurile se transformă, cuvintele își risipesc, cumva, sclipirea.

Cum poți comunica emoția,  având convingerea identificării profunde  a stării tale cu  simțirea celuilalt? //


 Ieri, am  revăzut din mers un colț drag  de lume . //
Prin martie, îl știam vesel-  pălăria pe-o ureche- în  chite  de brebenei și  toporași! 
Înflorit, în plină vară, în livezi de meri și pruni, odihnindu-și crengile în soarele amiezii.  

  Cu  greu am suportat căldura din microbuzul care ne ducea dimineața și ne aducea seara acasă. Controlam lucrările candidaților la admiterea în Liceul Pedagogic.
  Altădată, l-am văzut  albit  de sita ninsorii, case risipite pe culmi,  încotoșmănate în  cușme înalte!
 Ieri, ar fi trebuit să fie iarnă.
Calendaristic, nimic nu s-a schimbat.
Vremea își toarce  măsura , cum vrea ea.
Recunoști zona?

30 de comentarii:

  1. Îmi pare rău, nu recunosc zona. M-aş bucura să o văd. Îmi plac toate fotografiile, dar prima şi ultima, în mod special. Prima, pentru că o văd ca pe o chemare spre depărtări, iar ultima îmi dă senzaţia că totul în jur a încremenit, într-o linişte de început de veac.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Biliuță,
    Nu numai că mi-ați alungat neliniștea pricinuită de gândul că nu pot transmite emoția reîntâlnirii cu niște locuri speciale, dar, după cum o spuneți, simt că trăiți implicarea în farmecul natural al celui care vede cu sufletul.
    Este o zonă minunată! Trebuie să o vedeți!
    O să mă scuzați că nu-i deconspir, deocamdată, identitatea.
    Fotografiile ar completa un fel de circuit- plecare cu vreo oră înainte de prânz, când undeva, se zăreau culmile albite ale munților , întoarcere către asfințit.
    Da! Ciobanii și turma lor păreau crescuți din pacea tainică a locului.
    Mulțumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  3. innerspacejournal,
    Bine ai venit!
    Nu, nu este Ardealul, te-ai cam depărtat..mai încerci?

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina, poate de aceea se spune că fiecare om este o insulă: deşi uniţi de aceeaşi apă, rămânem veşnic separaţi...

    Mi-am chemat ajutoare: Andrei crede că ar putea fi Câmpulung... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Diana,
    Suntem diferiți , și asta este, cred, foarte bine!
    Ce-ar fi viața cu niște ființe plictisite în același timp?
    Are ea grijă să ne azvârle încoace și încolo, ca să putem simți de toate!

    De ce ai chemat ajutor??

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu mă încumet să ghicesc, aștept dezvăluirea ta !

    RăspundețiȘtergere
  7. "Ca sa nu scriu altceva",iau aminte la imagini ca si continut in forma si culoare si...nimic mai mult,ma dau batut,nu stiu!!!

    Dupa arhitectura constat unele elemente specifice zonei transilvanene...unele, caci apar si altele...chiar nu am ideie!

    RăspundețiȘtergere
  8. nu recunosc zona...
    daca ar fi sa presupun... as presupune cel putin trei zone distincte in pozela tale... dar... sigur ma insel... pozele tu le-ai facut toate in aceiasi zona...
    oricum... imi place pomul din poza a patra... un trunchi... si apoi multe ramuri... de parca ar fi... maestrul si o multime de invatacei... care vor deveni la fel ca si maestrul in rodul lor...

    RăspundețiȘtergere
  9. Campulung?


    Iti multumesc de imagini!

    RăspundețiȘtergere
  10. Este sigur Câmpulung Muscel. Recunosc fără dubiu clădirea primăriei.
    Şi fiindcă este prima oară în acest nou an când vin pe blogul tău îţi spun din tot sufletul:mulţi ani înainte cu sănătate, linişte sufletească, chip luminat de zâmbet, prieteni adevăraţi, putere pentru a trece peste toate piedicile ce-ţi pot apărea în cale şi ...măcar din când în când să nu uiţi să fii copil!

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte placuta postarea, cumva percep si pe cel ce scrie nu doar ce scrie sau doar fotografiile. Cine strange lucruri frumoase in inima, ofera din inima:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Păi îmi cunosc lungul nasului, Gina ! Dacă știu că n-am habar ce oraș e, cum să încerc ?!

    Ai un ping la ARTE.

    RăspundețiȘtergere
  13. Sarut mana, Gina! Punct ochit, punct lovit! Argesul, din zona montana, este inconfundabil.

    RăspundețiȘtergere
  14. Scrisul ne reprezintă, pe fiecare dintre noi. De fiecare dată când ne aşternem gândurile pe hârtie lăsăm şi o parte din noi acolo, pe coala albă. Or asta nu poate fi decât minunat.
    Iar "vremea îşi toarnă măsura", în fiecare zi, aşa cum spui. Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  15. @Modart,
    Pe aproape..ar mai fi doar câțiva pași (înapoi).
    p.s. De ce să să nu scrii altceva?
    Chiar te rog!

    RăspundețiȘtergere
  16. @oovi,
    Dacă n-ai trecut pe aici, nu poți cunoaște zona, niște indicii am dat!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Irina,
    Eu îți mulțumesc, pentru că ai spus-o cu tot sufletul!

    RăspundețiȘtergere
  18. Aurora,
    Bine ai venit-La mulți ani, cu sănătate!
    Te superi dacă îți cer să apui din ce parte vine drumul??

    RăspundețiȘtergere
  19. Robert,
    Mă răsfeți!!
    Mulțumesc!!( dar răspunsul???)

    RăspundețiȘtergere
  20. Victor,
    Pentru că mi-ai răspuns ca un conjudețean, trebuie să împarți premiul cu Irina!
    Se simte mândria în vorbele tale!

    RăspundețiȘtergere
  21. Cris,
    Da, ca o medie între ceea ce simțim și ceea ce putem dărui vorbind!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  22. Cum o să mă supăr? Imaginile sunt luate venind dinspre Piteşti spre Câmpulung -Rucăr - Bran. Am recunoscut casa cu pridvorul lung de culoare cărămizie, pe partea stângă...intersecţia mare de la intrare, apoi sensul acela giratoriu cu statuia, străduţa îngustă cu multe magazine (înainte de a intra pe ea puţin în stânga este piaţa) la capătul căreia se vede biserica...

    RăspundețiȘtergere
  23. Aurora,
    Ești câștigătoarea incontestabilă a „concursului„!!
    Mulțumesc frumos pentru detalii- eu sunt argeșeancă prin „adopție„- cunosc drumul, ador împrejurimile , știu și numele unor sate..
    Orașul Câmpulung nu-mi este străin, dar nici nu-l cunosc perfect. Îmi place mult!

    Seară frumoasă!
    p.s. ești argeșeancă?

    RăspundețiȘtergere
  24. Nu, nu sunt argeşeancă,stau fix la confluenţa Argeşului cu Dunărea şi admir luminile de pe malul bulgăresc al Dunării, dar ca şi tine sunt argeşeancă prin "adopţie". Prin Câmpulung trecem destul de des.(Avem mai multe puncte comune decât ştii tu!Eu le-am descoperit urmărindu-ţi blogul mereu, chiar dacă timpul nu mi-a permis să şi comentez. Nu întâmplător mă simt atrasă de tine)

    RăspundețiȘtergere
  25. Aurora,
    Să-mi scuzi, te rog, întârzierea!! M-ai făcut atât de curioasă- să nu-mi spui că ești colega mea de grupă-AURA!!! Ar fi extraordinar!
    Îți scriu imediat!
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  26. @Daurel,
    Da,foarte emoționant!
    Încă n-am aflat..

    RăspundețiȘtergere